ICCJ. Decizia nr. 273/2013. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 273/2013
Dosar nr. 1089/39/2011
Şedinţa din 22 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.L., în contradictoriu cu A.N.A.F. - Garda Financiară și Comisariatul General, a solicitat anularea Deciziei nr. 1377 din 01 septembrie 2011, emisă de Garda Financiară și Comisariatul General, reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior emiterii acestei decizii, respectiv comisar superior în cadrul Gărzii Financiare Botoşani, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate cu rata inflaţiei de la data eliberării sale din funcţie şi până la reintegrarea sa efectivă, precum şi toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, să se constate că examenul organizat de pârâta Garda Financiară, secţia Judeţeană Botoşani este nul de drept şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin Decizia nr. 1377 din 01 septembrie 2011 emisă de Comisarul General din cadrul Gărzii Financiare și Comisariatul General, s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică de execuţie de comisar superior la Garda Financiară, secţia Judeţeană Botoşani, ca urmare a reorganizării Gărzii Financiare prin Ordinul nr. 2253 din 23 iunie 2011 al A.N.A.F.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a susţinut că decizia atacată este nelegală, întrucât a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 55, art. 57 şi art. 61 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008 privind desfăşurarea examenului de testare profesională, este lovită de nulitate, deoarece a fost emisă în urma unei proceduri vădit nelegale, declanşate în baza unui act normativ inexistent şi care în consecinţă nu putea produce efecte juridice, a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 99 alin. (3), alin. (5) şi alin. (6) din Legea nr. 188/1999, care prevede că mai întâi trebuie să se exprime manifestarea de voinţă în sensul eliberării din funcţie, iar ulterior să se respecte termenul de preaviz, cu încălcarea art. 99 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 100 alin. (5) din Legea 188/1999, precum şi alin. (2) care prevede că eliberarea din funcţie poate fi dispusă exclusiv în cazul desfiinţării fiecărui post în parte, fără a se avea în vedere vreo circumstanţă imputabilă nouă. A arătat, de asemenea, că decizia încalcă dispoziţiile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 care interzice înfiinţarea de noi posturi similare celor ocupate, timp de un an de la data desfiinţării.
A menţionat reclamantul că nu a beneficiat de dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 188/1999 republicată privind redistribuirea funcţionarilor publici chiar pe funcţii temporar vacante.
În ceea ce priveşte constatarea nulităţii examenului organizat de pârâtă, a arătat că prin Ordinul nr. 2253 din 23 iunie 2011 al A.N.A.F. s-a aprobat Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici prevăzut în Anexa nr. 8 la acest Ordin. Prin acest regulament se prevede că funcţionarilor publici din cadrul Gărzii Financiare a căror funcţii sunt supuse reorganizării, li se va oferi posibilitatea de a opta în scris pentru funcţiile publice vacante, iar în cazul în care sunt mai multe opţiuni pentru aceeaşi funcţie, se organizează examen de testare profesională potrivit acestui Regulament.
A susţinut că prin acest Regulament s-au încălcat prevederile H.G. nr. 611/2008 privind aprobarea Normelor de organizare şi dezvoltare a carierei funcţionarilor publici. Nu a fost respectat planul de interviu conform dispoziţiilor art. 7 şi art. 23 din Regulament, cu referire la art. 54, și art. 55 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 şi nici prevederile H.G. nr. 611/2008 privind probele concursului, desfăşurarea acestuia şi soluţionarea contestaţiilor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F. Bucureşti a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, ca nefondată.
2. Hotărârea instanţei de fond,
Prin sentinţa nr. 56 din data de 15 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, cererea reclamantului, dispunând anularea Deciziei nr. 1377 din 01 septembrie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General.
Totodată, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia avută anterior şi a obligat pârâta la plata către acesta a drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între data eliberării din funcţie şi data reintegrării efective, calculate la indicele de inflaţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că Decizia nr. 1377 din 01 septembrie 2011 a Comisariatului General din cadrul Gărzii Financiare - A.N.A.F. Bucureşti, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia publică de execuţie de comisar superior la Garda Financiară, secţia Judeţeană Botoşani are la bază, conform reţinerilor din preambulul său, Ordinul nr. 2253/2001 al Preşedintelui A.N.A.F., ordin care ar viza noua structură organizatorică a Gărzii Financiare.
Acest ordin însă, a fost anulat în dosarul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nr. 933/39/2011 prin admiterea în parte a acţiunii formulată de mai mulţi reclamanţi, între care şi reclamantul din prezenta cauză, existând şi alte instanţe din ţară cu aceeaşi practică.
S-a reţinut că, în privinţa competenţei reorganizării Gărzii Financiare, există dispoziţii legale imperative în mai multe acte normative, în speţă H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare şi Ordinul nr. 1468/2010 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare.
Potrivit H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, aşa cum a fost modificat prin H.G. nr. 566/2011, Garda Financiară are aceeaşi structură organizatorică prevăzută în H.G. nr. 109/2009, menţionându-se la art. 2, alin. (2) din aceasta că respectiva structură este prevăzută în Anexa 1.
Conform art. 4 din H.G. nr. 1324/2009 modificată şi completată prin H.G. nr. 566/2011, Comisariatul General este structura centrală a Gărzii Financiare, iar în cadrul structurii organizatorice a Comisariatului General se pot constitui şi alte servicii, birouri şi compartimente decât cele prevăzute în Anexa nr. 1.
De asemenea, prin Ordinul nr. 1468/2010 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare, modificată prin Ordonanţa nr. 1931/2010 la art. 4 alin. (5), pct. 24, printre atribuţiile Comisarului General, se numără şi aceea de a propune spre aprobare preşedintelui A.N.A.F. constituirea de servicii, birouri, compartimente, altele decât cele prevăzute în H.G. privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, în cadrul structurii organizatorice, a Comisariatului General şi de alte servicii, birouri, compartimente, respectiv divizii în cadrul secţiei judeţene şi a secţiei municipiului Bucureşti, concomitent cu aprobarea posturilor de conducere, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Ca atare, nu s-a dat în atribuţiile Preşedintelui A.N.A.F., în privinţa structurii organizatorice, decât constituirea şi de alte servicii, birouri, compartimente, divizii, astfel că o parte a structurii organizatorice a Gărzii Financiare este stabilită prin act normativ, iar o parte este stabilită printr-un ordin al Preşedintelui A.N.A.F., nepublicat în M. Of. Aprobarea structurii organizatorice a Comisariatului General nu reprezintă o atribuţie ce intră în competenţa preşedintelui A.N.A.F., structura fiind deja stabilită în Anexa 1 la H.G. nr. 1324/2009, astfel că ordinul atacat este dat cu încălcarea dispoziţiilor legale, fiind lipsit de bază legală.
Urmare a acestor considerente, prima instanţă a reţinut că nu s-a emis, în speţă o nouă structură organizatorică a Gărzii Financiare, astfel că Decizia nr. 1377 din 1 septembrie 2011, prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia publică, nu are suport legal.
Totodată, a apreciat că concursul la care reclamantul a participat nu mai intră în discuţie în acest cadru procesual, el ţinând de Ordinul nr. 2253/2001, ordin anulat conform celor arătate.
2. Recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 56 din data de 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Garda Financiară - Comisariatul General, care a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- Recurenta pârâtă a susţinut că nu poate fi avută în vedere motivarea instanţei de fond în ceea ce priveşte hotărârea Curţii de Apel Suceava, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 933/39/2011 şi, cu atât mai puţin, în ceea ce priveşte celelalte hotărâri pronunţate în sensul anulării Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, atâta vreme cât aceasta nu este irevocabilă şi nu se bucură de putere de lucru judecat.
A arătat că nu trebuie confundată structura generală a Gărzii Financiare şi a direcţiilor subordonate, structură ce este aprobată prin H.G. nr. 1324/2009, act normativ publicat în M. Of., cu structura organizatorică internă a fiecărei direcţii din cadrul Gărzii Financiare şi statul de funcţii al acestora, care se aprobă prin acte administrative interne.
A mai arătat că prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 s-a aprobat doar structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare şi a secţiilor judeţene şi ale Gărzii Financiare, numărul de posturi şi statele de funcţii, şi, în nici un caz nu s-a modificat numărul diviziilor, secţiilor şi serviciilor, care sunt prevăzute prin H.G. nr. 1324/2009.
Referitor la motivarea instanţei de fond în sensul că Ordinului Președintelui.A.N.A.F nu a fost publicat în M. Of., recurenta pârâtă a susţinut că acesta nu poate reprezenta un act administrativ cu caracter normativ, întrucât nu are aplicabilitate generală, nu se adresează erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns şi bine definit de subiecţi, respectiv funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Gărzii Financiare şi că, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, precum şi dispoziţiilor art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, nu se impunea publicarea în M. Of., fiind vorba de un act administrativ individual.
În ceea ce priveşte dispoziţiile instanţei de fond privitoare la reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior şi plata drepturilor salariale, a precizat că postul ocupat de reclamant a fost supus reorganizării, în prezent fiind ocupat de un funcţionar public care a participat la examenul de testare profesională şi a obţinut un punctaj corespunzător.
În concluzie, s-a cerut admiterea recursului, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiate, actul administrativ atacat fiind legal şi temeinic.
2.2. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, reiterând în cuprinsul acesteia, susţinerile din cererea introductivă de instanţă, precizând în plus faptul că a fost reintegrat definitiv pe post vacat, ceea ce întăreşte susţinerile sale referitoare la nelegalitatea deciziei prin care a fost eliberat din funcţie.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia nr. 1377 din 01 septembrie 2011, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, i s-a comunicat reclamantului faptul că este eliberat din funcţia publică de execuţie de comisar superior la Garda Financiară, secţia Judeţeană Botoşani.
Decizia atacată a fost emisă în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare şi ale Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe secţii judeţene, divizii, servicii, compartimente, precum şi a numărului total de posturi pe aceste structuri, acordându-i-se reclamantului preavizul de 30 de zile calendaristice prin adresa nr. 801977 din 23 iunie 2011.
Înalta Curte apreciază că este întemeiată susţinerea recurentei-pârâte potrivit căreia Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 este un act administrativ cu caracter normativ pentru care nu există cerinţa publicării în M. Of.
Caracterizarea unui act administrativ ca individual sau normativ se face în raport de conţinutul acestuia şi efectele produse în ordinea juridică.
Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formează reguli de drept generale şi impersonale, se stabilesc situaţii juridice cu acelaşi caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.
Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu legile, pentru că edictează reguli, norme, dispoziţii generale şi obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.
Actul administrativ individual este un act administrativ concret, care priveşte un subiect de drept.
În speţă, Ordinul nr. 2253/2011 privind structura organizatorică şi statele de funcţii ale Gărzii Financiare este un act administrativ individual, deoarece se referă la structura şi competenţele acestei instituţii şi prin el nu se instituie norme juridice care să reglementeze situaţii juridice cu caracter de generalitate, impersonale.
În fapt, prin Ordinul nr. 2253/2011 al Preşedintelui A.N.A.F. s-a aprobat structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secţiilor judeţene şi a secţiei Municipiului Bucureşti, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru Garda Financiară, statele de funcţii pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare, secţiile judeţene şi secţia Municipiului Bucureşti, precum şi Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici din cadrul instituţiei.
Din cele arătate anterior, rezultă fără putinţă de tăgadă că Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu poate reprezenta un act cu caracter normativ, întrucât acesta nu prevede reglementări de principiu şi nu are o aplicabilitate generală, nu se adresează şi nu produce efecte erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept, respectiv funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Gărzii Financiare.
Actul sus menţionat se încadrează, deci, în categoria actelor administrative individuale, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, cerinţa publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinului invocat în speţă.
În ceea ce priveşte critica adusă sentinţei atacate referitor la efectele sentinţei civile pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 933/39/2011, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată, întrucât instanţa de fond în mod greşit şi-a fundamentat soluţia pe hotărârea dată într-un alt dosar, hotărâre ce nu era irevocabilă la momentul pronunţării sentinţei de fond.
Dacă în opinia judecătorul fondului, soluţia dată în Dosarul nr. 933/39/2011 al Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ar fi avut influenţă în soluţionarea prezentei cauze, aceasta putea fi suspendată până la soluţionarea în mod irevocabil a dosarului anterior menţionat.
În ceea ce priveşte susţinerea intimatului - reclamant în sensul că reintegrarea sa pe post vacant confirmă nelegalitatea deciziei de eliberare din funcţie, Curtea constată că prin decizia în discuţie - anexată întâmpinării, intimatul - reclamant a fost mutat definitiv în funcţie publică de execuţie vacantă de comisar, din preambulul deciziei rezultând că aceasta a fost emisă în temeiul altor dispoziţii legale.
Astfel fiind, având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte apreciind întemeiate criticile aduse de către recurentă hotărârii atacate, constată că recursul formulat este fondat, urmând să fie admis, iar acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.A.F., Garda Financiară și Comisariatul General împotriva Sentinţei nr. 56 din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de N.L., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2710/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 276/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
