ICCJ. Decizia nr. 746/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 746/2013
Dosar nr. 2854/88/2011
Şedinţa de la 13 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. 71535/2011, emisă de pârâtă, solicitând stabilirea indemnizaţiei cuvenite în baza Legii nr. 189/2000, indexată pe fiecare an şi acordarea sumei globale calculate în mod corect începând cu data de 01 aprilie 2006 până la data executării.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că deşi prin Sentinţa civilă nr. 134/CA/2010, Curtea de Apel Constanţa a constatat că beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 09 mai 1943- 06 martie 1945 şi a obligat intimata să-i acorde drepturile începând cu 01 aprilie 2006, totuşi C.J.P.T. i-a emis la data de 20 iunie 2011 decizia nr. 71535, decizie în care modul de calcul al drepturilor sale este eronat.
Prin sentinţa civilă nr. 3728 din 05 octombrie 2011 Tribunalul Tulcea a admis excepţia şi a declinat competenta soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 77 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Constanţa admis acţiunea formulată de reclamantul G.C., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T. şi a dispus anularea deciziei de pensionare nr. 71535 din 20 iunie 2011 a C.J.P.T. şi emiterea unei noi decizii cu respectarea prevederilor Hotărârii nr. 6653 din 31 ianuarie 2011 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin decizia de pensionare nr. 71535 din 20 iunie 2011 a C.J.P.T. s-au stabilit drepturile băneşti cuvenite reclamantului G.C. ca urmare a soluţionării irevocabile a cererii sale de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 09 mai 1943 – 06 martie 1945, drepturi calculate de la data de 01 aprilie 2006.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că prin decizia de pensionare contestată a fost stabilită indemnizaţia conform Legii nr. 189/2000 în cuantum de 96 lei, ceea ce contravine prevederilor art. 2 din Legea nr. 189/2000, în care se arată că „persoanele care s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 lit. a), b) şi c) au dreptul la o indemnizaţie lunară de 130.000 lei pentru fiecare an de detenţie, de deportare sau de strămutare în alte localităţi.”
Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că sumele avute în vedere de intimata C.J.P.T. au fost altele decât cele stabilite de legiuitor, astfel că decizia nr. 71535 din 20 iunie 2011 este nelegală.
2. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a declarat recurs C.J.P.T., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii extraordinare de atac, recurenta a susţinut că în mod greşit, instanţa de fond a dispus anularea deciziei, întrucât indemnizaţia stabilită prin decizia atacată a fost corect calculată.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Tulcea, secţia asigurări sociale.
În cauză, reclamantul a solicitat stabilirea indemnizaţiei cuvenite în baza Legii nr. 189/2000, în sensul aplicării indexării pe fiecare an şi acordarea sumei globale, calculată în mod corect începând cu data de 01 aprilie 2006 până la data executării.
Aşadar, litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât vizează modul de calcul al indemnizaţiei stabilită prin Decizia nr. 71535/2011 emisă de C.J.P.T..
În raport de prevederile art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine secţiei specializate în litigii de asigurări sociale din cadrul tribunalului.
1. Soluţia adoptată în recurs
Pe cale de consecinţă, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (6) C. proC. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Tulcea, secţia asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul formulat de C.J.P.T. împotriva sentinţei civile nr. 77/CA din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Tulcea, secţia asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 742/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 98/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
