ICCJ. Decizia nr. 4693/2013. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4693/2013
Dosar nr. 4745/2/2011
Şedinţa publică de la 27 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 23 mai 2011, reclamantul B.F.T. a solicitat anularea Ordonanţei nr. 117 din 23 martie 2011 şi a Deciziei nr. 413 din 5 mai 2011, acte întocmite de pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin Ordonanţa nr. 117 din 23 martie 2011, pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a impus în mod nelegal consiliului de administraţie al S.I.F. Oltenia să procedeze la modificarea convocatorului pentru adunarea generală ordinară a acţionarilor din 28/29 aprilie 2011 prin punerea în discuţie a raportului întocmit de reprezentantul compartimentului de control intern şi punerea în discuţie a menţinerii sale în funcţia de administrator al S.I.F. Oltenia, ca rezultat al evaluării îndeplinirii atribuţiilor referitoare la strategia investiţională.
Reclamantul a învederat că, pârâta nu are calitatea de acţionar şi din acest motiv, nu poate solicita modificarea convocatorului adunării generale ordinare a acţionarilor, ceea ce reprezintă o imixtiune în activitatea consiliului de administraţie, contrară prevederilor art. 100 din Legea nr. 297/2004, art. 4 din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 6/2009 şi dispoziţiilor Legii nr. 31/1990.
Reclamantul a mai arătat că, menţiunile din ordonanţa contestată sunt lapidare, trunchiate şi nu respectă dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, conform cărora, este necesară menţionarea explicită în convocatorul adunării generale a tuturor punctelor de pe ordinea de zi, pentru a se realiza în mod efectiv informarea acţionarilor, prealabilă adunării generale.
Referitor la discutarea menţinerii sale în funcţia de administrator, reclamantul a arătat că, se face trimitere la raportul compartimentului de control intern, fără a se face nicio menţiune la celelalte rapoarte întocmite de Comisia de cenzori sau auditul societăţii respective, deşi aceasta era necesară pentru o corectă informare a acţionarilor.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 5775 din 10 octombrie 2011, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a constatat că, Ordonanţa nr. 117 din 23 martie 2011 a fost adoptată de pârâtă în limitele competenţei recunoscute prin dispoziţiile art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 şi art. 2, art. 7 alin. (1) şi alin. (4), art. 9 alin. (2) din Statutul CNVM, aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, care prevăd că, în scopul exercitării activităţii de supraveghere, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare poate să solicite consiliului de administraţie al entităţilor reglementate, întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale a acţionarilor, stabilind problemele care trebuie înscrise pe ordinea de zi.
Obligarea consiliului de administraţie al S.I.F. Oltenia la convocarea adunării generale a acţionarilor, cu stabilirea problemelor care trebuie înscrise pe ordinea de zi, a fost considerată de către prima instanţă ca fiind o măsură legală, luată de pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în baza legislaţiei referitoare la piaţa de capital în scopul exercitării activităţii de supraveghere pentru care a fost legitimată din raţiuni superioare, care ţin de imperativul îndeplinirii obiectivului fundamental de protecţie a intereselor investitorilor.
Susţinerea reclamantului că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, pârâta are numai posibilitatea de a depune o solicitare de convocare a adunării generale a acţionarilor, a fost respinsă de instanţa de fond cu motivarea că, dreptul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare de a solicita convocarea adunării generale a acţionarilor, stabilind problemele care trebuie înscrise pe ordinea de zi, este însoţit de obligaţia corelativă a societăţii comerciale de a da curs în mod efectiv, prin organele sale decizionale, solicitării primite pentru completarea ordinii de zi, fără a exista un drept de opţiune cu privire la aplicarea măsurilor dispuse.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că, prin Ordonanţa nr. 117 din 23 martie 2011, pârâta nu a dispus măsuri administrative de autoritate, cu caracter constitutiv de drepturi în privinţa calităţilor deţinute în cadrul S.I.F. Oltenia de către reclamant şi că, acesta a beneficiat de posibilitatea de a-i susţine şi argumenta poziţia în şedinţa adunării generale a acţionarilor din 28/29 aprilie 2011, inclusiv prin invocarea unor aspecte favorabile conţinute în celelalte rapoarte menţionate în acţiune.
Apărarea reclamantului privind pretinsa conciziune a menţiunilor Ordonanţei nr. 117 din 23 martie 2011 a fost respinsă, reţinându-se că, pârâta a solicitat punerea în discuţia a adunări generale a acţionarilor a raportului întocmit de Compartimentul de Control Intern, raport care a fost discutat în şedinţa din data de 10 martie 2011 a consiliului de administraţie al S.I.F. Oltenia.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul B.F.T., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării Ordonanţei nr. 117 din 23 martie 2011, precum şi a Deciziei nr. 413 din 5 mai 2011 emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a menţinut în mod greşit actele contestate în cauză, fără a avea în vedere că, autoritatea intimată, nefiind acţionar, nu avea dreptul să impună consiliului de administraţie modificarea convocatorului adunării generale ordinare a acţionarilor din 28/29 aprilie 2011, ceea ce reprezintă o imixtiune în activitatea consiliului de administraţie, cu încălcarea dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 297/2004, art. 4 din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 6/2009 şi ale Legii nr. 31/1990, conform cărora, completarea convocatorului este dreptul exclusiv al acţionarilor.
Recurentul a învederat că, menţiunile din Ordonanţa nr. 117 din 23 martie 2011 nu corespund prezentării explicite în convocatorul adunării generale a tuturor punctelor înscrise pe ordinea de zi, în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.
În acest sens, recurentul a arătat că, pentru punerea în discuţie a menţinerii sale în funcţia de administrator, se impunea corecta informare a acţionarilor, prin prezentarea tuturor rapoartelor întocmite de comisia de cenzori şi de auditul societăţii, din care rezulta o altă situaţie decât aceea reţinută în raportul de audit încheiat de compartimentul de control intern.
În condiţiile în care votul se efectuează electronic, iar la şedinţă participă cel mult 2% din acţionari, recurentul a precizat că, nu a avut posibilitatea să informeze acţionarii despre situaţia reală în cadrul şedinţei adunării generale a acţionarilor din data de 29 aprilie 2011.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Prin Ordonanţa nr. 117 din 23 martie 2011, menţinută prin Decizia nr. 413 din 5 mai 2011, intimata Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a stabilit convocarea adunării generale a acţionarilor S.I.F. Oltenia, completând problemele care trebuie înscrise pe ordinea de zi cu privire la:
- punerea în discuţie a raportului întocmit de reprezentantul Compartimentului de control intern, raport discutat în şedinţa din data de 10 martie 2011 a consiliului de administraţie al S.I.F. Oltenia;
- punerea în discuţie a menţinerii recurentului în funcţia de administrator al S.I.F. Oltenia, ca rezultat al evaluării îndeplinirii atribuţiilor referitoare la strategia investiţională.
Legalitatea actelor administrative întocmite de comisia intimată a fost corect constatată de către instanţa de fond, dată fiind conformitatea măsurilor dispuse cu prevederile art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, art. 2, art. 7 alin. (1) şi alin. (4), art. 9 alin. (1) din Statutul CNVM, aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002.
Prin cadrul legislativ care reglementează piaţa de capital, i s-a atribuit intimatei Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în scopul exercitării activităţii sale proprii de supraveghere şi competenţa de a solicita consiliului de administraţie al entităţilor reglementate atât întrunirea membrilor acestuia, cât şi convocarea adunării generale a acţionarilor, stabilind problemele care trebuie înscrise pe ordinea de zi.
În consecinţă, obligarea consiliului de administraţie al S.I.F. Oltenia la convocarea adunării generale a acţionarilor, cu stabilirea problemelor care trebuie înscrise pe ordinea de zi, reprezintă o măsură luată în baza legislaţiei referitoare la piaţa de capital, care poate fi adoptată oricând în situaţia în care Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, ca autoritate competentă, consideră că este oportună, în scopul exercitării activităţii de supraveghere.
Motivul de nelegalitate prin care s-a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 1171din Legea nr. 31/1990, republicată, care prevăd dreptul acţionarilor deţinând 5% din capitalul social de a solicita şi de a obţine introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor, a fost corect respins de prima instanţă, întrucât aceste norme vizează exclusiv organizarea şi funcţionarea societăţii comerciale şi au un obiect de reglementare distinct de cel al Legii nr. 297/2004, prin care se atribuie intimatei Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în calitate de autoritate de supraveghere a pieţei de capital, abilitarea de a solicita convocarea adunării generale a acţionarilor unei societăţi de investiţii financiare, de a completa şi de a modifica eventual conţinutul ordinii de zi.
Motivul de nelegalitate privind pretinsa conciziune şi insuficienta argumentare a actelor administrative contestate a fost respins, de asemenea în mod corect de instanţa de fond, constatându-se că, acestea conţin descrierea faptelor reţinute de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, precum şi considerentele de fapt şi de drept pe care s-au întemeiat măsurile dispuse în urma activităţii de analiză şi investigare a faptelor, în conformitate cu prerogativele recunoscute autorităţii emitente prin propriul statut, adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002.
Contrar susţinerilor din recurs, măsurile dispuse de intimată s-au impus pentru corecta informare a acţionarilor S.I.F. Oltenia cu privire la raportul întocmit de Compartimentul intern, fără afectarea drepturilor recurentului de a-şi susţine şi argumenta poziţia în cadrul dezbaterilor şedinţei adunării generale a acţionarilor din 28/29 aprilie 2011, inclusiv prin invocarea unor aspecte favorabile, conţinute în rapoartele întocmite de comisia de cenzori sau auditul societăţii.
De altfel, recurentul nici nu a indicat în concret dreptul pretins a fi fost încălcat prin actele contestate, în condiţiile în care acestea nu cuprind măsuri administrative cu privire la calităţile sale deţinute în cadrul S.I.F. Oltenia şi nu afectează exercitarea lor în cadrul prevăzut de lege.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia.
În baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de B.F.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.F.T. împotriva Sentinţei nr. 5775 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4691/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4695/2013. Contencios → |
|---|
