ICCJ. Decizia nr. 5626/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5626/2013
Dosar nr. 906/42/2012
Şedinţa de la 6 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta reclamanta N.G. a solicitat în contradictoriu cu Şcoala de Agenţi de Poliţie „VL” şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, anularea Angajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011, arătând că prin acest angajament a fost obligată la plata sumei de 11.184,84 RON reprezentând cheltuieli de şcolarizare.
A mai arătat reclamanta că a formulat contestaţie împotriva acestui angajament la Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Şcolii de Agenţi de Politie VL Câmpina precum şi la Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor constituită pe lângă MAI, ambele contestaţii fiind respinse.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa nr. 2692 din 12 octombrie 2012, Tribunalul Buzău a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în esenţă, că reclamanta a solicitat anularea Angajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011 prin care a fost obligată la plata sumei de 11.184,84 RON reprezentând cheltuieli de şcolarizare, iar întrucât reclamanta si-a precizat acţiunea ca fiind introdusă şi în contradictoriu cu competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa nr. 454 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut că obiectul acţiunii este anularea Angajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011 prin care a fost obligată la plata sumei de 11.184,84 RON reprezentând cheltuieli de şcolarizare, cererea de chemare în judecată fiind promovată iniţial în contradictoriu cu pârâta Şcoala de Agenţi de Poliţie „VL” Câmpina.
Curtea de apel a mai reţinut că, la termenul din 13 aprilie 2012, reclamanta şi-a completat acţiunea în sensul că solicită şi anularea hotărârilor emise în căile de atac împotriva angajamentului de plată, respectiv Hotărârea nr. 103466 din 26 septembrie 2011, emisă de Şcoala „VL” şi Hotărârea 113 din 8 decembrie 2011, emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, iar la termenul din 8 iunie 2012 s-a dispus introducerea în cauză a Ministerului Administraţiei şi Internelor în calitate de pârât.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei Curţii de apel că în sarcina reclamantei s-a stabilit obligaţia de plată a sumei de 11.184,84 RON reprezentând cheltuieli de şcolarizare potrivit Dispoziţiei de imputare nr. 90965 din 10 august 2011, iar la aceeaşi dată reclamanta s-a obligat să plătească această sumă în condiţiile prevăzute de O.G. nr. 121/1998 conform Sngajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011, înscris înregistrat în evidenţă la Nota contabilă nr. 33 din 10 august 2011.
În acest context, Curtea a constatat că actul juridic generator de obligaţii în sarcina lui N.G. este Angajamentul de plată nr. 90964 din 10 august 2011, semnat urmare emiterii Deciziei de imputare nr. 90965 din 10 august 2011 de Şcoala de Agenţi de Poliţie „VL” Câmpina, prin urmare competenţa de soluţionare a unei acţiuni în anularea acestui act juridic se stabileşte în raport de calitatea de instituţie centrală sau locală a pârâtei emitente a actului contestat, respectiv Şcoala de Agenţi de Poliţie „VL” Câmpina care este o instituţie de învăţământ locală şi nu centrală.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Ploieşti a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, este necontestat că reclamanta a sesizat instanţa de judecată în temeiul art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, solicitând anularea Angajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011, a Hotărârii nr. 103466 din 26 septembrie 2011, emisă de Şcoala „VL” şi a Hotărârii nr. 113 din 8 decembrie 2011 emisă Comisiei de Jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul MAI, hotărâre ce a rămas definitivă conform prevederilor O.G. nr. 121/1998.
Analizând dispoziţiile art. 30 - 43 din O.G. nr. 121/1998, Înalta Curte observă că legiuitorul a instituit două faze de contestare administrativă a deciziilor de imputare.
Astfel, prima fază, contestaţia împotriva deciziei de imputare care se soluţionează de comandantul sau şeful care a emis decizia reprezintă un recurs administrativ care se finalizează printr-o hotărâre dată asupra contestaţiei, ce poate fi atacată cu plângere.
A doua fază, declanşată prin plângerea formulată împotriva hotărârii prin care a fost respinsă/admisă în parte contestaţia împotriva deciziei de imputare, se desfăşoară în faţa Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor care funcţionează la nivelul ministerului, în cazul de faţă, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi al autonomiei activităţii de jurisdicţie, în raport cu structurile de conducere ale ministerului.
Această fază se finalizează prin pronunţarea unei hotărâri definitive, potrivit art. 31 alin. (4) din O.G. nr. 121/1998, care are caracterul unui act administrativ jurisdicţional adoptat într-o activitate de jurisdicţie specială.
De altfel, instanţa supremă s-a mai pronunţat în sensul că hotărârea pronunţată de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor care funcţionează în temeiul O.G. nr. 121/1998 are natura juridică a unui act administrativ jurisdicţional, Comisia realizând o activitate de jurisdicţie administrativă specială (de ex., Decizia nr. 2549 din 25 iunie 2003 şi Decizia nr. 3386 din 5 iulie 2012 ale Secţiei de contencios administrativ şi fiscal).
Prin urmare, chiar dacă angajarea propriu-zisă a răspunderii materiale a reclamantei se face prin decizia de imputare, Înalta Curte constată că, în considerarea efectelor specifice procedurii administrativ-jurisdicţionale, competenţa instanţei este determinată de rangul central al acestei din urmă autorităţi emitente, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, Înalta Curte consideră că, în cauză, dispoziţiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998 se raportează la prevederile art. 6 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, competenţa de soluţionare a litigiului de faţă fiind determinată de rangul central al Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, care a pronunţat Hotărârea nr. 113 din 8 decembrie 2011.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta N.G. în contradictoriu cu pârâta Şcoala de Agenţi de Poliţie „VL” şi cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne prin Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5625/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5627/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
