ICCJ. Decizia nr. 4977/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4977/2013
Dosar nr. 10155/2/2009
Şedinţa publică din 12 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R.V., constatarea calității pârâtului de lucrător al Securităţi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 5643/07 din 6 iunie 2008, pe care petentul S.G. i-a adresat-o, s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. R/269714 al cărui titular este şi în care pârâtul a întocmit documentul care se află la fila 62.
S-a mai arătat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/I/2601 din 28 august 2009, precum şi al înscrisurilor ataşate acţiunii, rezultă că pârâtul, având gradul de colonel şi funcţia de şef al Securităţii Mun. Ghe. Gheorghiu Dej din cadrul I.J.S. Bacău, a aprobat măsura atenţionării asupra unei persoane urmărite pentru intenţii de evaziune, ascultarea postului de radio E.L., iar într-un alt caz, pârâtul, având gradul de maior de această dată, a propus lucrarea operativă a unei persoane despre care deţine informaţia că „doreşte să plece din ţară şi să se stabilească într-un stat capitalist”. În acest sens a dispus trecerea acestuia în evidenţa operativă ca persoană cunoscută cu manifestări duşmănoase.
Prin întâmpinare, pârâtul a excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 34 alin. 3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., precum şi excepţia de neconstituţionalitate a art. unic din Legea nr. 293/2008, ale art. 1 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 11, din O.U.G. nr. 24/2008 şi ale art. 5 alin. (1) lit. c) teza a II- a, art. 7. alin. (2), art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2), art. 14, art. 15 din C.A.D.O.L.F., art. 2 alin. (1) din D.U.D.O., iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nefondată.
Prin încheierea de şedinţă publică de la data de 7 septembrie 2010, Curtea de apel a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de pârât şi a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 25 octombrie 2011 urmare a soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentința nr. 6307 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel BucureȘti, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei calităţii procesuale active, precum Și excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea C.N.S.A.S. ca inadmisibilă.
Totodată, Curtea de apel a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul R.V. i a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că reclamantul are calitate procesuală activă în considerarea dispoziţiilor O.U.G. 24/2008, întrucât pentru existenţa calităţii procesuale pasive nu este necesară dovedirea unei vătămări în propria persoană atâta timp cât o dispoziţie expresă a legii conferă unei persoane calitate procesuală pentru promovarea unei anumite acţiuni, iar calitatea procesuală a pârâtului decurge din faptul că reclamantul pretinde că acesta a săvârşit fapte care impun atribuirea calităţii de lucrător al securităţii.
Referitor la excepţia de nelegalitate, judecătorul fondului a constatat că aceasta se referă la texte cu caracter normativ care privesc problema executării sentinţei, pârâtul fiind nemulţumit de faptul că hotărârea prin care se constată calitatea unei persoane de lucrător al securităţii este făcută publică, prin urmare soluţia pe fondul cauzei nu este influenţată de textele criticate.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că din analiza notei de constatare şi coroborarea ei cu înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul având gradul de colonel şi funcţia de şef al Securităţii din Mun. Ghe. Gheorghiu Dej din cadrul I.J.S. Bacău, a aprobat măsura atenţionării asupra unei persoane urmărite pentru intenţii de evaziune, ascultarea postului de radio E.L., iar întru-un alt caz pârâtul, având gradul de maior de această dată, a propus trecerea unei persoane despre care deţine informaţia că „doreşte să plece din ţară în evidenţa operativă ca persoană cunoscută cu manifestări duşmănoase.
În concluzie, instanța de fond a constatat că aceste fapte au condus la restrângerea libertăţii de mişcare şi a libertăţii de opinie, iar prin interceptarea convorbirilor şi a corespondenţei s-a adus atingere dreptului la viaţă privată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel a declarat recurs pârâtul R.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3,7,8,9 şi art. 3041 C.proc.civ.
În esenţă, au fost formulat următoarele critici:
3.1. Sentința recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material Și teritorial, întrucât în cauză erau aplicabile prevederile art. 3 Și ale art. 5 din C. proc. civ., judecarea cauzei fiind de competența Curții de Apel BucureȘti.
De asemenea, recurentul a arătat că aspectele supuse judecății sunt de natură penală Și ca atare competența materială aparține instanței penale, iar nu instanței de civil sau de contencios.
3.2. Instanța de fond nu a stabilit care sunt cazurile concrete Și reale prin care pârâtul a suprimat drepturi Și libertăți fundamentale ale omului, toate probele prezentate de reclamant fiind înscrisuri scoase din context, trunchiate Și subiective.
3.3. O critică distinctă vizează respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active Și pasive, instanța de fond respingând aceste excepții cu o motivare lapidară, fără să țină cont de apărările făcute de pârât.
3.4. Recurentul a reiterat argumentele în susținerea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Regulamentul de funcționare a C.N.S.A.S., arătând că mențiunea ” se pune la dispoziția mijloacelor de informare în masă de către C.N.S.A.S.” adaugă la lege.
3.4. Activitățile desfăȘurate ca militar la acea vreme erau specifice tuturor forțelor armate ale oricărui sistem de apărare națională, ele nereprezentând acte particulare sau individuale ale militarului, la dosar neexistând probe că autorului cererii i-ar fi fost afectată în vreun fel libertatea de acțiune.
În fine, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate Și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, în vederea administrării unui probatoriu complet.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 304 pct. 3, 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
Referitor la excepțiile necompetenței materiale Și teritoriale a instanței
Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, în forma iniţială, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii se introduce la secţia de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti.
Ulterior, prin Legea nr. 293/2008, art. 1 alin. (1) a fost modificat şi s-a stabilit competenţa exclusivă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, suntem în prezenţa unei competenţe exclusive, speciale stabilită printr-o dispoziţie expresă a legii şi nu poate fi contestată competenţa materială a instanţei care a soluţionat cauza în fond.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului Și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
De asemenea, se constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că C.N.S.A.S. are calitate procesuală activă în raport de dispoziţiile art. 11 şi art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată, cât Și faptul că pârâtul are calitate procesuală pasivă, având în vedere că reclamantul pretinde că acesta a săvârşit fapte care impun atribuirea calităţii de lucrător al securităţii.
Referitor la excepția de nelegalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Regulamentul de funcționare a C.N.S.A.S.
Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că, în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea 554/2004 pentru invocarea excepţiei de nelegalitate, criticile recurentului-pârât vizând texte cu caracter normativ care privesc problema executării sentinţei, acesta fiind nemulţumit de faptul că hotărârea prin care se constată calitatea unei persoane de lucrător al securităţii este făcută publică, însă soluţia pe fondul cauzei nu este influenţată de textele criticate.
Pe fondul cauzei, instanţa de control judiciar împărtăȘeȘte opinia Curții de apel, apreciind că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanţă a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, în mod corect fiind reţinut că au fost îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe recurentul-pârât.
Criticile care vizează, în esenţă, faptul că măsurile informativ-operative propuse de recurent şi aprobate se impuneau pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii şi moralei publice, nu sunt fondate.
Înalta Curte reține că pentru luarea unor măsuri de către organele de securitate se impunea ca acestea să privească activităţi legate de siguranţa statului (spionaj, contraspionaj, economic, etc., antiterorism, trafic de persoane sau substanţe interzise, etc.).
Astfel cum corect a reținut Și prima instanță, din nota de constatare Și din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că pârâtul-recurent, în calitatea sa de ofiţer al Securităţii, necontestată, a instrumentat acţiuni în cadrul supravegherii informative a persoanelor, a dispus măsuri pentru interceptare corespondenţă şi convorbiri, precum şi materialele furnizate de reţeaua-informativă asupra unei persoane urmărite pentru intenţii de evaziune, pentru ascultarea postului de radio E.L.. De asemenea, pârâtul-recurent a propus lucrarea operativă a unei persoane despre care deţine informaţia că „doreşte să plece din ţară şi să se stabilească într-un stat capitalist”, în acest sens dispunând trecerea acestuia în evidenţa operativă ca persoană cunoscută cu manifestări duşmănoase.
Se constată că recurentul nu contestă realitatea activităţilor desfăşurate reţinute atât în Nota de constatare cât şi de instanţa de fond, ci contestă natura acestor activităţi ca fiind îndreptată împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Constituţia României din 1965 în cuprinsul art. 28, 30, 32 şi 33, cât şi Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice prin dispoziţiile art. 17, 18 Și 19 au consacrat şi recunoscut dreptul la libertatea de exprimare şi a opiniilor, libertatea religioasă, dreptul la viaţa privată, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, astfel că libertatea acestor drepturi nu era îngrădită.
De altfel, legiuitorul român, prin edictarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, a înţeles să deconspire lucrătorii Securităţii care au îngrădit astfel de drepturi şi libertăţi în perioada 1945 - 1989, prin activităţile desfăşurate.
Cum activităţile desfăşurate de recurent nu au vizat persoane urmărite penal, nu au fost legate de siguranţa statului, au avut ca scop menţinerea regimului totalitar comunist şi au condus la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor menţionate, recunoscute prin Constituţie, ce se impun a fi respectate, la fel şi Pactul semnat de România, apărările acestuia referitoare la respectarea normelor legale în vigoare de la acea dată sau la activitatea Securităţii, sunt irelevante în contextul legislativ menţionat.
În altă ordine, pentru a fi reţinută calitatea de lucrător al Securităţii în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea de ofiţer al Securităţii să fi desfăşurat activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.
Se constată că legiuitorul nu face distincţie între persoanele care au iniţiat şi supus prin aprobare anumite măsuri, cele care le-au aprobat, respectiv le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliţie politică să vizeze încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.
Prin urmare, toate activităţile care au concurat la această încălcare/ îngrădire sau au urmărit să o facă, fie că au fost de iniţiere, propunere sau aprobare, etc., conduc la constatarea calităţii de lucrător în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Faţă de toate considerentele expuse, instanţa de recurs apreciază că sunt nefondate toate criticile recurentului, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.V. împotriva Sentinţei civile nr. 6307 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4975/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4982/2013. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
