ICCJ. Decizia nr. 4982/2013. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4982/2013
Dosar nr. 8635/2/2011
Ședința publică din 12 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sentinţa instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sect. 1 Bucureşti, reclamantul C.N.I.P.M.M.R., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.M.A., a solicitat în temeiul art. 969, 970, 1079 C. civ., obligarea pârâtului la plata sumei de 70.000 lei reprezentând cofinanţarea convenită pentru realizarea C.A. a I.M.M.- urilor din România”, ediţia a V- a 2007, conform Protocolului de parteneriat nr. 1505/1403 din 16 octombrie 2007, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că între reclamant şi M.Î.M.M.C.T.P.L. s-a încheiat Protocolul de parteneriat nr. 1505/1403 din 16 octombrie 2007, având ca obiect colaborarea părţilor în vederea coeditării lucrării C.A. a I.M.M.-urilor din România, ediţia a V- a din anul 2007, în limbile română, engleză, franceză, germană, spaniolă şi italiană, iar pentru că pârâtul nu şi-a îndeplinit la timp obligaţia de plată a sumei convenite potrivit Protocolului, reclamantul a fost nevoit să achite facturile prin ordinele de plată nr. 156 din 25 aprilie 2008, respectiv nr. 157 din 5 mai 2008.
Prin Sentinţa nr. 20789/2010, Judecătoria Sect. 1 a admis acţiunea având ca obiect pretenţii, formulată de reclamantul C.N.Î.P.M.M.R. în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.M.A. şi a obligat pe cel din urmă la plata către cel dintâi a sumei de 70.000 lei, reprezentând cofinanţare convenită, conform Protocolului de Parteneriat nr. 1505/1403 din 16 octombrie 2007, având ca obiect colaborarea părţilor în vederea coeditării lucrării C.A. a I.M.M.-urilor din România, ediţia a V- a 2007, în limbile română, engleză, franceză, germană, spaniolă şi italiană.
Prin Sentinţa nr. 2065 din 30 iunie 2011, Tribunalul Bucureşti, a admis recursul formulat de M.E.C.M.A., a casat sentinţa Judecătoriei Sect. 1 Bucureşti şi a trimis cauza spre competenta soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Prin Sentinţa nr. 371 din 20 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.Î.P.M.M.R. în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.M.A. şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului 70.000 lei, reprezentând cofinanţare convenită, conform Protocolului de Parteneriat nr. 1505/2007, precum şi suma de 3016 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit Protocolului de Parteneriat nr. 1505/1403 din 16 octombrie 2007, având ca obiect colaborarea părţilor în vederea coeditării lucrării C.A. a I.M.M.- urilor din România, ediţia a V- a 2007, în limbile română, engleză, franceză, germană, spaniolă şi italiană, M.Î.M.M.C.T.P.L., îi revenea obligaţia de plată a sumei de 70.000 lei, cu titlul de cofinanţare.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale: “Se înfiinţează M.Î.M.M.C.M.A. prin preluarea activităţii şi structurilor specializate pe domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii şi comerţului de la M.Î.M.M.C.T.P.L.
Conform art. 21 din O.U.G. nr. 221/2008: Ministerele nou - înfiinţate vor prelua, în mod corespunzător, toate drepturile şi obligaţiile instituţiei desfiinţate ori ale structurii sau activităţii din domeniile preluate, inclusiv personalul şi bunurile mobile şi imobile aflate în administrarea sau, după caz, în proprietatea acestora”.
De asemenea, judecătorul fondului a apreciat că prin O.U.G. nr. 221/2008 şi O.U.G. nr. 115/2009 s-a realizat un transfer legal de drepturi şi obligaţii către noile ministere în temeiul articolelor menţionate.
În fine, prima instanţă a constatat că protocolul de predare-primire prevăzut de art. 21 din O.U.G. nr. 221/2008 şi H.G. nr. 2/2001 nu este o condiţie legală pentru transferul drepturilor şi obligaţiilor, ci o organizare administrativă de predare-primire, iar nerealizarea protocolului nu conduce la sancţiunea nulităţii transferului legal de drepturi şi obligaţii de la un minister la altul. Astfel, drepturile şi obligaţiile se transferă universal, neindividualizat, în baza legii, în lipsa protocolului de predare-primire.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs pârâtul M.E.C.M.A., succesor în drepturi şi obligaţii al M.E.M.Î.M.M.C.M.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de recurs de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul menţionează că în considerentele hotărârii judecătoreşti recurate nu se face referire la proba cu înscrisuri şi nu sunt expuse motivele care au condus la concluzia neîndeplinirii obligaţiei de plată de către minister.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În esenţă, se susţine că Protocolul de parteneriat nr. 1505/1403 a fost încheiat de către reclamant la 16 octombrie 2007 cu M.Î.M.M.C.T.P.L. şi nu cu M.Î.M.M.C.M.A. al cărui succesor este conform O.U.G. nr. 115/ 2009, astfel că nu îşi poate asuma obligaţiile de plată, nefiind făcută dovada preluării acestei obligaţii de la acest minister, prin Protocolul încheiat la 23 decembrie 2009, nefiind inclusă obligaţia de plată faţă de C.N.I.P.M.M.R.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile Ordinului nr. 1792/ 2002, nu se poate efectua plata întrucât nu există confirmarea serviciului de specialitate, facturile nefiind vizate pentru „bun de plată”.
C.N.I.P.M.M.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menţinerea sentinţei recurate, apreciată ca legală şi temeinică.
Se menţionează, în esenţă, că în cuprinsul motivelor de recurs s-a formulat doar o singură critică privind hotărârea instanţei de fond şi anume neincluderea debitului în situaţiile interne de predare-primire, care nu este întemeiată, întrucât această eventuală omisiune nu înlătură obligaţia legală prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 115/ 2009.
Prin concluzii scrise depuse la dosar de recurentă s-a solicitat ca în situaţia respingerii recursului să se dispună ca obligaţia de plată a sumei să revină Departamentului pentru Î.M.M.M.A.T., ca organ de specialitate, cu personalitate juridică, cu acelaşi sediu, date fiind dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi art. 34 din O.U.G. nr. 96/2012.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel cum rezultă din expunerea prezentată la pct. 1 al prezentei decizii, competenţa de soluţionare a cauzei a fost stabilită în mod irevocabil în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 2065/ R din 30 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V- a civilă, astfel că nu mai poate fi repusă în discuţie problema competenţei, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 1591 alin. (1), art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel cum a fost argumentat, este nefondat.
Analizându-se sentinţa recurată, se constată că aceasta cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi au condus în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv, fiind respectate cerinţele prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia: „instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia”, instanţa de recurs apreciată că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a stabilit în mod corect obligaţia de plată în sarcina recurentului-pârât în raport de Protocolul de parteneriat nr. 1505/1403 din 16 octombrie 2007 şi Anexa 1 la acesta, fără a schimba natura juridică sau conţinutul acestui act juridic care a prevăzut la pct. II.1 lit. b) al anexei - „Drepturile şi obligaţiile părţilor” - ca M.Î.M.M.C.T.P.L. să asigure reclamantului o finanţare de 70.000 lei pentru realizarea şi promovarea lucrării C.A. a I.M.M.- urilor în România.
Prin urmare, clauzele contractuale din Protocol au fost interpretate în sensul celor convenite de părţile semnatare ale acestuia, astfel că sunt nefondate criticile recurentei formulate în argumentarea acestui motiv de recurs.
De asemenea, nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost argumentat, nu este fondat.
Este evident că, potrivit dispoziţiilor art. 10 Și 21 din O.U.G. nr. 221/2008, art. 1 Și 11 din O.U.G. nr. 115/2009, recurentul a preluat toate drepturile şi obligaţiile instituţiei desfiinţate, cu care reclamantul a încheiat Protocolul de parteneriat nr. 1505/1403 din 16 octombrie 2007, în baza căruia s-a solicitat în cauza de faţă, suma de 70.000 lei reprezentând finanţarea convenită pentru realizarea C.A. a I.M.M.- urilor din România.
Este fără relevanţă faptul că prin Protocolul încheiat ulterior între cele două ministere la data de 23 decembrie 2009 şi semnat de către ministru la 13 ianuarie 2010 nu a fost menţionată expres şi această obligaţie de plată, întrucât măsurile administrative de predare - primire în cadrul reorganizării sau omisiunile de a menţiona anumite drepturi şi obligaţii nu pot conduce la încălcarea prevederilor legale menţionate anterior, care impun în mod expres preluarea drepturilor şi obligaţiilor în integralitate, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.
Mai mult, la momentul încheierii acestui Protocol, pe rolul instanţelor de judecată se află litigiul de faţă, acţiunea fiind înregistrată la 25 septembrie 2009, Dosar nr. 31247/299/2009 pe rolul Judecătoriei Sect. 1 Bucureşti, astfel că recurenta nu poate pretinde nepreluarea acestei obligaţii, din moment ce în cuprinsul motivelor de recurs a afirmat că la momentul semnării protocolului la data de 23 decembrie 2009 „s-a făcut vorbire de situaţia litigiilor”.
În concluzie, pentru considerentele expuse, toate susţinerile recurentului sunt nefondate în raport cu situaţia de fapt şi de dispoziţiile art. 11 din O.U.G. nr. 115/2009.
În altă ordine, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă îndeplinirea de către reclamant a obligaţiei asumată prin Protocolul de parteneriat nr. 1505/1403 din 16 octombrie 2007, acest fapt fiind de altfel necontestat. Întrucât obligaţia de plată a sumei de 70.000 lei se înscrie printre obligaţiile asumate conform prevederilor art. 6 alin. (1) lit. b) şi pct. II. 1 lit. b) din Anexa 1 la Protocolul de parteneriat nr. 1505/1403 din 16 iulie 2007, iar îndeplinirea acesteia nu a fost dovedită, în mod corect instanţa a admis acţiunea reclamantului.
Potrivit dispoziţiilor art. 294 alin. (1) coroborat cu art. 316 C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, nu se pot face alte cereri noi, iar dispoziţiile legale invocate prin concluziile scrise sunt ulterioare sentinţei recurate, nu au fost invocate până la data judecării recursului, astfel că recunoaşterea implicită a obligaţiei de plată, însă în sarcina altei autorităţi publice, nu poate conduce la modificarea sentinţei recurate.
Mai mult, aspectele privind executarea obligaţiei stabilită în sarcina recurentei exced cauzei de faţă.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.E.C.M.A. împotriva Sentinţei nr. 371 din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4977/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4983/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
