ICCJ. Decizia nr. 555/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 555/2013
Dosar nr. 998/57/2011
Şedinţa publică de la 5 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S.C.E. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice a solicitat anularea parţială a anexei la Ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 630 din 24 noiembrie 2010, respectiv a art. 9.
În motivarea acţiunii a arătat că, în urma iniţierii procedurii de solicitare a eliberării unei licenţe clasa 2 pentru serviciile publice de salubrizare a localităţilor, autoritatea competentă i-a eliberat reclamantei o licenţă clasa a II-a, sens în care a emis Ordinul 630 din 24 noiembrie 2010.
Licenţa cuprinde şi o anexă în care sunt cuprinse „Condiţiile asociate licenţei pentru serviciul public”.
Art. 9 din anexă (a cărei anulare se cere) prevede obligativitatea titularului licenţei, ca în termen de 90 de zile de la eliberarea licenţei, de a rezilia toate contractele încheiate direct cu utilizatorii din localităţile în care nu deţine un contract de delegare a gestiunii serviciului încheiat cu autorităţile administraţiei publice locale. Nerespectarea acestei condiţii conduce de către titularul licenţei conduce la suspendarea acesteia.
Reclamanta apreciază că acest articol este nelegal având în vedere următoarele considerente:
- Pârâta face confuzie între serviciul public de salubritate şi serviciul de salubritate;
- Nu se poate solicita de către un terţ ca şi condiţie de valabilitate a unei licenţe rezilierea unor contracte comerciale încheiate între doi parteneri de drept privat;
- Nu este posibilă eliberarea unei licenţă sub condiţie;
- Pârâta, impunând această condiţie ignoră dispoziţiile art. 969 C. civ.;
- Pârâta nu a avut în vedere că aceste contracte au fost încheiate anterior apariţiei legilor speciale şi emiterii licenţei.
Prin Sentinţa nr. 359 din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC S.C.E. SRL, reprezentată prin administrator judiciar B.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- Prin Hotărârea 2213 din 22 noiembrie 2010 a A.N.R.S.C. s-a hotărât eliberarea licenţei clasa 2 SC S.C.E. SRL.
- Având în vedere această hotărâre, precum şi referatul de aprobare din 22 noiembrie 2010 al Comisiei de licenţiere, Preşedintele A.N.R.S.C. a emis Ordinul 630 din 24 noiembrie 2010 prin care a aprobat eliberarea licenţei clasa 2 societăţii reclamante pentru serviciul public de salubrizare a localităţilor, cu respectarea condiţiilor asociate licenţei cuprinse în anexa ce face parte integrantă din prezentul ordin.
- Potrivit art. 9 din Condiţiile asociate licenţei, titularul acesteia are obligaţia ca în termen de 90 de zile de la eliberarea licenţei, să rezilieze contractele încheiate direct cu utilizatorii din localităţile în care nu deţine un contract de delegare a gestiunii încheiat cu autorităţile administraţiei publice locale.
- Conform art. 5 din Hotărârea nr. 745/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea licenţelor în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice prin condiţii asociate licenţei - anexă la licenţă şi parte integrantă din aceasta, se înţeleg acele clauze “prin care se stabilesc drepturile, obligaţiile, restricţiile, sancţiunile, precum şi unităţile administrativ-teritoriale unde titularul de licenţă are permisiunea de a presta/furniza un serviciu de utilităţi publice ori una sau mai multe activităţi specifice acestuia”.
- Art. 42 şi 43 din actul normativ menţionat anterior enumeră (enumerarea nu este limitativă) clauzele minime obligatorii pe care trebuie să le conţină condiţiile asociate licenţei pentru titularii de licenţă care prestează/ furnizează în România un/ o serviciu/ activitate de utilităţi publice, aflată în sfera de reglementare a A.N.R.S.C.
- În contextul acestui cadru legislativ, instanţa a reţinut că existenţa unui termen de valabilitate a contractelor încheiate cu autorităţile administraţiei publice locale, în baza cărora solicitantul prestează/furnizează serviciul/activităţile pentru care se solicită licenţa, în cazul gestiunii delegate şi necesitatea ca acestea să fi fost atribuite în condiţiile legii reprezintă criterii obligatorii pentru acordarea unei licenţe.
- a apreciat instanţa că din textele legale menţionate anterior rezultă că A.N.R.S.C.U are posibilitatea, ca în condiţiile asociate licenţei pentru titularii de licenţă care prestează/ furnizează în România un/o serviciu/activitate de utilităţi publice să insereze clauze referitoare la obligaţiile titularului de licenţă, interdicţii, restricţii şi sarcini pentru titularul de licenţă, în scopul menţinerii unui mediu concurenţial normal în domeniu, evitării dezechilibrelor pe piaţă şi a practicilor anticoncurenţiale şi cerinţe privind suspendarea licenţei.
A concluzionat instanţa de fond că inserarea unei clauze care obligă societatea reclamantă să procedeze la rezilierea contractelor încheiate direct cu utilizatorii se încadrează în categoria celor permise de Hotărârea nr. 745/2007, fiind impusă în scopul menţinerii unui mediu concurenţial normal în domeniu, evitării dezechilibrelor pe piaţă şi a practicilor anticoncurenţiale (faptul de a presta activităţi specifice serviciilor de utilităţi publice, în temeiul unor contracte încheiate direct cu utilizatorii, iar nu în temeiul unor contracte de delegare a gestiunii constituie o încălcare a legislaţiei).
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC S.C.E. SRL prin administrator judiciar B.I.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că, instanţa de fond a interpretat în mod eronat actul a cărei anulare parţială s-a solicitat, în sensul că recurenta-reclamantă a îndeplinit condiţiile impuse de dispoziţiile H.G. nr. 745/2007 pentru eliberarea licenţei clasa a 2-a.
Consideră recurenta că instanţa de fond a făcut o confuzie între serviciul public de salubrizare, reglementat de către Legea nr. 101/2006, respectiv H.G. nr. 745/2007 şi prestarea de servicii de servicii de precolectare, colectare, transport şi depozitare a deşeurilor provenite de la persoane fizice şi juridice - activitate comercială, finanţată din surse private şi reglementată de dispoziţiile art. 969 C. civ. şi legislaţia comercială privitoare la contracte.
Recurenta-reclamantă a susţinut că majoritatea contractelor la care se referă art. 9 din condiţiile asociate au fost încheiate anterior apariţiei legislaţiei în baza căreia i-a fost eliberată licenţa, astfel că această reglementare specială are efecte doar pentru viitor.
Intimata Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice – A.N.R.S.C.V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, susţinând în esenţă că prevederile art. 9 din anexa la Ordinul nr. 630/2010 respectă dispoziţiile imperative ale art. 43 lit. j) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr 745/2007 potrivit cărora, condiţiile asociate licenţei pentru titularii de licenţă, trebuie să conţină şi condiţii privind suspendarea licenţei.
În acest sens intimata a susţinut că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că înscrierea clauzei privind rezilierea contractelor încheiate direct cu utilizatorii, se încadrează în categoria celor permise de H.G. nr. 745/2007.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
În fapt, obiectul cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă l-a constituit anularea parţială a anexei la ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 630 din 24 noiembrie 2010, respectiv art. 9, ca fiind nelegal.
Prin ordinul atacat, intimata A.N.R.S.C.U.P. a aprobat eliberarea licenţei clasa 2 societăţii reclamante pentru serviciul public de salubrizare a localităţilor respectiv Municipiul Sibiu şi oraşul Cisnădie cu respectarea condiţiilor asociate licenţei din anexă, respectiv cu obligaţia titularului licenţei (conform art. 9) ca în termen de 90 de zile de la eliberarea licenţei să rezilieze toate contractele încheiate direct cu utilizatorii, în caz contrar licenţa eliberată urmând a fi suspendată conform alin. (2) al aceluiaşi articol.
Condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 9 din anexa Ordinului nr. 630/2010 sunt în conformitate cu prevederile art. 43 lit. j) din regulamentul aprobat prin H.G. nr. 745/2007 potrivit cărora sunt stabilite condiţiile asociate licenţei pentru titularii de licenţă care prestează/furnizează un serviciu/activitate de utilităţi publice din sfera de reglementare a A.N.R.S.C., respectiv condiţii privind suspendarea licenţei.
Din perspectiva acestor prevederi legale, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond faptul că inserarea unei clauze care obliga reclamanta să procedeze la rezilierea contractelor încheiate direct cu utilizatorii se încadrează în categoria celor prevăzute de H.G. nr. 745/2007.
Contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă instanţa de control judiciar reţine că obligaţia menţionată la pct. 9 din anexa la Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 630 din 24 noiembrie 2010 de a rezilia contractele încheiate direct cu utilizatorii din localităţile pentru care a solicitat licenţă şi pentru care nu deţine un contract de delegare a gestiunii serviciului încheiat cu autorităţile administraţiei publice locale, este o obligaţie legală şi conformă cu dispoziţiile Legii nr. 51/2006 cât şi a Legii nr. 101/2006, potrivit cărora relaţia contractuală se realizează între autoritatea administraţiei publice locale şi operator, şi în subsidiar între operator şi utilizator.
În fapt, obligaţiile titularului de licenţă constând în interdicţii, restricţii şi sarcini au fost impuse în scopul menţinerii unui mediu concurenţial normal şi pentru evitarea practicilor anticoncurenţiale, acestea fiind în sfera de reglementare a A.N.R.S.C. şi reprezentând sancţiuni aplicabile titularului de licenţă, constând în suspendarea licenţei.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta-reclamantă potrivit cărora instanţa de fond a făcut o confuzie între serviciul public de salubrizare reglementat de dispoziţiile Legii nr. 101/2006 şi H.G. nr. 745/2007 şi prestarea de servicii de precolectare, colectare, transport şi depozitare a deşeurilor provenite de la persoanele fizice şi juridice ca o activitate comercială finanţată din surse private, nu pot fi reţinute, fiind nefondate.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/2006, operatorii care îşi desfăşoară activitatea în modalitatea gestiunii delegate, furnizează sau prestează serviciile de utilităţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora, în baza contractului de delegare a serviciului, precum şi în baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentă, iar conform art. 21 alin. (2) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, „Operatorii îşi pot desfăşura activitatea pe baza licenţei eliberate de A.N.R.S.C. şi a contractului de delegare a gestiunii.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că prestarea „serviciului public de salubrizare” al localităţilor care este identic cu „serviciul de salubrizare” conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 101/2006, rezultă că această activitate nu se poate desfăşura decât în condiţiile legale mai sus menţionate, iar încheierea unor contracte direct cu utilizatorii, este contrară prevederilor legale, conform dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, potrivit cărora constituie contravenţie „prestarea de către operator a unei dintre activităţile reglementate de prezenta lege, fără aprobarea autorităţilor publice locale prin hotărârea de dare în administrare, respectiv hotărârea de atribuire a contractului de delegare a gestiunii”.
Astfel fiind, Curtea constată că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că dispoziţiile prevăzute de art. 9 din anexa la Ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 630 din 24 noiembrie 2010, prin care s-a impus titularului licenţei obligaţia de a rezilia toate contractele încheiate direct cu utilizatorii din localităţile în care nu deţine contract de delegare a gestiunii serviciului încheiat cu autorităţile administraţiei publice locale, sunt legale, acestea derivând din natura juridică a acestui contract care este un contract administrativ, astfel cum este acesta definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, având ca obiect prestarea unui serviciu public.
Având în vedere toate aceste considerente Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC S.C.E. SRL, prin administrator judiciar B.I. împotriva Sentinţei nr. 359/2011 din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 553/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5615/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
