ICCJ. Decizia nr. 323/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 323/2013
Dosar nr. 1789/2/2011
Şedinţa publică de la 24 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii C.D.D. şi C.G.M. în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. şi Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat obligarea pârâţilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fixarea unui termen în care să fie obligaţi pârâţi să-şi îndeplinească obligaţia menţionată anterior, respectiv 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi obligarea acestora la plata de penalităţi de întârziere în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru emiterea deciziei şi până la îndeplinirea obligaţiilor.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat că prin Dispoziţia nr. 12592 din 30 aprilie 2010 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de către Primarul Municipiului Bucureşti a fost soluţionată notificarea nr. 473/2002, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii in echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 2, format din teren in suprafaţă de 120 m.p. si construcţie cu suprafaţa utilă de 86,50 m.p.
Au menţionat reclamanţii că până la momentul formulării acţiunii, nu a fost soluţionat dosarul de despăgubire de către pârâţi, potrivit dispoziţiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, precizând că deşi legiuitorul nu a stabilit în cuprinsul legii un termen pentru finalizarea procedurii administrative, acest fapt nu poate constitui o justificare pentru autorităţile publice implicate în acest demers pentru tergiversarea şi nesoluţionarea cererii într-un termen rezonabil.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.R.P. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Autoritatea asigură numai Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar Comisia Centrală desemnează evaluatorii, trimite la evaluare şi emite titlurile de despăgubire.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 6773 din 16 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii C.D.D. şi C.G.M., în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a fost obligată pârâta să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 2, potrivit Dispoziţiei nr. 12592 din 30 aprilie 2010 a Primăriei municipiului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., că este întemeiată, în condiţiile în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are ca atribuţii, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, luarea măsurilor legale în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
S-a reţinut că, doar după emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, A.N.R.P. are obligaţia de a emite titlurile de plată şi de conversie prevăzute de art. 18 pct. 4 din H.G. nr. 128/2008 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicarea a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că Dosarul nr. 47334/CC a fost analizat sub aspectul verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi a fost trimis la evaluare, în vederea stabilirii cuantumului final al despăgubirilor.
S-a reţinut de asemenea că prin Anexa nr. 34 la contractul de prestări servicii nr. 24 din 02 martie 2010 încheiat cu evaluatorul desemnat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a stabilit termenul de executare a evaluării imobilului, respectiv, 20 de zile de la data primirii dosarului, iar la data de 04 septembrie 2011, a fost întocmită sinteza raportului de evaluare, prin care s-a concluzionat că valoarea de piaţă estimată pentru proprietatea imobiliară, construcţie şi teren aferent, este de 773.000 lei.
Curtea de Apel a constatat că deşi Legea nr. 247/2005 nu impune un termen de soluţionare a cererilor, neemiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în raport de data înregistrării dosarului la Comisie, poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamanţilor la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil.
În fine, Curtea de Apel a apreciat că nu este necesară acordarea penalităţilor de întârziere, întrucât pentru obligarea pârâtei la executarea unei hotărâri pronunţate în contencios administrativ există reglementată procedura de executare prevăzută de dispoziţiile art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că in cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape, respectiv etapa analizării dosarelor şi etapa evaluării, finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
S-a arătat că in speţă dosarul a fost analizat cu prioritate, fiind trimis evaluatorului, iar ulterior a fost supus aprobării şedinţei Comisiei Centrale din data de 14 decembrie 2011, şedinţă care nu s-a putut desfăşura din lipsa qvorumului.
S-a susţinut că instanţa de fond a apreciat in mod incorect şi netemeinic faptul că decizia reprezentând titlul de despăgubire nu a fost emisă intr-un termen rezonabil, in condiţiile in care jurisprudenţa C.E.D.O. a stabilit criterii precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităţilor competente, importanţa litigiului pentru reclamant, criterii care in speţă susţin apărările formulate.
Procedura în fața instanței de recurs
Recurenta – pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar note de şedinţă prin care a solicitat instanţei să reţină că instanţa de fond in mod netemeinic a obligat la emiterea deciziei in condiţiile adoptării O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 potrivit căreia se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, termen care prin Legea nr. 117/2012 a fost prelungit până la data de 15 mai 2013.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru motivele şi in limitele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că reclamanţii au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de către stat, iar prin Dispoziţia nr. 12592 din 30 aprilie 2010 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de către Primarul Municipiului Bucureşti a fost soluţionată notificarea nr. 473/2002, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii in echivalent.
De asemenea, este de necontestat că Dosarul nr. 47334/CC a fost analizat sub aspectul verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi a fost trimis la evaluare, în vederea stabilirii cuantumului final al despăgubirilor.
Se reţine de asemenea că prin Anexa nr. 34 la contractul de prestări servicii nr. 24 din 02 martie 2010 încheiat cu evaluatorul desemnat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a stabilit termenul de executare a evaluării imobilului, respectiv, 20 de zile de la data primirii dosarului, iar la data de 04 septembrie 2011, a fost întocmită sinteza raportului de evaluare, prin care s-a concluzionat că valoarea de piaţă estimată pentru proprietatea imobiliară, construcţie şi teren aferent, este de 773.000 lei.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nesoluţionarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.
Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite”.
În privinţa acestor dispoziţii, instanţa de recurs reţine că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:
- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;
- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;
- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;
- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
- De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând cererea nr. 60858/00 şi pronunţând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare;
- O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislaţiei în domeniu, şi modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie.
Într-adevăr, instanţa europeană a reţinut în motivarea hotărârii-pilot pronunţate în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare.
În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat că sunt constituţionale, aşa cum s-a arătat mai sus.
Astfel fiind, recursul va fi admis şi sentinţa recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 6773 din 16 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată.
Obligă autoritatea pârâtă să emită decizia-titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 322/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3262/2013. Contencios → |
|---|
