ICCJ. Decizia nr. 3585/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr 3585/2013
Dosar nr. 4629/1/2012
Şedinţa publică din 22 martie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 martie 2011 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta Societatea de Vânătoare „M.” Bacău a chemat în judecată Ministerul Mediului şi Pădurilor, solicitând a se dispune anularea hotărârii din procesul-verbal din 14 februarie 2011, prevăzută în anexa 2 pct. 5, în baza căreia s-a respins contestaţia reclamantei de a i se atribui direct în gestionare Fondul de vânătoare Găiceana.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că, deşi avea dreptul de a i se atribui direct în gestiune fondul de vânătoare, conform art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010, întrucât a fost propusă de Asociaţia Proprietarilor de Teren G. care deţine peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic respectiv, cererea sa a fost respinsă cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile susmenţionate.
Reclamanta a arătat că Asociaţia Proprietarilor de Teren G. s-a constituit în baza O.G. nr. 26/2000, conform Încheierii din 8 decembrie 2010 a Judecătoriei Podu Turcului pronunţată în Dosar nr. 1492/829/2010 definitivă şi irevocabilă, cu suprafeţele de teren menţionate care se suprapun peste Fondul de vânătoare G. cu scopul propunerii pentru atribuirea directă a fondurilor de vânătoare ce sunt constituite pe terenurile proprietatea membrilor asociaţi în favoarea gestionarului legal constituit în vederea încheierii între acesta şi administratorul faunei de interes cinegetic a contractului de gestionare.
Prin Hotărârea Adunării generale nr. 1, asociaţia a propus atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul Fondului cinegetic G. către Societatea de Vânătoare „M.” Bacău.
Prin încheierea din 8 decembrie 2010 a Judecătoriei Podu Turcului pronunţată în dosar nr. 1492/829/2010, s-a stabilit că Asociaţia Proprietarilor de Teren G. deţine peste 50% din suprafeţele de teren din Fondul de vânătoare Găiceana, dosarul de constituire a asociaţiei fiind depus la minister.
În esenţă, reclamanta a susţinut că în mod nelegal şi netemeinic, a fost respinsă cererea sa de atribuire directă a Fondului de vânătoare Găiceana.
2. Hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de Tribunalul Bacău.
Prin Sentinţa nr. 393 din 8 aprilie 2011, Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că în calitate de pârât a fost chemat în judecată Ministerul Mediului şi Pădurilor.
3. Desfăşurarea procedurii judiciare şi hotărârea pronunţată de Curtea de apel.
La data de 16 mai 2011, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a înţeles să cheme în judecată şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava, deoarece aceasta a tergiversat verificările şi a eliberat adresa cu rezultatul verificărilor în ultima zi când trebuia depus dosarul la minister, avizul fiind dat negativ deoarece s-au invocat două contracte de vânzare cumpărare terenuri pentru suprafaţa de 910,48 ha teren ce nu au fost prezentate reclamantei şi că inspectoratul nu a ţinut cont de o hotărâre a instanţei de judecată definitivă şi revocabilă.
Reclamanta a depus la Dosar adresa nr. 122 din 5 mai 2011 emisă de SC G.G.R. SRL prin care această societate a adus la cunoştinţă că, în calitate de proprietar a suprafeţei de 900,48 ha teren conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1934 din 15 iunie 2010 şi nr. 18 din 10 ianuarie 2011, este de acord cu menţinerea suprafeţei de teren menţionată în cadrul Asociaţiei Proprietarilor de Teren G.
Asociaţia Proprietarilor de Teren G. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu arătând că, în mod greşit şi nelegal, pârâtele au eliminat de la atribuirea directă pe reclamantă, că cele două contracte de vânzare-cumpărare nr. 1934/2010 şi nr. 18/2011 încheiate după hotărârea membrilor fondatori de constituire au fost prezentate în mod tendenţios, însă terenul ce face obiectul celor două contracte nu şi-au schimbat regimul rămânând în continuare în proprietatea privată tot în cadrul asociaţiei.
La termenul din 2 iunie 2011, instanţa a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Asociaţia Proprietarilor de Teren G., iar, prin încheierea din data de 16 iunie 2011, a fost respinsă cererea de suspendare, ca nefondată.
Prin Sentinţa nr. 118 din 7 iulie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, atât acţiunea reclamantei, cât şi cererea de intervenţie formulată de Asociaţia de proprietari de Teren Găiceana.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Societatea de Vânătoare M. Bacău a solicitat atribuirea directă a Fondului de vânătoare Găiceana, prin cererea nr. 2 din 14 ianuarie 2011.
Prin adresa nr. 4 din 14 ianuarie 2011, I.T.R.S.V. Suceava face cunoscut reclamantei Societatea de Vânătoare M. Bacău şi Asociaţiei de Proprietari de Teren Găiceana că: (i) suprafaţa de 900,48 ha (teren pădure), cu care au fost înscrişi în asociaţie numiţii D.G.A.N. şi D.G.M. este inclusă în Fondul cinegetic Găiceana, însă nu mai aparţine acestora, fiind vândută cumpărătorului SC G.R. SRL; (ii) din suprafaţa de 365,80 ha islaz, trecută în proprietatea privată a comunei Găiceana, judeţul Bacău, prin Ordinul prefectului judeţului Bacău nr. 286 din 21 august 2001, trupul de păşune M., în suprafaţă totală de 73,78 ha, nu este inclus în fondul de vânătoare Găiceana, cu excepţia unei suprafeţe de 3,73 ha, rezultând o suprafaţă inclusă în fond de 295,75 ha; (iii) suprafaţa de 37,47 ha islaz, trecută în proprietatea privată a comunei Găiceana, este inclusă în totalitate în Fondul cinegetic G.; (iv) în ceea ce priveşte suprafaţa de 420 ha, din care 416,00 arabil şi 4,00 pădure, înscrisă în situaţia Primăriei comunei Găiceana - Comisia locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar, comisia locală nu este proprietar, aceasta nu se poate substitui unui proprietar şi nu există acorduri de adeziune, astfel încât suprafaţa respectivă nu poate aparţine unei asociaţii; (v) în ceea ce priveşte suprafaţa de 6,00 ha, înscrisă în acordul de asociere de R.M., din actele depuse la dosarul de atribuire rezultă că persoana respectivă face dovada proprietăţii numai pentru suprafaţa de 1,65 ha, diferenţa rămasă neputând fi luată în considerare ca făcând parte din Asociaţia Proprietarilor de Terenuri Găiceana, datorită lipsei acordului de adeziune; (vi) suprafaţa de 2,445 ha este inclusă în Fondul cinegetic denumit Găiceana, însă acordul de asociere din data de 04 aprilie 2010 este semnat de N.I., iar nu de către titularul dreptului de proprietate care este mama decedată a persoanei respectiv, astfel că nu poate fi luată în considerare ca făcând parte din Asociaţia Proprietarilor de Terenuri G.
I.T.R.S.V. Suceava a concluzionat în sensul că, deşi susţine că deţine suprafaţa de 4.057,96 ha din suprafaţa totală de 7.503 ha a Fondului de vânătoare. G., conform celor expuse anterior asociaţia nu face dovada deţinerii întregii suprafeţe.
În raport cu dispoziţiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 102/2010
Curtea de apel a reţinut că, din suprafaţa de 4057,96 ha teren cu privire la care reclamanta susţine că este formată din suprafeţele incluse în Asociaţia Proprietarilor de Terenuri Găiceana, suprafaţa de 900,48 ha (pădure), cu care au fost înscrişi în asociaţia numiţii D.G.A.N.şi D.G.M. nu mai aparţine acestora, fiind vândută cumpărătorului SC G.R. S.R.L., iar, la data constituirii asociaţiei, suprafaţa de 455,24 ha era deja vândută prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1934 din 15 iunie 2010.
Totodată, la data emiterii răspunsului de către I.T.R.S.V. Suceava, noii proprietari nu aveau depuse acorduri de adeziune la asociaţia de proprietari, pentru menţinerea suprafeţei de 910,48 ha în cadrul asociaţiei.
A mai reţinut instanţa că nu au fost respectate prevederile art. 11 alin. (2) şi art. 12 alin. (2) din Statutul asociaţiei pentru includerea în asociaţie a SC G.R. SRL, astfel încât acordul prin care această societate îşi menţine suprafaţa deţinută în cadrul asociaţiei de proprietari nu poate avea nicio valoarea juridică, fiind necesară modificarea Statutului în acest sens. În consecinţă, instanţa a reţinut că adresa nr. 122 din 5 mai 2011 emisă de SC G.R. SRL nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Statutul asociaţiei.
Astfel, la data de 14 ianuarie 2011, Asociaţia de Proprietari de Teren G. nu îndeplinea condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 102/2010 pentru atribuirea directă a Fondului de vânătoare G., iar acordul de adeziune este ulterior datei când se impunea a fi depusă cererea şi documentaţia aferentă solicitării atribuirii directe, completarea ulterioară a dosarului de atribuire neputând fi luată în considerare.
Întrucât, conform Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 193 din 30 aprilie 2010, suprafaţa totală a Fondului de vânătoare G. este de 7.503 ha, suprafaţă necontestată sub aspectul întinderii de către reclamantă, pentru a îndeplini condiţiile impuse de legiuitor, Asociaţia de Proprietari de Teren G. trebuia să facă dovada că deţine peste 50% din suprafaţa acestuia, adică peste 3.751,5 ha, însă, conform celor expuse anterior, dacă, din suprafaţa de 4.057,96 ha teren ce totalizează suprafeţele care se afirmă că sunt incluse în asociaţie, se scade doar suprafaţa de 900,48 ha, rezultă o suprafaţă de 3.157,48 ha, instanţa având în vedere şi situaţia celorlalte suprafeţe expusă în adresa I.T.R.S.V. Suceava, care fie nu sunt incluse în fondul de vânătoare fie nu aparţin asociaţiei din cauza că nu există acorduri de adeziune valabile.
Totodată, instanţa a apreciat că pentru a se reţine existenţa acordului de asociere evidenţele fiscale invocate de reclamantă nu echivalează cu existenţa unor titluri de proprietate.
În raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010, instanţa a reţinut că, la data formulării cererii de atribuire directă şi analizării acesteia, reclamanta nu a făcut dovada deţinerii în proprietate a peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic şi nici a deţinerii în proprietate a tuturor suprafeţelor de teren incluse în Asociaţia de Proprietari de Terenuri G., iar condiţiile prevăzute de legiuitor a fi îndeplinite la data formulării cererii nu pot fi complinite ulterior, deoarece s-ar crea o situaţie diferenţiată pentru ceilalţi participanţi la atribuire.
Curtea de apel a calificat cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Asociaţia de Proprietari de Teren G., ca fiind o veritabilă cerere de intervenţie în interes alăturat, deoarece, în raport cu dispoziţiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., asociaţia nu justifică un drept în prezenta cauză, întrucât la atribuirea directă a fondului de vânătoare a participat Societatea de Vânătoare M. Bacău şi, având în vedere că acţiunea formulată de Societatea de Vânătoare M. Bacău este nefondată, nici cererea de intervenţie nu este fondată, pentru aceleaşi considerente reţinute mai sus.
4. Recursul declarat de reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău
Î mpotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin Decizia nr. 2828 din 7 iunie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de Societatea de Vânătoare M. Bacău împotriva sentinţei nr. 118 din 7 iulie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte a constatat că, prin recurs, recurenta-reclamantă critică sentinţa pronunţată de Curtea de apel numai în ceea ce priveşte considerentele referitoare la suprafaţa de 900,48 ha, pentru motivul că vânzătorii nu au adus la cunoştinţa asociaţiei înstrăinarea terenului, iar dobânditorul suprafeţei respective, SC G.R. SRL, a consimţit la rămânerea în continuare în asociaţie, astfel că instanţa trebuia să ţină cont de înregistrările din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de Judecătoria Podu Turcului.
Conform dispoziţiilor citate anterior (art. 3 alin. (1) lit. c) şi d) din Regulamentul susmenţionat, „pentru recunoaşterea deţinerii în proprietate a minimum 51% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic” trebuie să se facă „dovada proprietăţii suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari cu copii de pe documente de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective”, precum şi „dovada includerii proprietăţii […] în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic şi cinegetic în a cărui rază de competenţă se află fondul cinegetic în cauză.”
Or, în opinia Curţii este necontestat de către recurenta-reclamantă faptul că D.G.A.N. şi D.G.M., în calitate de membrii ai Asociaţiei de Proprietari de Teren G. au vândut suprafaţa de teren de 900,48 ha, cu care au participat la constituirea acestei persoane juridice.
S-a mai reţinut că membrii fondatori D.G.A.N. şi D.G.M. nu au notificat preşedintelui Asociaţiei intenţia de a se retrage şi nu a fost urmată procedura de retragere din asociaţie, conform art. 10 alin. (2) din Statutul asociaţiei.
De asemenea, s-a reţinut că, prin adresa nr. 122 din 05 mai 2011 SC G.R. SRL, în calitate de proprietar al suprafeţei de 900,48 ha, şi-a exprimat acordul pentru menţinerea suprafeţei deţinute în cadrul Asociaţiei de Proprietari de Teren G.
În acelaşi timp, însă, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada faptului că SC G.R. SRL a devenit membru al asociaţiei, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 12 alin. (1) din statut, prin adoptarea hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor de acceptare a acestui nou membru şi prin încheierea unui act adiţional la statut prin care noii membri să fie menţionaţi în preambulul statutului.
Scopul asociaţiei, conform art. 4 din Statut, constă în „desemnarea pentru atribuirea directă a fondurilor de vânătoare ce sunt constituite pe terenurile proprietatea membrilor asociaţiei în favoarea gestionarului legal constituit, în vederea încheierii între acest şi administratorul faunei de interes cinegetic a contractului de gestionare”.
Astfel fiind, atâta timp cât membrii D.G.A.N. şi D.G.M. au vândut suprafaţa de teren de 900,48 ha, iar cumpărătorul suprafeţei SC G.R. S.R.L. nu a devenit membru al asociaţiei în condiţiile prevăzute de Statutul Asociaţiei, simpla exprimare de către noul proprietar al suprafeţei a acordului de voinţă pentru menţinerea terenului în cadrul Asociaţiei de Proprietari de Teren G. nu produce efectele juridice urmărite de recurenta-reclamantă, întrucât terenul deţinut de un subiect de drept care nu este membru statutar al asociaţiei nu poate fi considerat, în sensul art. 4 din Statutul asociaţiei, ca făcând parte din „terenurile proprietatea membrilor asociaţiei”.
Atâta timp cât suprafaţa de teren de 900,48 ha vândută de membrii D.G.A.N. şi D.G.M. şi cumpărată de SC G.R. SRL nu mai face parte din „terenurile proprietatea membrilor asociaţiei” în mod legal şi temeinic autorităţile publice pârâte şi instanţa de fond au concluzionat că suprafaţa respectivă nu poate fi luată în considerare la calculul suprafeţei de teren deţinute de asociaţie în cuprinsul Fondului de vânătoare Găiceana.
În consecinţă, în mod corect s-a apreciat că, din suprafaţa de 4057,96 ha (conform art. 13 din Statut) deţinută de Asociaţia de Proprietari de Teren G. din Fondul de vânătoare nr. 46 Găiceana, asociaţia a făcut dovada proprietăţii doar cu privire la suprafaţa de 3.157,48 ha , ceea ce reprezintă mai puţin de 50% din suprafaţa totală de 7.503 ha a Fondului de vânătoare Găiceana.
În aceste condiţii, criticile din recurs referitoare la dovada proprietăţii suprafeţelor de teren incluse în Asociaţia de Proprietari de Teren G. reprezentând minimum 50% din suprafaţa Fondului de vânătoare Găiceana sunt neîntemeiate, iar s usţinerile recurentei referitoare la excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de hotărârea Judecătoriei Podu Turcului nu pot fi primite, deoarece aspectele menţionate în adresa nr. 4 din 14 ianuarie 2011 a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava nu contravin hotărârii judecătoreşti invocate, ci atestă împrejurări de fapt şi de drept care au intervenit ulterior hotărârii respective.
Împotriva Deciziei nr. 2828 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Societatea de Vânătoare Mistreţul Bacău a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 3 C. proc. civ.
Înalta Curte sesizată cu cererea de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că cererea este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, care poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 pct. 3 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă.
Din economia reglementării în materia revizuirii, rezultă că admisibilitatea acesteia se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă, această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului cauzei; criticile formulate să se înscrie în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă, ceea ce înseamnă că revizuirea pentru acest motiv se poate cere numai în ipoteza când debitorul a fost obligat să predea un lucru cert şi determinat, care a pierit după darea hotărârii.
În speţă, aceste condiţii nu sunt îndeplinite.
Pe de altă parte, codul de procedură civilă reglementează în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 2 din acelaşi cod revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Prin urmare având în vedere că prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea se poate cere numai cu privire la hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de instanţa de recurs atunci când evocă fondul, şi ţinând cont de faptul că decizia a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul, Înalta Curte constată că cerere de revizuire este inadmisibilă.
Pentru ca o hotărâre dată de instanţa de recurs să fie susceptibilă de revizuire, trebuie să evoce fondul cauzei.
Or, în speţa de faţă cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri prin care s-a respins recursul ca nefondat, de unde rezultă că cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.
Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, a constatat că cererea de faţă nu întruneşte cerinţele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivele de revizuire formulate, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispoziţiile legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Societatea de Vânătoare M. Bacău împotriva Deciziei nr. 2828 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3584/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 364/2013. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
