ICCJ. Decizia nr. 5236/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5236/2013
Dosar nr. 10493/2/2011
Şedinţa publică de la 14 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.E. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să recunoască prescrierea sumei din înştiinţarea de plată şi scutirea de impozit agricol a reclamantei din 2008 la zi şi în continuare pentru 5 ha.
În motivare a arătat că prejudiciile materiale şi morale ce i-au fost aduse de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice printr-un tratament abuziv, şi care depăşesc 2.000 RON, s-au amplificat datorită lipsei de interes a pârâtului în rezolvarea eficientă a cererilor sale şi neexercitării de către pârât a controlului asupra funcţionarilor din subordine.
În fapt, a menţionat că în 2004 s-a făcut o schimbare administrativ teritorială şi că cele 8,5 ha teren arabil pe care le deţinea la Primăria Drăgăneşti, judeţul Olt, au trecut la Primăria Stoicăneşti, judeţul Olt, reclamanta nefiind încunoştinţată.
S-a mai arătat că, la data de 10 martie 2009 Primăria Stoicăneşti i-a refuzat primirea impozitului pentru anul 2009 pentru 3,5 ha şi nici după ce prin Primăria Drăgăneşti a achitat 1.100 RON prin ordinul de plată din 17 martie 2009 nu s-a rezolvat situaţia, deoarece nu i s-a dat nicio chitanţă doveditoare.
A apreciat că din cei 1.100 RON Primăria Stoicăneşti trebuia să oprească 140 RON şi să-i restituie diferenţa, suma de 140 RON reprezentând impozitul datorat pentru cele 3,5 ha, în condiţiile în care pentru 5 ha beneficiază de scutire în calitate de văduvă de război.
Cu toate acestea, a arătat reclamanta, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de for superior, nu a ţinut cont de scutirea de impozit de care beneficiază şi nici de ultima sa cerere din 12 aprilie 2011 pentru a anula înştiinţarea de plată din 28 septembrie 2010 pentru 1.518 RON, sumă abuziv calculată şi în regim de prescriere, depăşind 5 ani de la apariţia creanţei: 1 ianuarie 2004 - 28 septembrie 2010, fără a se menţiona pentru câte hectare datorează suma şi pentru ce perioadă.
A menţionat că, văzând lipsa de implicare a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, a adresat o petiţie Ministerului Justiţiei în vederea rezolvării situaţiei sale, însă aceasta a fost transmisă pârâtului, care la rândul său a trimis-o Primăriei Stoicăneşti, această instituţie menţinându-şi poziţia.
În esenţă, reclamanta a criticat atitudinea pârâtului, care nu s-a implicat în rezolvarea situaţiei sale.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 1004 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice invocată din oficiu de către instanţă şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta G.E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu privind impozitul pe teren, care potrivit dispoziţiilor art. 248 lit. b), din C. fisc., face parte din categoria impozitelor locale.
Prin urmare, reţinând dispoziţiile art. 17 C. proc. fisc., a constatat instanţa că părţi în raportul juridic de drept fiscal dedus judecăţii sunt, pe de o parte, reclamanta, în calitate de contribuabil, iar pe de altă parte, unitatea administrativ-teritorială Comuna Stoicăneşti, judeţul Olt, reprezentată de autorităţile administraţiei publice locale şi de compartimentele de specialitate ale acestora, în calitate de organe fiscale.
În raport de dispoziţiile art. 32.2 din Normele metodologice de aplicare a C. proc. fisc., art. 35 şi art. 209 alin. (4) C. proc. fisc. s-a reţinut că pârâtul Ministerul Finanţelor Publice nu are competenţa de administrare a creanţei fiscale litigioase şi nu are nici atribuţii de soluţionare a contestaţiilor formulate în legătură cu aceasta, nefiind parte în raportul juridic de drept fiscal dedus judecăţii, mai mult, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice neavând nici atribuţii de coordonare şi control asupra autorităţilor administraţiei publice locale în ce priveşte creanţele fiscale aflate în administrarea acestora.
În fine, a concluzionat judecătorul fondului că pentru a exista calitate procesuală pasivă este necesară existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii. Or, în speţă, având în vedere obiectul acţiunii şi persoana celui chemat în judecată, o asemenea identitate nu se regăseşte, drepturile invocate de reclamantă neputând fi valorificate în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, autoritate care nu are niciun fel de atribuţii în legătură cu creanţa fiscală contestată.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta G.E. prin mandatar G.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat că la termenul de judecată din data de 7 februarie 2012 a fost dat afară din sala de judecată fiind împiedicat a-şi susţine cazul.
S-a mai arătat că pârâtul Ministerul Finanţelor Publice îl împiedică pe mandatar să plătească impozitul agricol, neprimindu-i banii.
Se mai invocă împrejurarea că Ministerul Finanţelor Publice nu i-a comunicat măsurile pe care le putea lua referitor la Administraţia Fiscală a Primăriei Stoicăneşti cu privire la calculul abuziv al impozitului şi al penalităţilor şi neaplicării scutirii acordate văduvelor de război.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată cu prioritate că recurenta-reclamantă, prin mandatar, nu formulează critici veritabile şi efective în raport cu legalitatea hotărârii primei instanţe, respectiv asupra admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocând încălcarea dreptului la apărare şi reluând considerentele expuse în cererea de chemare în judecată.
Analizând hotărârea primei instanţe şi calea de atac exercitată împotriva acesteia şi prin prisma art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, de vreme ce nu subzistă potrivit art. 304 din acelaşi cod cauze de nelegalitate de natură a conduce la modificarea sau la casarea hotărârii atacate.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, recurenta reclamantă, prin mandatar, a solicitat pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să recunoască prescrierea sumei de 1.518 RON reprezentând impozit pe teren agricol din extravilan cu privire la care Primăria Comunei Stoicăneşti, judeţul Olt, a emis înştiinţarea de plată din 28 septembrie 2010 şi scutirea de impozit a reclamantei din 2008 la zi şi în continuare pentru 5 ha de teren agricol extravilan situat pe raza Comunei Stoicăneşti, judeţul Olt.
În acord cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prezentul litigiu vizează plata impozitului agricol, datorat pentru o suprafaţă de teren şi penalităţile acumulate.
Sub aspectul calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, Înalta Curte reţine că existenţa acestei calităţi presupune identitate între persoana celui chemat în judecată şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Or, în speţă, între recurenta-reclamantă, pe de o parte şi pârât nu există niciun raport juridic, în condiţiile în care potrivit art. 248 lit. b) din C. fisc., impozitul pe teren face parte din categoria impozitelor locale, cu privire la care unitatea administrativ-teritorială are competenţă generală de administrare, prin compartimentele de specialitate, pârâtul neavând nicio atribuţie de control.
De asemenea, s-au reţinut şi dispoziţiile art. 209 alin. (4) C. proc. fisc., conform cărora „Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de alte autorităţi publice care, potrivit legii, administrează creanţe fiscale se soluţionează de către aceste autorităţi”.
Ca urmare, Înalta Curte constată că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice a fost corect admisă şi respinsă acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Totodată, instanţa de control judiciar reţine că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii şi care vizează, inter alia, obligaţia instanţei de a se pronunţa cu privire la pretenţiile concrete existente în acţiune, aşa cum s-a întâmplat şi în speţa de faţă.
Raportat la dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cu care, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, este evident că instanţa de fond nu putea depăşi limitele învestirii sale, mai ales că, din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta este nemulţumită de împrejurarea că petiţia formulată a fost înaintată administrativ de către Ministerul Justiţiei, prin Ministerul Finanţelor Publice către Primăria Stoicăneşti.
În ceea ce priveşte presupusa încălcare a dreptului la apărare, urmează a fi respinsă şi această critică ca nefondată, întrucât, luând act de dispoziţiile art. 68 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora mandatarul rudă, nelicenţiat în drept, nu poate pune concluzii în faţa Curţii de Apel, instanţa a amânat pronunţarea pentru a-i acorda posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.E. prin mandatar G.A. împotriva Sentinţei nr. 1004 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5235/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5240/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
