ICCJ. Decizia nr. 5658/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5658/2013
Dosar nr. 653/832/2012
Şedinţa publică de la 7 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei.
Prin cererea înregistrată la data de 8 august 2012 pe rolul Judecătoriei Făget, reclamanta SC C. SRL Făget a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie, încheiat la data de 25 iulie 2012, solicitând să se constate nelegalitatea actului întocmit, iar pe cale de consecinţă să se dispună anularea acestuia.
În motivarea plângerii, reclamanta a arătat că la data de 21 martie 2012, autovehiculul compus din autoutilitară şi semiremorcă, condus de către angajatul societăţii (conducătorul auto) L.H.R.V., a fost controlat şi verificat pe DN12, de către un inspector din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, Inspectoratul Teritorial T.M., care a constatat că societatea ar fi încălcat obligaţia prevăzută de H.G. nr. 69/2012 referitoare la transmiterea către Autoritatea Rutieră Română, în format electronic, a modificărilor privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, mai exact, nu a transmis Autorităţii Rutiere Române situaţia şoferului L.H.R.V., surprins în trafic cu autovehiculul susmenţionat, fapta ce constituie contravenţie, potrivit art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, pentru care i s-a aplicat o amendă contravenţională în cuantum de 3.000 RON.
Cu privire la competenţa teritorială a Judecătoriei Făget, reclamanta a arătat că în materie contravenţională, competenţa teritorială se determină strict în raport cu locul săvârşirii faptei şi nu în raport cu alte criterii, cum ar fi, de pildă, locul constatării faptei şi cu atât mai puţin locul întocmirii procesului verbal, din acest punct de vedere, prevederea înscrisă la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 este clară şi concisă, nelăsând loc de interpretare.
Având în vedere că fapta reţinută în sarcina petentei a fost săvârşită (mai exact s-a consumat) la o dată cert anterioară efectuării controlului, adică la expirarea datei când situaţia trebuia transmisă organului competent, înseamnă că autorul contravenţiei este societatea în cauză (operatorul de transport), iar „locul săvârşirii” îl constituie locul unde s-a realizat latura obiectivă, respectiv omisiunea transmiterii situaţiei în format electronic. Or, din acest punct de vedere, locul săvârşirii este oraşul Făget, unde SC C. SRL are sediul social şi de unde trebuia să facă în mod normal transmiterea în format electronic.
Fapta prevăzută de art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 are caracter continuu din perspectiva art. 13 alin. (2) teza a II-a din O.G. nr. 2/2001, epuizarea contravenţiei realizându-se în momentul îndeplinirii obligaţiei prevăzută de lege.
Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, T.M., a invocat pe cale de excepţie necompetenţă teritorială a instanţei sesizate, raportat la prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că fapta a fost constatată pe DN12 pe raza localităţii V.C. judeţul Covasna, pe fondul cauzei solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin răspunsul la întâmpinare, petenta SC C. SRL Făget a arătat că art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 se referă la locul săvârşirii faptei, iar nu la locul constatării ei.
Argumentele invocate au în vedere că fapta contravenţională, dacă ar fi existat, a fost săvârşită în oraşul Făget, întrucât transmiterea în format electronic a situaţiei către Autoritatea Rutieră Română trebuia făcută în principiu de la sediul social, ceea ce înseamnă că şi omisiunea îndeplinirii obligaţiei legale s-a realizat tot în acelaşi loc. Faptele săvârşite prin omisiune se consumă în momentul în care obligaţia trebuia executată şi nu a fost îndeplinită. Tot astfel, latura obiectivă a contravenţiei reţinută în sarcina societăţii petente constă într-o omisiune, respectiv inacţiune, iar nu într-un act comisiv, într-o acţiune.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa nr. 664 din 18 octombrie 2012, Judecătoria Făget a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Târgu-Secuiesc.
Pentru a hotărî în acest sens, Judecătoria Făget a constatat că art. 5 alin. (18) din H.G. nr. 69/2012 sancţionează „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a transmite Autorităţii Rutiere Romane, prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării”, însă legiuitorul nu a prevăzut, atunci când s-a preocupat de competenţa de soluţionare a plângerilor contravenţionale, situaţia contravenţiilor a căror latura obiectivă se realizează printr-o inacţiune.
Totodată, a reţinut că, potrivit practicii judiciare, competenţa de soluţionare a plângerilor contravenţionale revine instanţei în a cărei circumscripţie a fost constatată contravenţia.
În opinia judecătoriei, completarea unui formular în format electronic putea fi făcută din orice localitate din ţară sau chiar din străinătate, ceea ce nu înseamnă că necompletarea formularului poate fi interpretată în sensul săvârşirii faptei pe întreg teritoriul ţării sau în afara acestuia, iar o asemenea interpretare ar da posibilitatea petentului de a-şi alege instanţa competentă după bunul plac, fapt neurmărit de legiuitor.
Prin urmare, reţinând că instanţa în circumscripţia căreia a fost depistat şoferul petentei conducând autoutilitara şi în legătură cu care societatea este acuzată că nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege, este Judecătoria Târgu-Secuiesc, Judecătoria Făget şi-a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe.
2.2. Judecătoria Târgu-Secuiesc, prin sentinţa nr. 253 din 8 martie 2013, a admis la rândul său excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru a hotărî asupra conflictului.
Judecătoria Târgu-Secuiesc a reţinut că reclamanta, în mod judicios, a punctat diferenţa esenţială dintre sintagma „locul săvârşirii faptei” şi „locul depistării faptei”, relevanţă juridică, sub aspectul stabilirii competenţei, având numai locul unde s-a săvârşit fapta, în speţă, la sediul angajatorului/operatorului de transport, anume oraşul Făget, angajatorul fiind subiectul activ al contravenţiei prevăzute de art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009, de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE al Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum şi a sancţiunilor şi măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări.
Instanţa a reţinut că aceeaşi distincţie esenţială a fost realizată şi în practica judiciară, cu titlu de exemplu fiind decizia nr. 1078 din 14 martie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, unde situaţia este similară cu cea dedusă judecăţii.
În aceste condiţii, neîndeplinirea obligaţiei de a transmite Autorităţii Rutiere Române, prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării, nu putea fi săvârşită decât la sediul operatorului de transport rutier, astfel cum arată în mod expres art. 5 pct. 18 din lege, întrucât inacţiunea se săvârşeşte, ca element material al contravenţiei, la locul în care ar fi trebuit să se săvârşească acţiunea, conduita activă la care legea obligă.
3. Regulatorul de competenţă.
Astfel învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, potrivit art. 20 pct. 2, 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că norma de competenţă cuprinsă în O.G. nr. 2/2001, dreptul comun în materie contravenţională, prevede că plângerea se judecă la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.
În speţă, a fost constatată o contravenţie constând într-o faptă omisivă intrând în responsabilitatea SC C. SRL Făget, reglementată prin H.G. nr. 69/2012, privind stabilirea unor încălcări ale reglementărilor europene şi naţionale în materia transportului rutier.
Acest act normativ nu conţine o normă derogativă de competenţă a judecării plângerilor contravenţionale, ci face trimitere la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, prin art. 59.
Prin urmare, având în vedere că locul săvârşirii faptei omisive este sediul operatorului rutier care avea obligaţia de a transmite către Autoritatea Rutieră Română, în format electronic, informaţiile prevăzute de lege, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa Judecătoriei Făget, în a cărei rază teritorială se află sediul petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, Inspectoratul Teritorial, în favoarea Judecătoriei Făget.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5615/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5659/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
