ICCJ. Decizia nr. 5659/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5659/2013
Dosar nr. 854/36/2012
Şedinţa publică de la 11 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată sub nr. 19941/212/2011 la Judecătoria Constanţa, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale în contradictoriu cu pârâţii comuna C. prin primar, C.C.D., C.L., a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat prin încheierea nr. 176 din 5 februarie 2009 a Biroului Notarial Public F.V. prin care comuna C. a transmis lui C.C.D., cu titlu de schimb, dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafaţă de 1,10 ha, situat în extravilanul comunei C., judeţ Constanţa; a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 7 aprilie 2009 la Biroul Notarial Public C.B., încheiat între pârâţii C.C.D., în calitate de vânzător şi C.L., în calitate de cumpărător, pentru suprafaţa de 1,10 ha, situat în extravilanul comunei C., judeţ Constanţa.
Prin cererea depusă la data de 23 ianuarie 2012 pârâta comuna C. a invocat excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006.
Prin încheierea de şedinţă din 8 mai 2012 Judecătoria Constanţa a dispus suspendarea judecăţii acţiunii şi sesizarea Curţii de Apel Constanţa pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, reţinând că temeinicia motivelor de nulitate a vânzării invocate de reclamant depind de legalitatea H.G. nr. 1705/2006.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanţa sub nr. 854/36 din 27 iunie 2012.
În motivarea cererii, comuna C. a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanţei de judecată să dispună constatarea nulităţii absolute a actelor juridice menţionate.
S-a mai arătat că terenul în litigiu, situat pe teritoriul administrativ al comunei C. şi care are destinaţia de teren arabil extravilan, a fost în mod nelegal inclus în domeniul public al statului.
În motivarea excepţiei de nelegalitate au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi privată cu referire la faptul că autoritatea publică centrală emitentă a actului administrativ contestat nu poate proba în nici un fel împrejurarea că trecerea terenului în suprafaţă de 61,1 ha şi care a intrat în proprietatea privată a comunei C. prin înfiinţarea unităţilor cooperatiste de stat, s-a realizat pe temeiul unui interes public pentru o cauză de utilitate publică, fiind încălcate, prevederile art. 1, 3 alin. (1) şi (4) şi cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 toate terenurile care au aparţinut cooperativelor agricole de producţie şi care nu au fost preluate de către societăţile agricole înfiinţate în baza Legii nr. 36/1991 dar şi bunurile care nu au făcut obiectul vânzării prin licitaţie publică către populaţie au intrat de drept în patrimoniul comunei şi au făcut obiectul reconstituirii sau retrocedării către persoanele care au făcut şi fac dovada îndeplinirii condiţiilor speciale de retrocedare.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate invocată de petenta comuna C. cu privire la H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.
La termenul din data de 12 septembrie 2012, prin apărătorul ales, petenta a precizat că excepţia de nelegalitatea a H.G. nr. 1705/2006 vizează anexa nr. 4.
Intimatul Ministerul Apărării Naţionale prin reprezentantul legal a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă în raport de existenţa pe rolul aceleaşi instanţe a Dosarului nr. 1190/36/2011 care are ca obiect anularea H.G. nr. 1705/2006.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 470/CA din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia de nelegalitate cu privire la H.G. nr. 1705/2006, invocată de petenta, comuna C. prin primar în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale, C.C.D., C.L. şi Guvernul României, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, analizând cu precădere excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, a reţinut că prin H.G. nr. 1705/2006 s-a aprobat inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în anexele hotărârii figurând şi terenurile în litigiu.
A apreciat instanţa de fond că cercetarea legalităţii H.G. nr. 1705/2006 pe cale de excepţie în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi primită în condiţiile în care actul administrativ a cărui nelegalitate se solicită a se constata face obiectul litigiului pe calea acţiunii directe în contencios administrativ în Dosarul nr. 1190/36/2011.
Astfel, s-a avut în vedere că în speţa de faţă, criticile de nelegalitate în privinţa actului administrativ sunt prezente şi în cadrul acţiunii directe în anulare, reclamanta alegând şi calea cererii în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind incident principiul „electa una via (...)” partea neputând avea la dispoziţie, în acelaşi timp, mai multe căi procesuale pentru realizarea aceleiaşi pretenţii.
În consecinţă, a concluzionat judecătorul fondului că examinarea actelor administrative pe cale directă exclude controlul judecătoresc pe calea indirectă, a excepţiei de nelegalitate, la cererea aceleiaşi persoane interesate.
Recursul.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâtele comuna C. şi C.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
1. Recursul declarat de recurenta-pârâtă comuna C. prin primar.
S-a invocat în motivele de recurs că instanţa de fond nu a analizat problema ce a fost pusă în discuţie în cauză de faţă, în senul că hotărârea de guvern contestată nu face o simplă atestare ca luare în evidenţă a unor bunuri proprietate publică, ci schimbă fără niciun drept regimul juridic al bunurilor proprietate publică.
S-a solicitat reanalizarea întregului material probator şi admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii introductive adresată instanţei de judecată şi respingerii cererii de intervenţie formulată de către instituţia intervenientă.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
2. Recursul declarat de recurenta-pârâtă C.L.
S-a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nefiind analizată împrejurarea că hotărârea de guvern schimbă fără niciun drept regimul juridic al terenului în litigiu.
Procedura în fața instanței de recurs
Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurenta-pârâtă comuna C. prin primar a depus la data de 10 iunie 2013 note de şedinţă prin care a extins motivele de recurs, arătând că în mod incorect judecătorul fondului nu a examinat hotărârea de guvern atacată, apreciind că nu poate fi primită cererea în condiţiile în care actul administrativ este supus controlului de legalitate şi pe calea acţiunii directe.
Intimatul-reclamant Ministerul Apărării Naţionale a depus concluzii scrise.
Considerentele și soluția instanței de recurs.
Analizând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă C.L., Înalta Curte constată tardivitatea acesteia reţinând că sentinţa nr. 470/CA din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată acesteia la data de 24 decembrie 2012, astfel cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Cum recursul a fost depus la data de 11 ianuarie 2013, astfel cum reiese de pe ştampila aplicată de registratura Curţii de Apel, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal de 5 zile de la data comunicării hotărârii.
Faţă de situaţia constatată, în temeiul dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C.L., ca tardiv formulat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul formulat de recurenta-pârâtă comuna C. este nefondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În primul rând se constată că motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., vizează fondul excepţiei de nelegalitate şi nu soluţia pronunţată de Curtea de Apel de respingere a excepţiei de nelegalitate pe cale de excepţie.
Astfel, Înalta Curte reţine că a fost investită prin prezenta acţiune cu soluționarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor H.G. nr. 1705/2006, invocată de pârâta comuna C. prin primar, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale, C.C.D., C.L. şi Guvernul României în dosarul nr. 19941/212/2011 al Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.
Totodată, se reţine că pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, se află înregistrat Dosarul nr. 1190/36/2011 în care sunt reclamanţi comuna C. prin primar şi Consiliul Local al comunei C., iar pârâţi sunt Guvernul României şi Ministerul Apărării Naţionale, având ca obiect cererea de anulare a anexei nr. 4, parte integrantă a H.G. nr. 1705/2006.
Ca natură juridică, excepţia de nelegalitate este o apărare de fond pe care partea interesată o formulează în cadrul unui proces, în condiţiile în care reclamantul îşi fundamentează pretenţiile pe un act administrativ, considerat nelegal şi vătămător de autorul excepţiei.
În speţa de faţă, criticile de nelegalitate în privinţa actului administrativ sunt prezente şi în cadrul acţiunii directe în anulare.
În acord cu soluţia pronunţată de către instanţa de fond, în condiţiile în care pârâta comuna C. prin primar a ales prima dată calea acţiunii în anulare este incident principiul „electa una via (...)”.
Aşadar, odată aleasă calea procedurală, partea nu mai poate reveni asupra ei. A accepta un alt punct de vedere ar însemna să se înfrângă, în cele din urmă, principiul autorităţii de lucru judecat, faţă de existenţa procesului declanşat de cererea de anulare a actului administrativ aflat în discuţie.
În consecinţă, examinarea actului administrativ pe cale directă exclude controlul judecătoresc şi pe calea indirectă a excepţiei de nelegalitate, la cererea aceleiaşi persoane interesate şi între aceleaşi părţi. Într-adevăr, în problemele litigioase, părţile sunt cele care aleg căile de urmat şi mijloacele de apărare, însă, în condiţiile legii.
În atare condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu poate fi primită excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, atâta vreme cât prin acţiune directă s-a cerut instanţei de contencios administrativ să se pronunţe asupra legalităţii aceluiaşi act administrativ.
Chiar apărătorul pârâtei comunei C., autorul excepţiei de nelegalitate în prezenta cauză, a înțeles să formuleze la data de 12 septembrie 2012 o cerere de suspendare a judecăţii întemeiată pe dispoziţiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., în raport de Dosarul nr. 1190/36/2011.
Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de comuna C. ca nefondat, iar recursul formulat de C.L. ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de comuna C. împotriva sentinţei nr. 470/CA din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de C.L. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5658/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5661/2013. Contencios → |
|---|
