ICCJ. Decizia nr. 742/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 742/2013
Dosar nr. 7663/113/2010
Şedinţa de la 13 februarie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Sentinţa nr. 391 din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul C.E.I.G., în contradictoriu cu pârâta C.C.R., C.C.J.B. şi intervenientul S.Î.B.C.G.C. .
Totodată, Curtea de apel a respins cererea de intervenţie formulată în cauză de intervenientul S.Î.B.C.G.C..
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a introdus acţiunea fără a formula în prealabil contestaţia administrativă cerută în mod imperativ de Regulamentul C.C. privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice.
Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că lipsa plângerii prealabile şi imposibilitatea efectuării acesteia faţă de data emiterii deciziei constituie un fine de neprimire a acţiunii .
2. Recursurile exercitate în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, au declarat recurs C.E.I.G. şi S.Î.B.C.G.C., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursurile, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Brăila, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorităţii publice care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor administraţiei publice.
Reclamantul C.E.I.G. a investit instanţa de contencios administrativ cu cererea de anulare a Deciziei nr. 25/2010, emisă de Ca.C. Brăila .
Potrivit pct. 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ, după care, la pct. 228, se prevede competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile legii contenciosului administrativ.
Dat fiind că, potrivit art. 140 din Constituţia României, litigiile rezultate din activitatea C.C. se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate, „în condiţiile legii organice”, iar art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 prevede, de asemenea, competenţa instanţelor specializate, în stabilirea competenţei soluţionării cauzei, urmează a fi avute în vedere normele cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept comun în materia contenciosului administrativ şi fiscal, de la care se poate deroga numai prin lege organică şi în raport cu care, pct. 228 se află în contrarietate.
Pornind de la această premisă, pentru aplicarea criteriului rangului autorităţii emitente, prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară identificarea actului administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, act juridic suspus executării şi care poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrativ.
Or, din interpretarea normelor cuprinse în Regulament (pct. 210 – „contestaţia suspendă executarea deciziei până la soluţionarea ei de către comisia de soluţionare a contestaţiilor”), rezultă că actul cu caracter executoriu care conţine măsurile de restabilire a legalităţii şi regularităţii este decizia camerei de conturi judeţene, în timp ce încheierea este actul prin care este soluţionată contestaţia administrativă prealabilă sesizării instanţei.
În consecinţă, reţinând că actul administrativ supus contestării este emis de o structură deconcentrată a C.C. la nivel judeţean, iar conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată şi art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., în competenţa tribunalelor, în primă instanţă, sunt date procesele şi cererile în materia contenciosului administrativ privind actele autorităţilor sau instituţiilor locale sau judeţene, Curtea de Apel Suceava a pronunţat o hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competenţă materială în litigiile de contencios administrativ şi fiscal, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
De altfel, în şedinţa plenului secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi din data de 20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Judeţeană de Conturi, pentru că acesta este actul administrativ care dă naştere, modifică şi stinge raporturi juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Soluţiile de principiu adoptate la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunţarea unor hotărâri divergente, mai ales că rolul Înaltei Curţi este acela de unificare a practicii judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.
1. Soluţia adoptată în recurs
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 3 şi art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile formulate de C.E.I.G. şi de S.Î.B.C.G.C. împotriva sentinţei nr. 391 din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Brăila, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 566/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 746/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
