ICCJ. Decizia nr. 3447/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3447/2013
Dosar nr. 70755/3/2011
Şedinţa camerei de consiliu de la 15 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Reclamanta S.I. a chemat în judecată Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună anularea Deciziei nr. 674 din 7 octombrie 2011 emisă de Comisia Superioară din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi obligarea acesteia să emită o nouă decizie cu încadrare în gradul II de invaliditate începând cu data de 1 iulie 2011.
Totodată, a solicitat şi obligarea pârâtului la plata prejudiciului suferit, de 2.000 RON şi a cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal
La termenul din 18 iunie 2012, tribunalul a invocat excepţia necompetenţei materiale.
Prin Sentinţa civilă nr. 2760 din 18 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reglementările legale în baza cărora pârâtul este organizat şi funcţionează îi conferă acestuia calitatea de instituţie publică centrală, astfel că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acţiunea prin care se solicită anularea actelor emise de pârât este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti.
3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 5690 din 10 octombrie 2012, admiţând excepţia necompetenţei sale materiale, invocată prin întâmpinare de către Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Totodată, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.
Pronunţând această sentinţă, curtea de apel a reţinut că prezentul litigiu este un conflict de asigurări sociale, şi nu unul de contencios administrativ.
Aşa fiind, instanţa reţine că potrivit art. 153 lit. e) din Legea nr. 263/2010, tribunalele sunt competente material să soluţioneze în primă instanţă litigiile privind deciziile comisiilor medicale de contestaţii date în soluţionarea contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacităţii de muncă.
4. Regulatorul de competenţă
Verificând regularitatea învestirii sale, Înalta Curte constată că este competentă să soluţioneze conflictul de competenţă ivit potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ. între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, în calitate de instanţă judecătorească ierarhic superioară acestora.
Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial obiectul cererii de chemare în judecată. După cum rezultă din prezentarea acestuia de la pct. 1 al acestei decizii, reclamanta S.I. a învestit instanţa de judecată cu o cerere de anulare a Deciziei nr. 674 din 7 octombrie 2011, emisă de Comisia Superioară din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă prin care s-a stabilit că "nu se încadrează în grad de invaliditate".
Corelativ, a mai solicitat emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată în gradul II de invaliditate, începând cu data de 1 iulie 2011, precum şi despăgubiri materiale.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".
Or, după cum bine a observat judecătorul de la curtea de apel, sunt incidente dispoziţiile art. 70 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice care stabilesc competenţele pârâtului Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă în activitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, precum şi cele cuprinse în art. 71 şi 78 din acelaşi act normativ, care identifică procedura (condiţiile şi termenele) de contestare a deciziei medicale asupra capacităţii de muncă la organul emitent şi, ulterior, la instanţele judecătoreşti.
Cauza de faţă, având natura unui litigiu de asigurări sociale, intră în competenţa de primă instanţă a tribunalului, potrivit normei cuprinse în art. 153 lit. e) din Legea nr. 263/2010.
Ca urmare, având în vedere că, din punct de vedere teritorial, sunt incidente prevederile art. 154 alin. (2) din acelaşi act normativ, reclamanta învestind instanţa de la sediul pârâtului, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.I. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3438/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3448/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
