ICCJ. Decizia nr. 549/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 549/2013
Dosar nr. 19/86/2012
Şedinţa de la 1 februarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 3 ianuarie 2012, reclamantul A.C., în contradictoriu cu pârâta C.A.S. Caraş-Severin, a solicitat anularea actului administrativ, decizia de impunere nr. 871137 din 10 octombrie 2011, comunicată la data de 17 octombrie 2011, prin care a fost obligat la plata sumei de 7.035,01 lei, reprezentând: 2.544 lei contribuţie la fondul social de sănătate şi 4.491,01 lei majorări şi penalităţi de întârziere aferente anului 2006 pentru veniturile realizate din convenţia civilă încheiată cu U.C.M.R., Judeţul Caraş-Severin. Prin aceeaşi cerere a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1867 din 15 martie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin .
În motivarea soluţiei pronunţate, Tribunalul Suceava a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 raportat la art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, cererea de anulare a titlului de creanţă fiscală este de competenţa tribunalului de la domiciliul reclamantului sau de la sediul autorităţii pârâte.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul arată că are domiciliul în Suceava, dar indică drept adresă pentru comunicarea actelor de procedură Odorheiul Secuiesc, Judeţul Harghita, respectiv aceeaşi adresă consemnată ca domiciliu al contribuabilului în decizia de impunere contestată şi menţionată inclusiv de contestator în procedura prealabilă parcursă conform art. 205 din O.G. nr. 92/2003.
Având în vedere că, deşi i s-a solicitat de instanţă, reclamantul nu a depus dovada domiciliului sau reşedinţei astfel cum rezultă din cartea de identitate şi întrucât în contencios administrativ prin alegerea unilaterală de domiciliu nu se pot înfrânge normele de competenţă teritorială, tribunalul constată că nu este competent teritorial să soluţioneze cererea pendinte şi, întrucât cert este numai sediul autorităţii pârâte, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 158 alin. (1) şi (3) C.proC. civ., a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1088 din 28 septembrie 2012, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Caraş-Severin, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale, a suspendat, din oficiu, orice altă procedură, până la soluţionarea conflictului şi a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea soluţiei pronunţate, Tribunalul Caraş-Severin a reţinut, în esenţă, că o biectul cererii formulate de reclamant îl reprezintă anularea unui act administrativ şi suspendarea executării acestuia, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că reclamantul are menţionate două adrese (de domiciliu), respectiv în Suceava şi în Odorheiul Secuiesc (fila 6 şi 11 dosar).
În raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi având în vedere domiciliul indicat de reclamant în acţiunea formulată (fila 3 dosar), instanţa competentă este Tribunalul Suceava.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
După cum rezultă din lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
În cauză, reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ având ca obiect anularea actului administrativ, decizia de impunere nr. 871137 din 10 octombrie 2011, comunicată la data de 17 octombrie 2011, prin care a fost obligat la plata sumei de 7.035,01 lei, reprezentând: 2.544 lei contribuţie la fondul social de sănătate şi 4.491,01 lei majorări şi penalităţi de întârziere aferente anului 2006 pentru veniturile realizate din convenţia civilă încheiată cu U.C.M.R., Judeţul Caraş-Severin. Prin aceeaşi cerere a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, „reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale”.
Este adevărat că în cererea de chemare în judecată reclamantul a menţionat că are domiciliul în Municipiul Suceava, Judeţul Suceava şi a indicat adresa de comunicare a actelor de procedură în localitatea Odorheiu Secuiesc, B4, Judeţul Harghita.
Însă, deşi Tribunalul Suceava a pus în vedere reclamantului (conform încheierii din 9 februarie 2012 şi adresei din 10 februarie 2012) să depună la dosar copia cărţii de identitate, reclamantul a depus la dosarul Tribunalului Suceava răspuns la întâmpinare la data de 5 martie 2012, fără a se conforam dispoziţiei instanţei de a depune copia cărţii de identitate.
Or, întrucât reclamantul nu a făcut dovada adresei de domiciliu indicată în cererea de chemare în judecată, Tribunalul Suceava în mod corect a constatat că nu îi revine competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii şi, în temeiul art. 158 alin. (1) şi (3) C.proc. civ. raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a trimis cauza instanţei competente să o soluţioneze în raport cu domiciliul pârâtului, C.J.P. Caraş-Severin, care îşi are sediul cert în raza teritorială a Tribunalului Caraş-Severin.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C.proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâta C.A.S. Caraş–Severin în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 539/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 566/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
