ICCJ. Decizia nr. 5529/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Suspendare executare act administrativ. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5529/2013
Dosar nr. 1087/33/2012
Şedinţa de la 31 mai 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1968/2012 din 3 iulie 2012, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta SC E. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în speţă este supus controlului de legalitate, pornind de la prevederile art. 218 C. proc. fisc., un act administrativ fiscal prin care s-au stabilit taxe în valoare totală de 518.287 RON, reprezentând: 78.459 RON impozit pe profit, 46.423 RON accesorii aferente impozitului pe profit, 262.295 RON taxă pe valoare adăugată şi 131.110 RON accesorii aferente TVA, iar suma pretins contestată, de doar 498.746 RON, rezultată prin scăderea sumei de 19.541 RON, ca urmare a achiesării la cele stabilite de ordonanţa dată de organele penale în Dosarul nr. 403/P/2004, în realitate priveşte în întregime actul de impunere, deoarece vizează deopotrivă impozitul pe profit, TVA-ul şi accesoriile aferente acestora.
Tribunalul a apreciat că, deşi atunci când persoana care se consideră vătămată nu contestă în întregime obligaţia stabilită prin actul administrativ atacat, pragul valoric are în vedere numai suma în litigiu (contestată), iar nu cuantumul total al debitelor stabilite prin actul respectiv, acesta nu este cazul în speţa de faţă, câtă vreme se pune problema stabilirii cuantumului real al impozitelor şi taxelor datorate - impozit pe profit, TVA-ul şi accesoriile acestora, contestându-se în întregime obligaţia stabilită prin actul administrativ atacat.
Prin Sentinţa civilă nr. 790/2012 din 30 octombrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel, invocată de reclamanta SC E. SRL Rebrişoara, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud reclamanta SC E. SRL a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 5 din 26 ianuarie 2012 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, anularea Deciziei de impunere nr. 819 din 21 august 2006, precum şi a actului de executare silită, adoptate în baza deciziei de restituire a sumelor reţinute în mod nelegal de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi că prin precizarea de acţiune înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 5 din 26 ianuarie 2012 şi a Deciziei de impunere nr. 819 din 28 iunie 2012 în partea ce priveşte pretinsa creanţă fiscală în cuantum de 498.746 RON, din suma totală de 518.287 RON stabilită prin Decizia de impunere nr. 819 din 21 august 2006.
A mai reţinut Curtea că din modul de redactare al art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că acesta se referă expres la litigii ce privesc taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, iar cele a căror cuantum este de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de Tribunal, precum şi faptul că, atunci când persoana vătămată nu contestă în întregime obligaţia stabilită prin actul administrativ atacat, pragul valoric avut în vedere priveşte numai suma contestată, iar nu cuantumul total al debitelor stabilite.
Raportat la cele expuse, la principiul disponibilităţii procesului civil, instanţa, în baza art. 137, 158, 159 C. proc. civ., art. 10 din Legea nr. 554/2004 a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel, invocată de reclamanta SC E. SRL Rebrişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere faptul că în cauza de faţă reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, anularea Deciziei nr. 5 din 26 ianuarie 2012, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud în soluţionarea contestaţiei formulate de societatea reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 819 din 21 august 2006, precum şi anularea acesteia din urmă şi restituirea sumelor reţinute nelegal.
Ulterior, la data de 4 mai 2012, contestatoarea şi-a precizat acţiunea în sensul anulării Deciziei nr. 5 din 26 ianuarie 2012 emisă de către intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud în soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 819 din 21 august 2006, în partea ce priveşte pretinsa creanţă fiscală în cuantum de 498.746 RON, cu motivarea că în soluţionarea Dosarului penal nr. 403/P/2004 s-a administrat un vast material probatoriu, inclusiv un raport de expertiză contabilă, iar prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, pronunţată în data de 12 decembrie 2007, s-a concluzionat că „prejudiciul total este de 19.541 RON şi a fost achitat de către SC E. SRL Rebrişoara cu O.P. nr. a din 6 iunie 2007 şi nr. b din 6 iunie 2007 la Trezoreria Năsăud”.
A arătat contestatoarea că, astfel, creanţa bugetară stabilită în urma efectuării cercetărilor penale privitoare la Decizia de impunere nr. 819/2006 a fost stabilită în mod definitiv la suma de 19.541 RON, sumă ce a fost achitată din creanţa totală stabilită prin Decizia de impunere nr. 819/2006, rămânând în discuţie suma de 498.746 RON. Ca atare, a solicitat anularea finalmente a Deciziei de impunere nr. 819/2006 în partea ce priveşte pretinsa creanţă bugetară contestată în cuantum de 498.746 RON, sens în care a apreciat că Tribunalului Bistriţa-Năsăud îi revine competenţa materială de soluţionare, date fiind prevederile art. 10 din Legea nr. 554/20004.
Înalta Curte constată faptul că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că societatea a înţeles să conteste Decizia nr. 819/2006 doar cu privire la măsura de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei pentru suma totală de 498.746 RON.
Faţă de situaţia de fapt expusă anterior, Înalta Curte constată că speţă urmează a fi soluţionat un litigiu fiscal care are ca obiect cererea de anulare a unor acte administrativ-fiscale, fiind aplicabile în materie de competenţă prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut cu caracter unitar că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă este aplicabil primul criteriu enunţat anterior.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă fiscală contestată în sumă de 498.746 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, competent şi din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC E. SRL Rebrişoara, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5528/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5530/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
