ICCJ. Decizia nr. 3278/2013. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3278/2013
Dosar nr. 4438/1/2012
Şedinţa publică de la 13 martie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 14 iunie 2012, SC V. SRL Şcheia a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2249 din 8 mai 2012 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile declarate împotriva Sentinţei nr. 171 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava de către Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a modificat hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a învederat că, după pronunţarea deciziei atacate a descoperit noi înscrisuri care nu au putut fi înfăţişate anterior şi care invalidează raţionamentul instanţei de recurs.
Astfel, referitor la susţinerea privind încălcarea autorizaţiei de antrepozit de producţie alcool etilic prin neefectuarea producţiei de alcool sanitar în cadrul antrepozitului, revizuenta a invocat existenţa unor înscrisuri noi din care rezultă că societatea comercială a respectat autorizaţia de antrepozit fiscal, efectuând integral operaţiunile de denaturare alcool etilic şi producţie de alcool sanitar ce au fost aprobate şi supravegheate de către Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale a Judeţului Suceava.
De altfel, a mai arătat revizuenta, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că denaturarea s-a realizat complet prin folosirea salicilatului de etil în antrepozitul fiscal, iar adăugarea albastrului de metilen respectă reţeta de producere alcool sanitar.
Sub acest aspect, s-au invocat ca fiind înscrisuri noi listele de inventar, situaţia operaţiunilor desfăşurate în antrepozit şi situaţia autorizaţiilor de utilizator final, acte ce confirmă aprobarea lunară din partea autorităţilor vamale pentru întreaga perioadă decembrie 2007 - aprilie 2008 a modului de producere a alcoolului sanitar din alcoolul etilic denaturat cu salicilat de etil.
Reclamanta a mai învederat, referitor la menţiunea din decizia atacată în sensul că pentru 39.000 l alcool etilic nu s-a respectat procentul minim de salicilat de etil că, astfel cum rezultă din înscrisul nou prezentat, întocmit de Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor - Larex - la 5 decembrie 2012, în urma analizării probelor prelevate tot la 13 decembrie 2007, procentul de salicilat de etil utilizat a fost cel prevăzut de normele în vigoare, de 0,602 kg la 1.000 litri de produs.
Cât priveşte analiza efectuată de Laboratorul Vamal Central - L.V.C. - însuşită de instanţa de recurs - revizuenta a precizat că este eronată concluzia acelui raport, care nu a ţinut cont de timpul necesar omogenizării produsului.
Prin întâmpinările depuse Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi, respectiv, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi au solicitat respingerea cererii de revizuire, înscrisurile noi prezentate neîndeplinind cerinţele impuse de prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Analizând actele dosarului în raport de dispoziţiile legale invocate, Curtea va constata netemeinicia cererii de revizuire, urmând a o respinge ca atare.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs atunci când evocă fondul poate fi cerută dacă, după pronunţare, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Prin urmare, textul de lege prevede expres că nu orice înscrisuri pot justifica o cerere de revizuire, ci numai acelea care au fost descoperite după darea hotărârii sau nu au putut fi înfăţişate la judecată, fiind reţinute de partea potrivnică, ele existând la data judecăţii.
În speţă, revizuenta a invocat drept înscrisuri noi o serie de acte din propria gestiune - liste de inventar, situaţii -, pe care nu a înţeles să le depună în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fără însă a face dovada imposibilităţii prezentării lor în timpul judecării cauzei.
Astfel, ignorarea acestor înscrisuri care se găseau în contabilitatea revizuentei nu constituie o împrejurare de necunoaştere a existenţei actelor, mai presus de voinţa părţii, asimilabilă forţei majore, pentru a fi întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Cât priveşte raportul de încercări efectuat de Larex la data de 5 decembrie 2012, nici acest act nu poate justifica admiterea cererii de revizuire, neexistând la data când a fost pronunţată hotărârea atacată, 8 mai 2012, şi neîntrunind, în raport de probele administrate în dosar, nici condiţia de înscris doveditor, pentru a fi considerat determinant şi de natură a fi condus prin el însuşi la o altă soluţie decât cea pronunţată în recurs.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile pentru a se putea retracta hotărârea irevocabilă pe calea revizuirii reglementate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi, în consecinţă, va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de SC V. SRL Şcheia prin administrator judiciar A.I. IPURL împotriva Deciziei nr. 2249 din 8 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3255/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3300/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
