ICCJ. Decizia nr. 5240/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5240/2013
Dosar nr. 791/42/2012
Şedinţa publică de la 14 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în data de 28 septembrie 2012 şi înregistrată sub nr. 791/42/2012, reclamanta SC C.D.A. SA Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, Direcţia Generală AM POS Mediu, în conformitate cu prevederile art. 50 alin. (8) şi (9) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, a formulat cerere de suspendare a executării măsurilor dispuse prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 17 august 2012 comunicată la data de 21 august 2012 solicitând ca, în baza art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării Notei de constatare din 17 august 2012 până la pronunţarea unei soluţii de către instanţa de fond şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin nota de constatare s-a aplicat o corecţie financiară în cuantum de 5% din valoarea fără TVA a contractului de lucrări din 31 ianuarie 2012, corecţie în, sumă de 3.188.921,30 RON, din care valoarea creanţei bugetare se ridică la suma de 389.048,40 RON, privind organizarea procedurii de atribuire prin licitaţie deschisă a contractului având ca obiect „Modernizarea sistemelor de tratare apă şi apă uzată în Buzău şi Râmnicu Sărat”, atribuit ofertantului SC V.W.S.T.R. SR.
A susţinut reclamanta că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat faţă de nemotivarea notei de constatare în fapt şi în drept, conform dispoziţiilor art. 21, alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, aspect de natură să o pună în imposibilitatea de a se apără faţă de conţinutul acesteia.
A apreciat reclamanta că motivul invocat în nota de constatare, respectiv aducerea de modificări asupra fişei de date a achiziţiei prin clarificări şi nu prin erate, ceea ce ar fi adus atingere principiilor transparenţei, nediscriminării şi tratamentului egal, este unul lacunar, pur formal.
În acest sens s-a mai invocat că în motivare nu se specifică în ce constă încălcarea principiilor transparenţei, nediscriminării şi tratamentului egal şi nu se specifică în ce mod au fost favorizaţi operatorii economici români în detrimentul celor străini.
A susţinut reclamanta că nota de constatare a fost întocmită cu încălcarea prevederilor pct. 1.12 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 şi cu nesocotirea principiului proporţionalităţii prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd că dacă încălcarea legislaţiei achiziţiilor publice este una pur formală, fără un impact financiar asupra proiectului, nu se aplică o corecţie financiară.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, a invocat împrejurarea că prin deducerea sumei de 3.188.921.30 RON din cererile de rambursare s-ar ajunge la imposibilitatea achitării obligaţiilor contractuale faţă de antreprenorul lucrărilor şi la neachitarea unei părţi din facturile emise, având în vedere că aceste sume nu au fost prevăzute la întocmirea bugetului.
Totodată, a mai invocat interesul judeţean în derularea proiectului.
Pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare, apreciind că nu sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de lege, respectiv condiţia cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei cu privire la nemotivarea notei de constatare, a precizat pârâtul că în Capitolul 6 - Prezentarea verificărilor efectuate, sunt prezentate detaliat motivele care au stat la baza aplicării corecţiei financiare, respectiv modificări asupra fişei de date a achiziţiei din documentaţia de atribuire numai prin clarificări, încălcându-se astfel principiile nediscriminării, tratamentului egal şi transparenţei.
În data de 6 noiembrie 2012, reclamanta SC C.D.A. SA Buzău a depus la dosar dovada achitării cauţiunii în cuantum de 50.000 RON, ce a fost depusă la Camera de Valori din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, respectiv recipisa de consemnare din data de 1 noiembrie 2012.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 392 din 7 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC C.D.A. SA Buzău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu; s-a dispus suspendarea executării măsurilor dispuse prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 17 august 2012 emisă de pârâtă şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate a rezultat că cele două condiţii cerute de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, sunt îndeplinite în mod cumulativ.
A reţinut instanţa de fond că îndoiala asupra legalităţii actului administrativ fiscal atacat, în limitele procedurii suspendării executării actului administrativ, rezultă din aparentele inconsecvenţe de raţionament ale organului emitent ale corecţiilor în ceea ce priveşte natura greşelilor făcute în cadrul procedurii de autoritatea contractantă.
În acest sens, a reţinut Curtea de Apel că potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 existenţa neregulii este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv constatarea unei abateri de la legalitate şi prejudicierea bugetului U.E./a bugetelor donatorilor publici internaţionali.
S-a mai reţinut în considerentele sentinţei atacate că organul de control nu a arătat în niciun fel modalitatea concretă în care reclamanta ar fi încălcat egalitatea de tratament câtă vreme clarificările au fost publicate pe un site accesibil de oriunde din lume de către orice persoană interesată. De asemenea, s-a reţinut că nu s-a probat pretinsa încălcare a tratamentului egal, existenţa vreunui ofertant, fie el român sau străin care să nu fi avut acces - din culpa autorităţii contractante - la aceste informaţii.
Totodată, s-a constat că în speţă nu a fost dovedită producerea vreunui prejudiciu finanţatorului, prejudiciu care trebuie să fie o consecinţă directă şi imediată a faptei, ceea ce reprezintă o condiţie sine qua non a constatării neregulii definite în O.U.G. nr. 66/2011.
A mai arătat judecătorul fondului că, din interpretarea pct. 1.12 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, rezultă că sancţionarea autorităţii contractante prin aplicarea de corecţii financiare nu poate avea loc decât dacă se identifică un impact financiar al respectivei încălcări a legislaţiei în materia achiziţiilor publice, iar precizările făcute asupra fişei de date prin intermediul unor clarificări şi nu prin erată, au un caracter pur formal.
Referitor la îndeplinirea condiţiei privind incidenţa producerii unei pagube, s-a reţinut în sentinţa atacată că executarea actului administrativ contestat este de natură a produce reclamantei o pagubă iminentă ce nu s-ar putea repara, întrucât acesta ar putea intra în incapacitate de plată şi pe cale de consecinţa va fi pus în situaţia de a nu mai putea onora contractul încheiat după finalizarea licitaţiei cu societatea câştigătoare, cu furnizorii şi beneficiarii săi, neplata la buget a impozitelor şi taxelor aferente activităţii desfăşurate.
S-a apreciat că cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză nu doar în considerarea valorii debitului, ci faţă de specificul activităţii reclamantei, de furnizor de apă potabilă, care realizează un serviciu public, din care nu obţine profit, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Având în vedere faptul că pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, Direcţia Generală AM POS Mediu se află în culpă procesuală civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 şi urm. C. proc. civ. a fost obligat să plătească reclamantului suma de 8.380 RON cheltuieli de judecată.
II. Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu (în prezent Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei cazului bine justificat, a criticat susţinerile instanţei de fond, întrucât potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula reprezintă o abatere de la legalitate, regularitate care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene sau bugetele donatorilor publici internaţionali sau fondurile publice naţionale aferente acestora.
În ceea ce priveşte aprecierea instanţei de fond cu privire la nemotivarea notei de constatare, arată că în cuprinsul Capitolului 6 au fost prezentate detaliat motivele care au stat la baza aplicării corecţiei financiare, respectiv modificările efectuate asupra fişei de date a achiziţiei din documentaţia de atribuire pe calea clarificărilor şi nu pe calea unei erate.
Se mai arată în motivele de recurs că principala condiţie a acordării de către Uniunea Europeană a fondurilor o reprezintă stricta respectare a legalităţii în utilizarea lor.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, arată că susţinerea reclamantei că executarea actului ar produce un prejudiciu de natură să afecteze un serviciu public, nu este susţinută de dovezi.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare.
Procedura în faţa instanţei de recurs.
Intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.
S-a precizat că acţiunea în anulare formulată împotriva notei de constatare, care a format obiectul Dosarului nr. 913/42/2012 a fost admisă de Curtea de Apel Ploieşti.
S-a arătat că în mod corect instanţa fondului a apreciat întrunite condiţiile cazului bine justificat şi al pagubei iminente.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuşi titlu executoriu.
Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că probele administrate în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi fac verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
Înalta Curte, învestită cu soluţionarea recursului reţine că obiectul cauzei îl constituie cererea formulată de reclamanta SC C.D.A. Buzău SA de suspendare a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 17 august 2012, act administrativ emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu, prin care s-a stabilit că reclamanta SC C.D.A. SA Buzău are o datorie către autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene reprezentând un debit în valoare de 389.048,40 RON, cu corecţie financiară de 3.188.921,30 RON pentru nereguli constatate pe parcursul procedurii de atribuire prin licitaţie deschisă a contractului având ca obiect „Modernizarea sistemelor de tratare apa şi apă uzată în Buzău şi Râmnicu Sărat”, cerere întemeiată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În concret, autoritatea recurentă a invocat în emiterea notei de constatare împrejurarea că a fost încălcată legislaţia achiziţiilor publice prin efectuarea unor precizări la fişa de date prin clarificări şi nu prin erată.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale, prin care s-a prejudiciat bugetul U.E.
Înalta Curte, în acord cu instanţa fondului, apreciază că susţinerea recurentei că prin această procedură s-a adus atingere principiului transparenţei, nediscriminării şi tratamentului egal, nu este motivată, motivarea reprezentând o condiţie de valabilitate a actului administrativ.
Astfel, nu se poate reţine că a fost vorba de o favorizare a operatorilor economici cu sediul în România în detrimentul celor străini, în condiţiile în care toate clarificările au fost publicate în sistemul S.E.A.P., fiind accesibile tuturor operatorilor.
Totodată, nu s-a probat în ce măsură abaterea de la legalitate a prejudiciat bugetul U.E., cu impact asupra desemnării câştigătorului procedurii de selecţie şi implicit asupra costului contractului, în lumina celor arătate anterior.
Instanţa de control judiciar, la verificarea aparenţei de legalitate a actului administrativ, în cadrul procedurii de suspendare a acestuia, constată natura pur formală a acestei pretinse încălcări a legislaţiei achiziţiilor publice, respectiv efectuarea unor precizări asupra fişei de date prin intermediul unor clarificări în loc de erată.
În acelaşi sens se reţin şi dispoziţiile art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 care arată că orice măsură administrativă trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, iar în aplicarea acestui principiu, la pct. 1.12 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 se prevede că, dacă neregula este pur formală, fără un potenţial impact financiar, în condiţiile în care nicăieri în cuprinsul notei nu se identifică vreun prejudiciu adus finanţatorului fondurilor europene deja eliberate sau care urmează a fi eliberate în viitor, nu trebuie aplicată o corecţie.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie prevăzută de lege, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Înalta Curte reţine că şi această condiţie este îndeplinită în raport de impactul pe care valoarea corecţiei îl are asupra implementării proiectului, având în vedere şi calitatea intimatei-reclamante de prestator al unui serviciu public, respectiv aceea de furnizare de apă potabilă, care se repercutează şi asupra cetăţenilor din judeţul Buzău.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata-reclamantă, Înalta Curte reţine faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care: „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.”, caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviinţa.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu (în prezent Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice) împotriva Sentinţei nr. 392 din 7 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9437,35 RON, către intimat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5236/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5241/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
