ICCJ. Decizia nr. 515/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 515/2013
Dosar nr. 2606/2/2012
Şedinţa publică de la 1 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul CREDIDAM a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii ORDA, ARAIEX, UPFR, FIHR, ADPFR, ROMSLOT, SC A.R. SRL, SC P.R.F. SRL, R.A.T.B. RA, suspendarea executării Deciziei nr. 18 din 5 martie 2012 emisă de ORDA, publicată în M. Of. nr. 161/12.03.2012, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea privind anularea acestei decizii, şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 3095 din 10 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:
- a respins excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâţii ORDA şi ARAIEX;
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei FIHR şi excepţia rămânerii fără obiect a cererii, excepţii invocate de pârâta FIHR;
- a admis cererea formulată de reclamantul CREDIDAM;
- a suspendat executarea Deciziei nr. 18 din 5 martie 2012 emisă de ORDA până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea de anulare a acestei decizii;
- a obligat pârâtul ORDA la plata sumei de 10,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia directorului general al ORDA nr. 18 din 5 martie 2012, a fost constituită Comisia pentru negocierea Metodologiei privind comunicarea publică a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, precum şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale producătorilor de fonograme, ale artiştilor interpreţi sau executanţi, pentru fonograme şi pentru audiovizual.
La emiterea deciziei au fost avute în vedere prevederile art. 131 şi art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 3 lit. a) din H.G. nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor ORDA, cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată, la emiterea deciziei menţionate au fost avute în vedere cererea formulată de ADPFR, ARAIEX şi UPFR prin adresa înregistrată la ORDA cu nr. RGII/1814 din 28 februarie 2012, precum şi Referatul nr. RGII/2078 din 5 martie 2012 al Direcţiei Registre şi Gestiune Colectivă.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012 invocată de pârâţii ORDA şi ARAIEX, Curtea de apel a reţinut că decizia contestată nu şi-a epuizat efectele la data de 12 aprilie 2012, cum pretind pârâţii ORDA şi ARAIEX, întrucât negocierea Metodologiei nu a fost finalizată în termenul de maximum 30 de zile calendaristice de la data constituirii comisiei, termen prevăzut de art. 1312 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, deoarece nu a fost încheiat un protocol în care să fie consemnată înţelegerea părţilor asupra metodologiei, această împrejurare fiind confirmată atât de procesele-verbale încheiate între părţi şi înregistrate sub nr. 5369 din 11 aprilie 2012 şi nr. 5762 din 23 aprilie 2012, cât şi de invitaţia transmisă părţilor de către UPFR, prin e-mail, la data de 2 mai 2012, pentru a participa la o ultimă întâlnire de negociere asupra metodologiei înainte de iniţierea procedurii de arbitraj.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei FIHR, instanţa a reţinut că FIHR este parte în Comisia de negociere a Metodologiei constituită prin decizia a cărei suspendare se solicită în cauză, împrejurare necesară şi suficientă în justificarea legitimării procesuale pasive a acesteia.
Cu referire la excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a executării, instanţa a reţinut că Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012 stă la baza întregii proceduri de adoptare a metodologiei, procedură care nu a fost finalizată prin încheierea unui protocol la finalizarea primei etape de negociere, ci continuă cu etapa a doua, ce va fi finalizată printr-o hotărâre arbitrală.
Pe fondul cererii de suspendare a executării, Curtea de apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) şi lit. ş) din aceeaşi lege.
În privinţa cazului bine justificat, instanţa a reţinut că:
Emiterea deciziei contestate a avut în vedere atât cererea formulată de ADPFR, ARAIEX şi UPFR, înregistrată la ORDA sub nr. RGII/1814 din 28 aprilie 2012, cât şi Referatul nr. RGII/2078 din 5 martie 2012. Refuzul de informare şi a CREDIDAM, titular al cererii înregistrate la ORDA sub nr. 11231 din 5 septembrie 2011, creează o îndoială serioasă sub aspectul legalităţii, în considerarea faptului că la momentul formulării cererii comune de către ADPFR, ARAIEX şi UPFR şi a emiterii referatului menţionat, era suspendată Decizia ORDA nr. 6 din 31 ianuarie 2012 privind retragerea temporară a avizului de funcţionare a CREDIDAM. Măsura suspendării acestei decizii a fost dispusă de Curtea de Apel Bucureşti la data de 14 februarie 2012, în Dosarul nr. 978/2/2012, hotărârea instanţei asupra cererii de suspendare a executării fiind executorie de drept potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Includerea în Comisia de negociere constituită prin Decizia ORDA nr. 18 din 5 martie 2012 a celor două organisme de gestiune colectivă care funcţionează pentru câte o categorie de drepturi, respectiv, CREDIDAM şi ARAIEX pentru artişti interpreţi şi UPFR şi ADPFR pentru producătorii de fonograme, pune sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a deciziei contestate, prin raportare la dispoziţiile art. 131 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, care impun ca din Comisia de negociere să facă parte "... a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte o categorie de drepturi ...".
O îndoială serioasă în privinţa legalităţii Deciziei ORDA nr. 18 din 5 martie 2012 există şi în considerarea modalităţii de desemnare în Comisia de negociere a structurilor asociative ale utilizatorilor şi a utilizatorilor majori, prin raportare la dispoziţiile art. 131 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
Din examinarea sumară a cererilor formulate de UPFR, ADPFR şi ARAIEX, de care ORDA a ţinut seama la emiterea Deciziei nr. 18 din 5 martie 2012, se observă că în Comisia de negociere au fost incluse două structuri asociative care nu au fost indicate de cele trei organisme de gestiune colectivă, respectiv, Asociaţia Organizatorilor de Pariuri din România - Romanian Bookmakers, Asociaţia Organizatorilor de Sloturi - ROMSLOT.
De asemenea, este pusă sub semnul întrebării respectarea dispoziţiilor art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, în ceea ce priveşte criteriul stabilirii primilor trei utilizatori majori, pe baza cifrei de afaceri şi a cotei de piaţă, atât timp cât Decizia ORDA nr. 18/2012 nu cuprinde niciun fel de referiri la acest aspect, iar situaţia prezentată a fost pusă în discuţie chiar de participanţii la prima întâlnire pentru negocierea Metodologiei, potrivit procesului-verbal nr. 4409 din 19 martie 2012.
Există indicii temeinice de nelegalitate şi sub aspectul respectării de către ORDA a prevederilor art. 1312 alin. (3) lit. a), alin. (4) şi alin. (5), în ceea ce priveşte refuzul de a da curs cererii de iniţiere a procedurii de arbitraj formulată de CREDIDAM, în condiţiile în care existau două proiecte de metodologie şi nu o metodologie comună ce trebuia prezentată celeilalte părţi (utilizatorilor).
Obligaţia de transparenţă impusă de Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională include şi obligaţia autorităţilor publice de a permite accesul la luarea deciziilor administrative potrivit art. 3 lit. e) din aceeaşi lege, procedura de participare a persoanelor interesate la procesul de luare a deciziilor administrative fiind prevăzută de art. 7 din lege. Decizia ORDA nr. 18/2012 este o decizie administrativă a cărei adoptare este de natură să creeze o îndoială serioasă şi sub aspectul respectării obligaţiei de transparenţă, atât timp cât autoritatea emitentă a admis că nu a fost urmată procedura instituită de Legea nr. 52/2003, pe motiv că nu există obligativitatea informării şi supunerii "proiectului" actului administrativ individual dezbaterii publice.
În privinţa prevenirii producerii unei pagube iminente, instanţa a reţinut că înscrisurile depuse în susţinerea cererii de suspendare şi ansamblul circumstanţelor cauzei atestă îndeplinirea cerinţei, în considerarea costurilor ridicate pe care le implică procedura de negociere într-un interval scurt, conform Legii nr. 8/1996, noilor tarife care vor rezulta din procesul de negociere, dar şi a necesităţii evitării cheltuielilor suplimentare pe care le implică procedura arbitrajului, toate acestea având ca efect perturbarea gravă a activităţii CREDIDAM şi vătămarea drepturilor patrimoniale ale celor 11.000 de artişti, membri direcţi şi cca 1.000.000 de artişti străini reprezentaţi de CREDIDAM în baza celor 29 de acorduri internaţionale încheiate la această dată.
Măsura suspendării se impune pentru evitarea adoptării unei metodologii care antrenează costuri ridicate şi care va fi lipsită de efecte juridice în cazul în care instanţa va dispune anularea Deciziei nr. 18/2012.
3. Căile de atac exercitate
Împotriva Sentinţei civile nr. 3095 din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii ORDA, ARAIEX şi UPFR.
Întrucât recurenţii ORDA şi UPFR nu şi-au timbrat recursurile, nu vor fi prezentate motivele invocate.
Recurenta ARAIEX şi-a motivat în drept calea de atac prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7 teza I şi 304 pct. 9, precum şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ.
Sentinţa curţii de apel este combătută sub următoarele aspecte:
- nu cuprinde motivele pe care se sprijină, contrar art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.;
- au fost aplicate greşit prevederile art. 1312 din Legea nr. 8/1996, neobservându-se epuizarea efectelor Deciziei ORDA nr. 18/2012;
- nu s-a justificat iminenţa prejudiciului.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată de intimata RATB, respectiv concluziile scrise depuse de CREDIDAM şi de FPTR s-a solicitat respingerea tuturor recursurilor ca nefondate.
S-a arătat că hotărârea curţii de apel este temeinic motivată, fiind atent analizate toate criticile şi susţinerile părţilor.
Referitor la admisibilitatea cererii de suspendare, s-a invocat procesul-verbal din data de 23 aprilie 2012, din care rezultă că efectele deciziei în discuţie nu s-au epuizat.
Cât priveşte cazul bine justificat şi paguba iminentă, intimaţii şi-au însuşit considerentele curţii de apel, punctând îndeosebi încălcarea dispoziţiilor art. 131 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 prin alcătuirea comisiei de negociere din câte două organisme de gestiune colectivă pentru fiecare categorie de drepturi, în loc de unul singur, fără a se ţine seama de criteriul cifrei de afaceri şi de cota de piaţă a acestora.
În privinţa pagubei iminente, s-a insistat îndeosebi pe costurile mari pe care le implică procedura de negociere într-un interval scurt la care se adaugă cheltuielile cu studii de cercetare a pieţii, etc.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursurile declarate de către ORDA şi UPFR, Înalta Curte constată că acestea nu au fost timbrate cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON şi timbru judiciar de 0,15 RON, deşi ambii recurenţi au fost legal citaţi cu menţiunile corespunzătoare.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. 3) din Legea nr. 146/1996, respectiv art. 9 din O.G. nr. 32/1995, ambele recursuri vor fi anulate ca netimbrate.
Verificând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta ARAIEX, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest recurs este nefondat.
Cererea de suspendare a executării formulată de CREDIDAM are ca obiect Decizia directorului general al ORDA nr. 18 din 5 martie 2012, publicată în M. Of. nr. 161/12.03.2012 privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind comunicarea publică a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în scop ambiental şi lucrativ şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale producătorilor de fonograme ale artiştilor interpreţi sau executanţi, pentru fonograme şi pentru audiovizual.
Prima instanţă, după analizarea excepţiilor invocate, a ajuns la concluzia caracterului fondat al cereri de suspendare.
Această concluzie este corectă.
Reevaluând înscrisurile administrate şi răspunzând punctual la motivele de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
Referitor la motivarea sentinţei
După cum rezultă chiar din expunerea rezumativă a considerentelor sentinţei de la pct. 2 din această decizie, în cauză nu se pune problema nerespectării dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Sentinţa este amplu motivată, atât în fapt, cât şi în drept, răspunzând la toate cererile, susţinerile şi apărările părţilor iar limbajul utilizat este adecvat specificităţii raporturilor juridice analizate.
Pe de altă parte, după cum rezultă din structurarea celorlalte motive de recurs, abordarea recurentei este contradictorie, câtă vreme acestea combat considerentele "pe fond" ale sentinţei.
Referitor la interesul judiciar
În esenţă, recurenta reiterează apărarea potrivit căreia cererea de suspendare nu are o finalitate practică, fiind deja epuizate efectele sale la momentul învestirii curţii de apel.
Acest punct de vedere a fost în mod justificat înlăturat de prima instanţă, cu trimiterea, în special la procesele-verbale întocmite de părţi la data de 11 aprilie 2012 şi 23 aprilie 2012 din care rezultă limpede că nu se finalizase etapa negocierii care precede arbitrajul.
Referitor la cazul bine justificat
Fără a tranşa în limitele procedurii sumare de faţă legalitatea actului administrativ examinat, curtea de apel a identificat mai multe împrejurări care, în sine, creează o "îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
La acest punct, criticile recurentei au un caracter extrem de vag, afirmând cu titlu generic că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 1312 din Legea nr. 8/1996, deşi rezultă limpede din considerente că, ceea ce s-a reproşat, a fost refuzul de a da curs cererii de iniţiere a procedurii de arbitraj formulată de CREDIDAM, în condiţiile includerii în Comisia de negociere a două structuri asociative care nu fuseseră indicate de cele trei organisme de gestiune colectivă.
Or, cel puţin prima facie, la emiterea Deciziei nr. 18/2012 s-a făcut abstracţie de împrejurarea că prin Sentinţa civilă nr. 1002 din 14 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea CREDIDAM, suspendând executarea Deciziei ORDA nr. 6 din 31 ianuarie 2012 prin care i se retrăsese temporar avizul de funcţionare organismului de gestiune colectivă CREDIDAM, hotărâre judecătorească executorie, devenită ulterior irevocabilă prin anularea recursului ORDA ca netimbrat (Decizia ÎCCJ - SCAF nr. 367 din 25 ianuarie 2013).
Nu în ultimul rând, prin Sentinţa nr. 6392 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis şi acţiunea pe fond, anulându-se Decizia nr. 6 din 31 ianuarie 2012 emisă de ORDA.
Referitor la paguba iminentă
Şi în această privinţă considerentele curţii de apel sunt la adăpost de orice critică, instanţa de recurs însuşindu-şi-le.
În plus, este evident că în contextul economic de la momentul declanşării procedurii negocierii prin decizia atacată şi, mai ales, al ignorării propunerii de metodologie a CREDIDAM, membrii acestui organism de gestiune colectivă vor fi prejudiciaţi prin efectul previzibil al micşorării tarifelor.
Conchizând, Înalta Curte consideră, la fel ca judecătorul de la curtea de apel, că este rezonabil să se întrerupă provizoriu efectele Deciziei ORDA nr. 18/2012 până la momentul la care va fi soluţionată acţiunea având ca obiect anularea acestei decizii.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursurile declarate de ORDA şi UPFR împotriva Sentinţei civile nr. 3095 din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrate.
Respinge recursul declarat de ARAIEX împotriva aceleiaşi sentinţe civile, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5144/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5159/2013. Contencios → |
|---|
