ICCJ. Decizia nr. 3503/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3503/2013
Dosar nr. 2246/2/2010
Şedinţa publică de la 19 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.T.D., constatarea calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. 320 din 7 din 25 ianuarie 2007, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, verificarea, sub aspectul constatării calităţii de agent sau colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar, pârâtul fiind deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
Reclamantul a arătat, astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/l/253 din 28 ianuarie 2009, că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1982, de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Timiş, "pentru supravegherea informativă în cadrul problemei legionare şi pe linia problemei <E.>", iar potrivit Raportului privind modul în care s-a desfăşurat recrutarea, pârâtul a semnat Angajament la data de 14 august 1982, preluând numele conspirativ <P.>, acest Angajament nepăstrându-se la dosar.
În concluzie, reclamantul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 4384 din 9 noiembrie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamant, constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile aduse de reclamant la cunoştinţa organelor de securitate privesc atitudini potrivnice regimului totalitar comunist - întreţinerea de către o persoană de relaţii cu cetăţeni români stabiliţi în străinătate, respectiv manifestarea de păreri critice la adresa politicii interne şi externe a statului comunist, şi faptul că denunţarea acestei atitudini vizează în mod neechivoc îngrădirea dreptului la liberă exprimare a persoanelor denunţate, ducând la îngrădirea dreptului la viaţă privată a acestora.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S.T.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 8 şi 9, precum şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că prima instanţă a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin nerespectarea dreptului la apărare, întrucât a fost citat la o adresă unde nu a avut niciodată domiciliul sau reşedinţa, astfel cum rezultă din cartea de identitate, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Totodată, a arătat că nu a avut cunoştinţă de existenţa unei proceduri de verificare în ceea ce îl priveşte, iar prima instanţă nu a verificat desfăşurarea conform legii a procedurii prevăzute de art. 6 alin. (2), art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, precum şi de art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008.
În concluzie, a arătat că nu a fost citat niciodată în timpul procesului şi nu i s-au comunicat cererea de chemare în judecată, actele ataşate şi hotărârea recurată, iar pe fondul cauzei a susţinut că hotărârea primei instanţei a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât nu a semnat niciodată vreun angajament, nu a avut calitatea de lucrător sau colaborator şi nu a semnat vreodată un denunţ sau un raport informativ, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Referitor la cererea de repunere în termenul de recurs a solicitat admiterea acesteia întrucât hotărârea atacată nu i-a fost comunicată niciodată, invocând prevederile art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Cu privire la cererea de repunere în termen instanţa de control judiciar a apreciat că este întemeiată în raport cu prevederile art. 103 C. proc. civ.
Examinând cauza prin prisma prevederilor art. 3041 din C. proc. civ. şi a motivelor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
În conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate, când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2).
Potrivit art. 85 C. proc. civ.: "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel".
Conform art. 107 C. proc. civ.: "Preşedintele va amâna judecata pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii".
Verificând actele dosarului, instanţa de control judiciar constată că în faţa primei instanţe, pe tot parcursul procesului, recurentul-pârât a fost citat la adresa din Timişoara, judeţ Timiş, iar hotărârea atacată a fost comunicată la aceeaşi adresă.
În calea de atac exercitată în cauză, recurentul a susţinut că locuieşte în Satul Moşniţa Veche nr. 354/A, judeţ Timiş, făcând dovada cu cartea de identitate depusă la dosar în fotocopie, dar şi cu comunicarea transmisă la solicitarea părţii de Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Moşniţa Nouă, din care rezultă aceeaşi adresă de domiciliu, precum şi împrejurarea că anterior a figurat şi la alte adrese, printre care însă nu se regăseşte şi cea la care a fost citat în faţa primei instanţe.
Aşa fiind, cum recurentul-reclamant nu a fost citat deloc în cauza de faţă, se constată că, în speţă, s-au încălcat principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare, care se realizează prin mai multe dispoziţii procedurale, dintre care amintim art. 85, 112, 115, 132, 156 C. proc. civ., precum şi prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind respectarea dreptului la un proces echitabil, cu componenta sa dreptul la apărare.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea formelor de procedură sancţionate cu nulitatea hotărârii prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.T.D. împotriva Sentinţei nr. 4384 din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3448/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3506/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
