ICCJ. Decizia nr. 3437/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3437/2013
Dosar nr. 1559/46/2011
Şedinţa publică de la 15 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Argeş, în contradictoriu cu Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, a solicitat instanţei să dispună anularea şi suspendarea Încheierii nr. V/114 din 14 decembrie 2011, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Raportul de audit Financiar nr. 16429 din 30 septembrie 2011 şi Procesul-verbal de constatare nr. 16220 din 27 septembrie 2011, emise de Camera de Conturi Argeş, s-a stabilit că a calculat şi virat greşit procentul de 5,5 asupra indemnizaţiilor de şomaj, în locul cotei procentuale de 6,5%.
Contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestor acte a fost respinsă de Camera de Conturi Argeş prin Decizia nr. 58 din 19 octombrie 2011, iar contestaţia împotriva acestei decizii a fost, de asemenea, respinsă prin Încheierea nr. V/114 din 14 decembrie 2011, de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României.
Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 25/F-CONT a respins cererea de suspendare a executării actului formulată de reclamantă şi a respins ca nefondată acţiunea acesteia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 260 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 şi că Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat pe anul 2011 modifică într-adevăr dispoziţiile art. 260 alin. (3) din lege, însă această perioadă nu face obiectul acţiunii.
În privinţa capătului de cerere referitor la suspendarea acestui act, instanţa a constatat că reclamanta nu l-a motivat, nu a indicat perioada până la care să fie suspendarea şi nici nu l-a probat, reţinând că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe considerate nelegală şi netemeinică a declarat recurs Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Argeş în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că la stabilirea şi plata contribuţiilor aferente sistemului asigurărilor sociale de sănătate Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Argeş a respectat prevederile legale în vigoare şi că instanţa de fond în mod greşit a interpretat dispoziţiile legale privind bugetul de stat, considerând că legiuitorul a exclus în mod expres prevederile art. 260 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, în realitate acest articol nu a fost motivat.
Referitor la cererea de suspendare, recurenta a susţinut că în cauză au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă nu au fost emise acte de executare silită.
Astfel, susţine recurenta, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei poate trece foarte mult timp şi că o eventuală executare ar putea periclita total activitatea întregii agenţii, având în vedere suma de 2.765.286 RON, care ar trebui virată de la bugetul asigurărilor pentru şomaj la bugetul asigurărilor de sănătate.
Recursul este fondat pentru motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetenţa materială a curţii de apel de a soluţiona în primă instanţă cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanţă din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
Obiectul acţiunii formulate în cauză îl constituie anularea şi suspendarea Încheierii nr. V/114 din 14 decembrie 2011, emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi.
Astfel, conform art. 37, "În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuţiei bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 şi 24 (în speţă, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Argeş), rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33", iar potrivit art. 33 alin. (3), "În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate".
Având acest conţinut, măsurile administrative supuse analizei nu se încadrează în sfera litigiilor "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", care să atragă aplicarea criteriului valoric prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, incident fiind celălalt criteriu, al poziţionării autorităţii emitente în sistemul administraţiei publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative ale autorităţilor publice locale şi judeţene sunt în competenţa tribunalelor, iar cele privind actele autorităţilor publice centrale, în competenţa curţilor de apel.
Reţinând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este o cameră judeţeană de conturi şi, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curţii de apel, ci tribunalului, prin secţia specializată, îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
Faţă de cele arătate, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul şi, în baza art. 312 alin. (6) din acelaşi cod, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Argeş, secţia contencios administrativ şi fiscal, în raza căruia îşi are sediul reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Argeş împotriva Sentinţei civile nr. 25/F-CONT din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Argeş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3424/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3438/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
