ICCJ. Decizia nr. 5531/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5531/2013
Dosar nr. 822/57/2012
Şedinţa de la 31 mai 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 387/2012 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantului Consiliul Judeţean Alba, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a judeţului Alba, în favoarea Tribunalului Alba, ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 204 şi 210 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor de control rezultate din aceste activităţi, se reţine că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligaţiei executării, este decizia structurii Curţii de Conturi prin care se stabilesc măsurile de îndeplinit de entitatea auditată, acesta fiind actul care îndeplineşte cerinţele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea a apreciat că încheierea prevăzută de regulamentul sus-menţionat constituie actul prin care Curtea de Conturi a României se pronunţă asupra contestaţiei exercitate împotriva deciziei de stabilire a măsurilor emisă de Camera de Conturi Judeţeană, contestaţie ce în viziunea Legii nr. 554/2004 reprezintă exercitarea recursului ierarhic în sensul art. 7 din acest act normativ, astfel că încheierea pronunţată în cadrul acestei proceduri nu îndeplineşte exigenţele unui act administrativ.
Cum în cauză, contestaţia împotriva Deciziei nr. 21 din 8 iunie 2012 emisă de Camera de Conturi a judeţului Alba este actul administrativ ce face obiectul prezentei cauze şi este emis de o autoritate publică locală, Curtea, pentru temeiurile mai sus arătate, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa administrativă nr. 1349/CAF/2013 din 19 februarie 2013 Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei Tribunalului ridicată din oficiu de instanţă, a declinat în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia competenţa soluţionării acţiunii formulate de reclamantul Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi a Plenului Curţii de Conturi, competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile legii contenciosului administrativ, astfel că în mod corect s-a adresat reclamantul Curţii de Apel Alba Iulia.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Tribunalul a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul Consiliul Judeţean Alba, a solicitat anularea Încheierii nr. 143 din 8 august 2012 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, prin care s-a respins contestaţia din 25 iunie 2012 formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Alba - prin preşedintele Consiliului Judeţean Alba, împotriva măsurilor dispuse în Decizia nr. 21 din 8 iunie 2012.
În drept, Decizia nr. 21 din 8 iunie 2012 şi Încheierea nr. 143 din 8 august 2012 s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.
Actele normative sus-menţionate, şi care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecăţii, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire la competenţa materială de soluţionare a litigiilor de contencios administrativ.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel).
În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluţionează în fond de către Tribunal.
În şedinţa Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 20 februarie 2012 s-a hotărât că aparţine Tribunalului competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect acţiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Judeţeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Judeţeană.
Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană, care este o autoritate publică de nivel local.
De asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunţă, structura centrală a Curţii de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestaţia formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Judeţeană, s-a stabilit că actul administrativ care produce efecte juridice şi care este supus obligaţiei de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană, care este o autoritate publică de nivel local.
Trebuie precizat că soluţiile de principiu adoptate la nivelul secţiei reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunţarea unor soluţii neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curţi este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluţiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Judeţean Alba, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, în favoarea Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5530/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5532/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
