ICCJ. Decizia nr. 5398/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5398/2013
Dosar nr. 9293/111/2011
Şedinţa publică de la 23 mai 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 53/CA/2012-PI din 16 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu pârâţii Baroul Bihor şi Uniunea Naţională a Barourilor din România şi, în consecinţă, a anulat Hotărârea Consiliului Baroului Bihor din 18 noiembrie 2010, respectiv Decizia nr. 74 din 19 - 20 februarie 2011 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi a obligat Baroul Bihor să soluţioneze pe fond cererea acestuia privind înscrierea în Barou cu scutire de examen.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia reclamantul a formulat cerere de primire în profesie cu scutire de examen înregistrată la Baroul Bihor la data de 4 noiembrie 2010, anexând actele justificative indicate, pe baza cărora avocatul raportor a întocmit referatul privind cererea de primire în profesie, cu scutire de examen din data de 17 noiembrie 2010.
În data de 18 noiembrie 2010, Consiliul Baroului Bihor s-a întrunit în şedinţa din 18 noiembrie 2010, hotărând amânarea soluţionării cererii reclamantului pe motivul că recursul declarat de acesta împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus excluderea sa din magistratură pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e) şi k) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, nu a fost soluţionat, iar prin Hotărârea 317 din 19 august 2010, s-a hotărât suspendarea sa din funcţia de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
Plângerea prealabilă formulată de reclamant a fost respinsă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România în şedinţa din 19 - 20 februarie 2011.
Curtea a apreciat că, în mod greşit, Consiliul Baroului Bihor a amânat soluţionarea cererii reclamantului de primire în profesie cu scutire de examen şi nu s-a pronunţat pe fond, în sensul admiterii sau respingerii ei, în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 în vigoare la data formulării cererii, reţinând că amânarea soluţionării cererii până la judecarea recursului declarat de reclamant împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus excluderea sa din magistratură, echivalează cu o nesoluţionare a acesteia, atâta vreme cât nu se cunoaşte data la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va pronunţa o soluţie, iar de la data formulării de către reclamant a cererii de primire în profesie cu scutire de examen a trecut circa un an şi jumătate.
Împotriva Sentinţei civile nr. 53/CA/2012-P.I. din data de 14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs în termen legal pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bihor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul R.C. ca nefondată, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că soluţia adoptată de instanţa de fond prin sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât în mod corect prin Hotărârea din 18 noiembrie 2010 a Consiliului Baroului Bihor, menţinută prin Decizia nr. 74 din 20 februarie 2011 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, s-a dispus amânarea soluţionării cererii reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Amânarea soluţionării cererii reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, au precizat recurentele, a fost motivată de faptul că în urma verificărilor efectuate după înregistrarea cererii, s-a constatat că prin Hotărârea nr. 7/P din 22 iunie 2010 a Secţiei de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus excluderea din magistratură a reclamantului pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e) şi k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, şi că împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (situaţia în care s-a hotărât suspendarea recurentului din funcţia de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor începând cu data de 19 august 2010 până la soluţionarea recursului).
Prin urmare, raportat la această împrejurare, precum şi la conţinutul art. 13 lit. c) din Legea nr. 51/1995, Consiliul Baroului Bihor a considerat că în cazul reclamantului nu se poate aprecia dacă sunt întrunite condiţiile de primire în profesie, în special condiţia privind demnitatea profesiei, motiv pentru care a hotărât amânarea soluţionării cererii formulate de intimatul R.C.
Au apreciat recurentele că Hotărârea Consiliului Baroului Bihor este legală şi raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat potrivit cărora cererea formulată de persoana care doreşte primirea în profesie cu scutire de examen trebuie să cuprindă menţiunile arătate în art. 15 din Statut, unde la lit. e) se prevede obligaţia solicitantului de a depune declaraţia că nu se află în vreunul din cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 13 din lege. S-a mai relevat că, trecând peste faptul că reclamantul a depus ”declaraţia că nu se află în vreunul din cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 13 din lege”, cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen era oricum incompletă, lipsind menţiunile indicate la art. 15 lit. e) din Statutul profesiei de avocat.
Intimatul R.C. nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursurile declarate împotriva Sentinţei civile nr. 53/CA/2012-P.I. din data de 14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bihor sunt nefondate şi urmează a fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul R.C.Gh. a formulat, la data de 4 noiembrie 2010, către Baroul Bihor, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, o cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, cerere referitor la care Consiliul Baroului Bihor, întrunit în şedinţa din 18 noiembrie 2010, a hotărât amânarea soluţionării acesteia, motivat de faptul că faţă de petent Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură, că urmare declarării de către petent a recursului împotriva Hotărârii nr. 7/P din 22 iunie 2010 a secţiei de procurori s-a dispus suspendarea acestuia din funcţia de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor până la soluţionarea acestei căi de atac, şi că potrivit art. 13 lit. c) din Legea nr. 51/1995 este nedemn de a fi avocat ”cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară”.
Plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Hotărârii Consiliului Baroului Bihor din data de 18 noiembrie 2010 a fost respinsă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, prin Decizia nr. 74 din 19 - 20 februarie 2011, argumentându-se că în mod corect consiliul baroului a considerat că nu se poate aprecia corect dacă sunt întrunite condiţiile de primire în profesie a solicitantului, în special prin prisma îndeplinirii condiţiei privind demnitatea profesiei, şi că se impune amânarea soluţionării cererii acestuia până la soluţionarea definitivă a recursului declarat împotriva hotărârii de excludere din magistratură.
În mod întemeiat, prin hotărârea recurată, a fost admisă acţiunea reclamantului, a fost anulată Hotărârea Consiliului Baroului Bihor şi Decizia nr. 74 din 19 - 20 februarie 2011 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, şi a fost obligat Baroul Bihor să soluţioneze pe fond cererea reclamantului R.C. de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, întrucât indiscutabil soluţia amânării soluţionării cererii petentului până la judecarea recursului declarat de reclamant împotriva Hotărârii Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus excluderea sa din magistratură nu are o bază legală, este arbitrară şi echivalează practic cu un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Consiliul Baroului Bihor avea obligaţia legală de a se pronunţa asupra solicitării reclamantului-întemeiată pe prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data de 4 noiembrie 2010 - de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, hotărând fie admiterea fie respingerea cererii, urmare luării în considerare nu numai a circumstanţelor factuale şi a prevederilor legale incidente (inclusiv a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 51/1995, referitoare la nedemnitate), ci şi a dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora ”Recursul suspendă executarea hotărârii secţiei Consiliului Superior al Magistraturii de aplicare a sancţiunii disciplinare”.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că este temeinică şi legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi de Baroul Bihor împotriva Sentinţei nr. 53/CA/2012-P.I. din data de 14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi de Baroul Bihor împotriva Sentinţei nr. 53/CA/2012-P.I. din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5397/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 5407/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
