ICCJ. Decizia nr. 3424/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3424/2013
Dosar nr. 641/42/2012
Şedinţa publică de la 15 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC F.C.P. SA a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova - Administraţia Finanţelor Publice Activitatea de Inspecţie Fiscală solicitând instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală înregistrată la emitent sub nr. F-PH 380 din 25 iulie 2012, prin care s-au stabilit în sarcina de plată a reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată în cuantum de 49.788.90 RON, reprezentând contribuţii şi impozite, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în urma inspecţiei fiscale efectuate la sediul SC F.C.P. SA, care a cuprins perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2008 şi a vizat modul de constituire, declarare şi vizare a impozitelor şi contribuţiilor datorate bugetului consolidat al statului de către reclamantă, s-a emis decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată, Dispoziţia de măsuri înregistrată la emitent sub nr. 100 din 15 ianuarie 2010 şi Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 100 din 15 ianuarie 2010, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligaţii suplimentare de plată în cuantum de 13.043.043 RON.
Împotriva Deciziei de impunere nr. F-PH nr. 380 din 25 iulie 2012, în temeiul art. 305 şi art. 207 din O.U.G. nr. 92/2003 şi ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat plângere prealabilă la organul emitent al actului.
La data de 17 august 2012, reclamanta SC F.C.P. SA a depus precizare la acţiune prin care a învederat că îşi întemeiază solicitările pe prevederile art. 14 alin. (1) şi urm. din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, solicitând a se constata că sunt îndeplinite cerinţele cazului bine justificat şi a pagubei iminente şi pe cale de consecinţă să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, înregistrată la emitent sub F-PH 380 din 25 iulie 2012, emisă ca urmare a constatărilor din raportul de inspecţie fiscală.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 255 din 19 august 2012, a admis cererea formulată de F.C.P. SA şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-PH 380 din 25 iulie 2012 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existenţa cazului bine justificat şi producerea unei pagube iminente.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova Activitatea de Inspecţie Fiscală, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte admiterea cererii de suspendare formulată de reclamant.
Se arată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport cu împrejurările invocate. Astfel, în ceea ce priveşte condiţia existenţei unor cazuri bine justificate, se arată că prima instanţă şi-a însuşit concluziile reclamantului-intimat fără a verifica existenţa unor împrejurări de fapt şi de drept de natură a infirma prezumţia de legalitate a actelor administrative atacate.
Se arată că probele administrate nu au dovedit existenţa unei situaţii de excepţie privind suspendarea actelor contestate.
În ceea ce priveşte existenţa unei pagube iminente, recurenta arată că intimata nu a probat existenţa unei pagube iminente şi grave pentru patrimoniul său, de natură a justifica măsura de excepţie a suspendării actelor de impunere contestate.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de suspendare.
La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a depus acte în baza art. 305 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod corect prima instanţa a apreciat că cererea de suspendare formulată îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aspectele de nelegalitate invocate în recurs neputând fi reţinute.
Astfel, în ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz bine justificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanţă a apreciat că în cauză este îndeplinită această condiţie deoarece în ceea ce priveşte actele contestate - Raportul de inspecţie fiscală din 25 iulie 2012 şi Decizia de impunere nr. F-PH 380 din 25 iulie 2012, emise ca urmare a refacerii controlului dispus prin Decizia nr. 237/2010, există motive de fapt şi de drept de natură a infirma prezumţia de legalitate.
Astfel, există indicii privind depăşirea limitelor privind desfiinţarea Deciziei de impunere nr. 100/2010 şi a refacerii controlului în ceea ce priveşte sumele stabilite prin cele două decizii de impunere, care sunt semnificativ diferite.
În mod corect prima instanţă a apreciat că actele contestate şi suspendate prin decizia recurată, la o verificare sumară par ca fiind nelegale în raport de Decizia de desfiinţare şi de refacere a controlului nr. 237/2011 atât în ceea ce priveşte stabilirea bazei de impunere, cât şi în ceea ce priveşte cuantumul sumei contestate.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanţă a apreciat ca fiind îndeplinită această condiţie. Aceasta deoarece nu numai în raport de cuantumul sumei contestate, cât şi în ceea ce priveşte specificul activităţii reclamantei-intimate (club sportiv de fotbal) care ar fi afectat grav şi iremediabil în cazul executării silite imediate a deciziei de impunere contestate.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 255 din 29 august 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3317/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3437/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
