ICCJ. Decizia nr. 477/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 477/2013
Dosar nr. 182/2012
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.V. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare, suspendarea executării titlului executoriu reprezentat de p rocesul-verbal încheiat în data de 24 iunie 2003 precum şi a titlurilor executorii care înglobează creanţe accesorii aferente creanţei principale emise de pârâtă, până la soluţionarea acţiunii în contencios fiscal pe fond.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal. A precizat că procesul-verbal încheiat la data de 24 iunie 2003 întocmit de către pârâtă exprimă o realitate juridică deformată, relevante sub acest aspect fiind şi soluţiile penale pronunţate cu privire la săvârşirea de către administratorul reclamantei a unor infracţiuni de evaziune fiscală.
În urma controlului efectuat, s-a stabilit că nu este îndreptăţită la rambursarea sumei de 1.860.137.751 lei, stabilindu-se o diferenţă de T.V.A. de 2.375.665.620 lei, rezultând T.V.A. de plata in suma de 432.671.667 lei, stabilindu-se si majorări de întârziere in suma totala de 180.270.598 lei si penalităţi de 42.011.128 lei.
Referitor la suma de 7.595.210.08/4 lei reprezentând cheltuieli cu serviciile executate de SC. V.I. SRL si SC C. SRL, a menţionat că în urma controlului încrucişat efectuat, operaţiunile înscrise în facturi au fost înregistrate la furnizorii în cauza, astfel că prevederile art. 4 pct. 6 alin. (1) din H.G. nr. 402/2000 nu sunt aplicabile.
În fine, a susţinut că prin pornirea executării creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activităţii.
Prin precizarea acţiunii, reclamanta a specificat obligaţia de plata neachitată ca fiind în cuantum de 1.102.666 lei, conform fişei sintetice totale emisa de către Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului Negreşti Oaş, la data de 12 aprilie 2012.
În drept, a invocat prevederile art. 215 alin. (2) din C. proc. fisc. coroborate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ, ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 183 din 22 mai 2012 a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC C.V. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare, privind suspendarea procesului verbal încheiat de pârâtă în data de 24 iunie 2003.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă examinând cererea de suspendare formulată în cauză prin prisma prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, a reţinut, următoarele:
Prin procesul-verbal încheiat la data de 24 iunie 2003, la pct. 7 intitulat Recapitulaţie au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată după cum urmează: impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 2.033.012.026 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar în sumă de 623.624.708 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar de Garda Financiară, în sumă de 38.675.000 lei, penalităţi de întârziere pentru neplata în termen de impozitului pe profit suplimentar în sumă de 121.717.990 lei, penalităţi de întârziere pentru neplata în termen de impozitului pe profit stabilit suplimentar de Garda Financiară în sumă de 10.500.000 lei, impozitul pe profit evidenţiat de societate în sumă de 81.447.378 lei, majorări de întârziere la impozitul pe profit evidenţiat de societate în sumă de 37.016.745 lei, penalităţi la impozitul pe profit evidenţiat de societate în sumă de 6.361.031 lei și T.V.A., stabilită de plată în urma controlului în sumă de 432.671.667 lei, majorări aferente diferenţei suplimentare în sumă de 180.270.598 lei, iar 482.767 lei reprezentând majorări de întârziere aferente fondului special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap evidenţiat de societate, 24.740 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente diferenţei stabilite suplimentar la fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, 119.086 lei reprezentând majorări de întârziere aferente fondului special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap evidenţiat de societate, precum şi un număr de 3 amenzi.
Prin Decizia nr. 10005 din 11 august 2003 privind modul de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantă şi înregistrată la D.G.F.P. Satu-Mare s-a hotărât suspendarea soluţionării cauzei SC C.V. SRL Certeze până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii, conform celor reţinute în prezenta decizie.
Arată instanţa că aspectele invocate de reclamantă în cererea de suspendare nu se circumscriu cazului bine justificat reglementat de textul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Faptul că organele de organele de urmărire penală au dispus în cauză soluţii de netrimitere în judecată, nu conduce implicit la concluzia că, constatările făcute de organele de inspecţie fiscală în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 24 iunie 2003 nu corespund realităţii şi contravin prevederilor legale în baza cărora s-au făcut.
Arată în continuare instanţa că aspectele invocate referitoare la faptul că, prin pornirea executării împotriva reclamantei se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură să conducă la imposibilitatea continuării activităţii sunt simple supoziţii, nefăcându-se dovada în vreun fel că acestea ar corespunde realităţii.
Împotriva sentinței nr. 183/CA/2012 din data de 22 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC C.V. SRL prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare așa cum a fost formulată.
Reclamantul a învederat, prin motivele cererii de recurs, că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în cauză au fost îndeplinite cumulativ condițiile pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat. A apreciat recurenta că instanța de judecată trebuia să aibă în vedere argumentele care au stat la baza soluțiilor legale dispuse prin ordonanțele, rezoluțiile și sentințele penale la care s-a făcut referire în cererea de suspendare și să concluzioneze că aceasta nu datorează sumele stabilite în sarcina sa prin procesul-verbal încheiat la data de 24 iunie 2003 și titlurile executorii emise ulterior iar pe cale de consecință să constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dispune admiterea cererii de suspendare.
De asemenea, a considerat recurenta că prima instanță în analiza existenței cazului bine justificat pentru admiterea cererii, trebuia să facă aplicarea principiului proporționalității prin cântărirea intereselor părților, și să ia în considerare și interesul menținerii desfășurării normale a activității reclamantei, motivele invocate de aceasta în cuprinsul cererii precum și recomandarea R/89/8 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei. Cazul bine justificat, s-a relevat, derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca instanța de judecată să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul administrativ, constituie un motiv întemeiat pentru adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Pe de altă parte, sub aspectul cerinței prevenirii unei pagube iminente, reclamanta a precizat că prin pornirea executării împotriva sa se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității. Prin urmare, pornirea executării silite împotriva reclamantei este iminentă, iar paguba ce urmează să-i fie produsă în propriul patrimoniu este evidentă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Direcția generală a finanțelor publice a județului Satu Mare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că motivele invocate de recurentă nu sunt de natură să justifice suspendarea actului administrativ.
Recursul declarat de reclamanta SC C.V. SRL împotriva sentinței nr. 183/CA/2012 din data de 22 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal urmează a fi respins ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
În considerarea celor două mari principii incidente în materia actului administrativ - al legalităţii şi al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege. Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin „cazuri bine justificate" se înţelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004), iar prin „pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public" (art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare).
Se reține, în ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, că instanţa sesizată cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ realizează doar o examinare sumară a situaţiilor de fapt şi de drept invocate de reclamant şi care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ în privinţa căruia se solicită suspendarea executării.
Această condiţie nu este întrunită în cauză, întrucât, pe de o parte, cum a motivat dealtfel just instanța de fond, împrejurarea că organele de urmărire penală au dispus soluții de netrimitere în judecată nu este de natură a duce cu certitudine la concluzia că sunt neîntemeiate constatările făcute de organele fiscale în cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 24 iunie 2003 și, pe de altă parte, motivele invocate de reclamanta recurentă în calea administrativă de atac și în cuprinsul cererii de suspendare a executării presupun o cercetare aprofundată asupra legalităţii și temeiniciei actului administrativ contestat, o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii, incompatibilă cu procedura suspendării executării reglementată prin art. 14 din legea contenciosului administrativ.
Judecătorul fondul a statuat, de asemenea în mod întemeiat, că nu este îndeplinită în cazul cererii SC C.V. SRL nici cerinţa prevenirii unei pagube iminente, argumentându-se corect că susținerile recurentei în acest sens nu au fost probate și că nu au fost relevate în litigiu acele împrejurări care ar putea conduce la concluzia că executarea creanței bugetare constatate prin procesul-verbal din data de 24 iunie 2003 încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Satu-Mare ar avea ca rezultat imposibilitatea continuării activității comerciale specifice.
Or, executarea unei obligaţii fiscale stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă, întrucât dacă din punct de vedere economic orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. Cu alte cuvinte, chiar dacă plata unor sume cu titlu de obligație fiscală reprezintă incontestabil o diminuare a resurselor financiare ale reclamantei recurente, această situație nu conduce la o identitate cu paguba iminentă, art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ definind ca pagubă iminentă exclusiv ”prejudiciul material viitor și previzibil”, adică acel prejudiciu material greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza anulării actului.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC C.V. SRL împotriva sentinței nr. 183/CA/2012 din data de 22 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.V. SRL împotriva sentinţei civile nr. 183/CA/2012 din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4752/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4786/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
