ICCJ. Decizia nr. 4818/2013. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4818/2013
Dosar nr. 6220/2/2011
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C. A.T.G. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A., solicitând, în principal, anularea Deciziei nr. 437 din 16 iunie 2011 emisă de pârât şi exonerarea sa de plata amenzii în cuantum de 10.000 RON, iar, în subsidiar, să se constate că sancţiunea aplicată este disproporţionată faţă de gravitatea faptei reţinute şi să se dispună înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a somaţiei publice.
Prin Sentinţa civilă nr. 7757 din 20 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei S.C. A.T.G. S.A., în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că prin Decizia nr. 437 din 16 iunie 2011 emisă de C.N.A. reclamanta a fost sancţionată cu o amendă în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 17, art. 29 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) lit. c) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, precum şi faptul că reclamanta critică decizia emisă de pârât sub aspectul greşitei interpretări a dispoziţiilor art. 17 din Codul audiovizualului, deşi prin actul administrativ atacat se reţine încălcarea dispoziţiilor art. 17, art. 29 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) lit. c) din Codul audiovizualului.
Reţinând că reclamanta nu a fost sancţionată pentru difuzarea în sine a ştirilor cu privire la acte de suicid, ci pentru modalitatea de prezentare la ore accesibile copiilor şi cu detalii ce au tins să surprindă senzaţionalul, încălcând astfel dispoziţiile art. 17, art. 29 alin. (1), art. 41 alin. (1) lit. c) din Codul audiovizualului, Curtea a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A.T.G. S.A.
Prin cererea de recurs formulată recurenta a reluat în fapt cererea de chemare în judecată, prezentând aceleaşi motive care au stat la baza formulării acţiunii introductive, schimbând numai temeiul juridic al formulării cererii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Cererea de recurs formulată de reclamanta S.C. A.T.G. S.A. nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", iar la alin. (2) se arată că "termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".
Potrivit art. 301 C. proc. civ.: "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel."
Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., conform cărora "cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii ... c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", a constatat că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale prevăzute de lege.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. "părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările".
Întrucât recurenta nu a respectat dispoziţiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte văzând dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va aplica sancţiunea procedurală arătată de lege.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de S.C. A.T.G. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 7757 din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 467/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4825/2013. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
