ICCJ. Decizia nr. 306/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 306/2013
Dosar nr. 743/54/2012
Şedinţa publică de la 24 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 10829/63/2010 a fost admisă cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ competentă cu excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/2007 şi art. 4 din Decizia nr. 307/2007, formulată de reclamantul N.D.M. fiind sesizată Curtea de Apel Craiova cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiţiei 399/2007 şi art. 4 din Decizia 307/2007. S-a suspendat cauza.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamantul a susţinut că dispoziţiile legale a căror nelegalitate o invocă contravin dispoziţiilor Legii nr. 293/2004 şi a celorlalte legi aplicabile privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, funcţionari publici, funcţionari publici cu statut special, creându-i un prejudiciu ce se regăseşte în soluţia pronunţată de instanţa de fond şi pentru a preveni aplicarea unui act nelegal şi de către instanţa de recurs, consideră că excepţia este îndreptăţită.
A mai arătat că nelegalitatea constă în aspectul că în dispoziţiile Legii 293/2004 şi O.G. nr. 64/2006 privind Statutul respectiv salarizarea funcţionarilor publici din A.N.P. se arată că „durata normală a programului de lucru este de 8 ore/zi şi 40 ore/săptămână.
A susţinut că, potrivit art. 16, pentru orele prestate de funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr. 293/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În art. 11.pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/2007 şi art. 4 alin. (3) şi (4) din decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307 din 25 ianuarie 2007 se ajunge la o situaţie aberantă şi nelegală, întrucât reclamantul recurent are un număr de ore lucrate suplimentar ce reiese din diferenţa orelor lucrate conform pontajului şi ore lucrătoare din lună, dar aceste ore lucrate suplimentar sunt transformate în zile lucrate suplimentar, astfel că, dintr-o tură de 12 ore sau un multiplu de 12 ore se împarte la 8 ore, apărând zile suplimentare, iar fracţiunile de zile rezultate lucrate suplimentar se neglijează.
A apreciat că organele administrative nu pot adăuga la lege, prin dispoziţii abuzive. A mai susţinut reclamantul că trebuie plătit cu sporurile legale şi nu transformate ilegal în zile lucrate suplimentar cu fracţiuni ce se neglijează sau fără aplicarea sporurilor de 100% pentru orele din zilele de repaus săptămânal sau libere legal.
Paratul Penitenciarul Craiova a depus întâmpinare prin care a arătat că excepţia de nelegalitate invocată este inadmisibilă având în vedere că prin modificările aduse Legii nr. 262/2007 obiectul excepţiei de nelegalitate a fost restrâns numai la actele administrative individuale, fiind excluse actele cu caracter normativ; de asemenea a susţinut că reclamantul nu justifică un interes în invocarea excepţiei de nelegalitate.
Pe fond, a solicitat respingerea excepţiei ca nefondată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 743/54/2012.
Pârâta A.N.P. a depus la dosar întâmpinare la excepţia de nelegalitate solicitând respingerea ca inadmisibilă deoarece nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, vizând acte administrative cu caracter normativ.
De asemenea, a mai susţinut pârâta că verificarea legalităţii unui act administrativ unilateral individual pe calea excepţiei de nelegalitate poate fi făcută oricând (deci este imprescriptibilă) în cadrul unui proces ce se desfăşoară în faţa unei instanţe judiciare, dar numai în perioada de valabilitate a actului formativ în baza căruia a fost emis.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 561 din 18 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/2007 şi art. 4 din decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, cu privire la inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate invocată de pârâta A.N.P., că este neîntemeiată.
A considerat judecătorul fondului că evoluţia în timp a actualei legi a contenciosului administrativ şi însăşi terminologia uzitată în textele ce reglementează excepţia de nelegalitate impun interpretarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul admisibilităţii excepţiei de nelegalitate pentru ambele categorii de acte administrative unilaterale, astfel încât acest mijloc de apărare să nu fie aplicat restrictiv, deturnat de la scopul pentru care a fost instituit de legiuitor.
A mai reţinut curtea de apel ca neîntemeiată şi susţinerea pârâtului A.N.P. potrivit cu care verificarea legalităţii unui act administrativ unilateral individual pe calea excepţiei de nelegalitate poate fi făcută numai în perioada de valabilitate a actului normativ în baza căruia a fost emis, întrucât abrogarea nu produce efecte în privinţa legalităţii actului, ci cu privire la momentul până la care acesta produce efecte juridice.
În ceea ce priveşte fondul excepţiei de nelegalitate, a apreciat instanţa că, verificând concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, reiese că Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/C/2007 conţine chiar normele metodologice de aplicare a ordonanţei privind salarizarea funcţionarilor publici din A.N.P., norme al căror scop îl reprezintă expunerea în concret a modului în care se realizează salarizarea pentru orele lucrate suplimentar.
S-a mai arătat in considerentele sentinţei atacate că este nefondată susţinerea reclamantului potrivit căreia prin transformarea orelor lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar se adaugă prevederilor legale întrucât astfel cum rezultă din întreg conţinutul art. 45, legiuitorul a avut în vedere ca unităţi de timp nu doar ora ci şi ziua, săptămâna şi respectiv luna, statuând că „ Durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.”(alin. (1) art. 45) iar „orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează: a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depăşire a duratei normale a zilei de lucru; b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare”.
Totodată a reţinut că indicând la pct. 11.5 din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/2007 modul concret de calcul al orelor şi respectiv zilelor lucrate suplimentar, nu înseamnă că a adăugat la lege ci a detaliat, a dezvoltat conţinutul noţiunilor de ore/zile lucrate suplimentar utilizate în cuprinsul prevederilor legii, organizând practic executarea acestora, în limitele stabilite de art. 108 alin. (2) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 şi nici menţiunea de la pct. 11.5 lit. c) a aceluiaşi ordin (neglijarea fracţiilor rezultate) nu este în măsură să schimbe, să deturneze scopul şi sensul prevederilor legii.
În fine, Curtea de Apel a apreciat că actele emise pe baza şi în executarea unor alte acte normative nu trebuie să se rezume la o simplă preluare formală a dispoziţiilor acestora din urmă ci trebuie să ofere soluţii concrete pentru punerea în executare a acestora, urmărind însă scopul şi spiritul legii, in speţă fiind reglementată situaţia specială a „lucrului în ture”.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul N.D.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esenţă că dispoziţiile art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/2007 şi a art. 4 din decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007 sunt nelegale venind in contradicţie şi adăugând la lege, in speţă O.G. nr. 64/2006 şi Legea nr. 293/2004.
Astfel, a apreciat recurentul reclamant că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile legale întrucât a acceptat ca un mod de calcul să fie contrar legii.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs.
Intimaţii-pârâţi A.N.P. şi Penitenciarul Craiova au depus întâmpinări la dosar prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, punctul 11.5 din normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006, aprobate prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/C/2007 prevede că, în cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti:
a) Total ore lucrate conform pontaj – total ore lucrătoare din lună= ore lucrate suplimentar.
b) Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar.
c) Primele 2 ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferenţa până la 8 ore se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracţiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.
De asemenea, art. 4 din decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 a directorului general al Administraţiei Penitenciarelor prevede la alin. 3 şi 4 modul de calcul al orelor suplimentare, astfel:
- alin. (3): În cazul lucrului în ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se calculează:
Total ore lucrate conform pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar;
Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar.
- alin. (4): Primele 2 ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferenţa până la 8 ore se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracţiunile de zile se neglijează.
Potrivit art. 16 din O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru orele prestate de aceşti funcţionari publici peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din A.N.P.
În conformitate cu forma în vigoare a acestor din urmă dispoziţii, durata normală a timpului de lucru este, de regulă, de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
Actul normativ mai prevede că, în cazul în care nu este posibilă compensarea cu timp liber a orelor lucrate suplimentar acestea se vor plăti cu 75% din salariul de bază, primele 2 ore şi respectiv cu 100% din salariul de bază orele următoare şi orele lucrate în zilele de repaus, săptămânal sau în care nu se lucrează, potrivit legii.
Legea nr. 293/2004 instituie şi o limită a orelor lucrate suplimentar, respectiv 120 ore anual şi în mod excepţional, 360 ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite şi cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate.
Aşadar, dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 293/2004 reglementează modul de plată a muncii suplimentare necompensate cu timp liber, calculul raportându-se exclusiv ca unitate de timp la orele suplimentare, fără a distinge după cum este vorba de lucru în ture sau nu.
Contrar acestor prevederi legale, prin dispoziţiile contestate din cele două acte administrative emise în baza şi în aplicarea actelor normative cu forţă superioară, modalitatea de calcul a orelor lucrate suplimentar se raportează la altă unitate de timp, ziua lucrată suplimentar, transformându-se orele în zile suplimentare, cu neglijarea fracţiunilor de zile.
Aplicând acest mod de calcul se ajunge la situaţia în care funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare sunt privaţi de drepturile salariale pentru o parte din orele suplimentare efectuate, respectiv cele ce reprezintă o fracţiune mai mică de o zi lucrată suplimentar.
În raport de cele expuse, Înalta Curte reţine că excepţia invocată de reclamant este întemeiată, normele contestate adăugând la lege şi stabilind un alt regim de calcul al sporurilor cuvenite pentru orele lucrate suplimentar, motiv pentru care va constata nelegalitatea dispoziţiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/2007 şi respectiv art. 4 alin. (3) şi (4) din decizia nr. 307/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de N.D.M. împotriva sentinţei nr. 561 din 18 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Admite excepţia de nelegalitate invocată de reclamant şi constată nelegalitatea dispoziţiilor pct. 11.5 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/2007 şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) şi (4) din decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Directorul General al A.N.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 302/2013. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 308/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
