ICCJ. Decizia nr. 3584/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3584/2013
Dosar nr. 1135/39/2011
Şedinţa publică din 22 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 noiembrie 2011, reclamanta S.M. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Suceava a solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr. 5658 din 30 septembrie 2011 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu acordarea reparaţiilor băneşti prevăzute de această lege.
Reclamanta şi-a motivat acţiunea arătând că, datorită înaintării - în anul 1944 - a liniei frontului rusesc, a fost nevoită ca împreună cu familia să-şi părăsească gospodăria şi să se refugieze la circa 100 km de localitatea de domiciliu - comuna Boroaia, judeţul Suceava - în comuna Vereşti, judeţul Botoşani - unde au locuit până la 20 septembrie 1944 când au revenit în fostul domiciliu.
A mai arătat că această situaţie se circumscrie ipotezei prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi îi conferă calitatea de persoană persecutată şi de beneficiară a măsurilor reparatorii corespunzătoare.
Prin Sentinţa nr. 20 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea formulată de reclamanta S.M. şi a desfiinţat Hotărârea nr. 5658/2011 a Casei Judeţene de Pensii Suceava şi a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava să recunoască reclamantei S.M. calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 198/2000 şi să stabilească în favoarea sa măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că părăsirea forţată de către reclamantă a propriei locuinţe şi refugiul său în altă localitate sunt strâns dependente de specificul evenimentelor ce s-au derulat în primăvara anului 1944 în această zonă de nord-est a României, până la încheierea Convenţiei de armistiţiu cu Naţiunile Unite la 23 August 1944.
Astfel, a apreciat Curtea că în acel context politico-militar, refugiul reclamantei a fost determinat nu numai de raţiuni de ordin militar, dictate de evoluţia evenimentelor în teatrul de război – înaintarea trupelor ruseşti şi stabilizarea frontului, temporar pe aliniamentul Paşcani-Iaşi - dar şi de temerea justificată că viaţa şi bunurile îi sunt ameninţate prin acte de violenţă săvârşite în rândul comunităţii civile de către parte din militarii ruşi aflaţi în teritoriile româneşti, care astfel, îşi manifestau dezacordul faţă de angajarea României în conflictul germano-sovietic.
Din această perspectivă, Curtea a apreciat că situaţia evocată de reclamantă poate fi asimilată ipotezei prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Suceava, criticând soluţia adoptată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că din documentele prezentate de reclamantă nu rezultă că evacuarea acesteia s-ar fi datorat persecuţiei etnice.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Prin „persoană strămutată” în altă localitate, conform dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă persecuţia etnică, ca motiv al evacuării, din Loc. Boroaia, Jud. Baia-Suceava în Loc. Corocăieşti, Com. Vereşti, Jud. Suceava, fapt pentru care reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Este de notorietate faptul că toate localităţile de pe linia frontului Iaşi-Paşcani, printre care şi localitatea Boroaia, Jud. Baia, au fost evacuate în primăvara anului 1944, motivat de înaintarea frontului celui de al doilea război mondial, dată la care autorităţile române au luat măsura punerii la adăpost a populaţiei civile, fapt pentru care toţi locuitorii au fost evacuaţi în Loc. Vereşti, Jud. Botoşani.
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit consecinţele nefavorabile, dar legiuitorul nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii şi acestei categorii.
Situaţia relevată nu atrage aşadar incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, acest act normativ vizând acordarea de măsuri reparatorii exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
În raport de cele mai sus menţionate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., recursul formulat va fi admis, sentinţa atacată va fi modificată, iar acţiunea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva Sentinţei nr. 20 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta S.M. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 358/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3585/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
