ICCJ. Decizia nr. 517/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 517/2013
Dosar nr. 193/36/2012
Şedinţa publică de la 1 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 14 februarie 2012 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. 193/36/2012, reclamanta SC "A.M." SRL - Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa (DGFP Constanţa), suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă de pârâtă privind obligaţiile fiscale suplimentare şi accesorii stabilite de inspecţia fiscală în valoare totală de 686.880 RON, până la pronunţarea instanţei de fond.
Cererea reclamantei a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel
Prin Sentinţa nr. 197/CA din 11 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC "A.M." SRL - Constanţa şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă de DGFP Constanţa până la pronunţarea instanţei de fond, reţinând, în esenţă, că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
3. Recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta DGFP Constanţa, fără a-şi încadra expres criticile în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
4. Apărarea reclamantei SC "A.M." SRL. - Constanţa
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al recurentei-pârâte în privinţa persoanei B.H., care a semnat la data de 14 mai 2012 cererea de recurs, deşi, prin H.G. nr. 411 din 8 mai 2012, a fost numit în funcţia de prefect al Judeţului Constanţa. Totodată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei pronunţate de Curtea de apel, prin care, în mod corect, s-a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată. Se constată că recursul declarat de pârâta DGFP Constanţa, înregistrat la instituţia emitentă sub nr. 31989 din 14 mai 2012, nu a fost semnat de către directorul executiv B.H. - persoană care, prin H.G. nr. 411/2012, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 319 din 11 mai 2012, a fost desemnat pentru a exercita, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, funcţia publică de prefect al judeţului Constanţa - ci a fost semnat, în numele acestei persoane, de către M.E.R., director executiv adjunct, împuternicit să exercite atribuţiile de director executiv în perioadele în care directorul executiv H.B.I. se află în imposibilitatea exercitării atribuţiilor ce îi revin, conform Ordinului nr. 2338 din 9 august 2010 al preşedintelui Agenţiei Naţională de Administrare Fiscală (dosarului de recurs)
Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte reţine că reclamanta SC "A.M." SRL - Constanţa a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere privind suspendarea executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă de pârâta DGFP Constanţa privind obligaţiile fiscale suplimentare şi accesorii stabilite de inspecţia fiscală în valoare totală de 686.880 RON.
Prin sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel a admis cererea formulată de reclamantă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a dispus suspendarea executării actului contestat, până la pronunţarea instanţei de fond.
Conform datelor din sistemul informatic E., Înalta Curte constată că, în Dosarul nr. 445/36/2012, prin Sentinţa nr. 424 din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa a respins contestaţia formulată de reclamanta SC "A.M." SRL - Constanţa, în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâta DGFP Constanţa, având ca obiect anularea în totalitate a Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă pârâtă privind obligaţiile fiscale suplimentare şi accesorii stabilite de inspecţia fiscală în valoare totală de 686.880 RON.
În acest context, Înalta Curte urmează a stabili dacă mai subzistă interesul recurentei-pârâte în susţinerea recursului declarat în prezentul dosar (nr. 193/36/2012), având ca obiect cererea formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă de DGFP Constanţa, cu privire la care instanţa de fond a respins acţiunea în anulare.
În prezenta cauză, învestită fiind cu soluţionarea unei cereri de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Constanţa a dispus, conform dispoziţiilor alin. (1) al articolului respectiv, suspendarea executării actului administrativ (Decizia de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă de DGFP Constanţa) până la pronunţarea instanţei de fond.
Or, ca instanţă de fond, învestită cu acţiune în anularea actului (Decizia de impunere nr. F-CT 1796 din 15 decembrie 2011 emisă de DGFP Constanţa), Curtea de Apel Constanţa, prin Sentinţa nr. 424 din 26 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 445/36/2012, a respins acţiunea în anularea actului ce formează obiectul cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, soluţia de suspendare a executării dispusă prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, ce formează obiectul prezentului recurs, a încetat de drept (conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004) să mai producă efecte juridice prin împlinirea termenului până la care instanţa a dispus suspendarea executării actului, respectiv "pronunţarea instanţei de fond" în Dosarul nr. 445/36/2012.
În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut şi actual, personal şi direct. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.
În cauză, Înalta Curte constată că folosul practic urmărit de recurenta-pârâtă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în respingerea cererii de suspendare a executării formulată de reclamanta SC "A.M." SRL - Constanţa în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Interesul urmărit de recurenta-pârâtă nu este însă unul actual, de vreme ce, aşa cum s-a arătat anterior, instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la acţiunea în anularea actului a cărui suspendare formează obiectul prezentului litigiu în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că măsura provizorie dispusă de Curtea de apel prin sentinţa recurată a încetat de drept, în temeiul aceloraşi dispoziţii, să mai producă efecte juridice de la data pronunţării instanţei de fond.
Ca urmare a constatării faptului că recursul declarat de recurenta-pârâtă este lipsit de interes, este de prisos a fi expuse şi analizate în concret criticile din recurs referitoare la cerinţele necesar a fi îndeplinite, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se aprecia cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa atacate cu recurs, prin prisma dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 197/CA din 11 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5168/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5171/2013. Contencios → |
|---|
