ICCJ. Decizia nr. 5624/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5624/2013
Dosar nr. 4887/30/2011
Şedinţa de la 6 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta SC M.A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a contestat Decizia nr. 372 din 21 decembrie 2010 emisă de MFP, ANAF, Direcţia Generală de Soluţionare a contestaţiilor, arătând că decizia mai sus invocată şi contestată nu a analizat pe fond Contestaţia înregistrată la pârâtă sub nr. 908470 din 10 august 2010, invocată fiind depunerea tardivă a completărilor înregistrate la ANAF Registratura generală sub nr. 111056 din 4 august 2010 şi la Direcţia Generală de Soluţionare a contestaţiilor sub nr. 908454 din 4 august 2010.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa nr. 1576 din 23 mai 2012, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în esenţă, că reclamanta a solicitat să se judece în contradictoriu cu ANAF - Bucureşti Direcţia Generală de Soluţionare a contestaţiilor care este o autoritate publică centrală, motiv pentru care competentă să judece litigiul dintre părţi este Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa nr. 13 din 14 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut că reclamanta a solicitat anularea doar a pct. 1 din Decizia nr. 372 din 21 decembrie 2010 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF, respectiv soluţia pronunţată de pârâtă cu privire la contestaţia reclamantei vizând suma de 106.534 RON reprezentând impozit pe profit aferente lunii iulie 2009, menţionând totodată că apreciază drept corectă soluţia pârâtei cu privire la suspendarea soluţionării contestaţiei referitoare la suma de 41.950.874 RON reprezentând impozit pe profit, TVA, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit şi taxei pe valoarea adăugată.
Prin urmare, Curtea de apel a constatat că în speţă este contestată soluţia pârâtei cu privire la debite ale reclamantei constând în impozit pe profit, suma contestată fiind mai mică de 500.000 RON, şi, în consecinţă, competenţa revine tribunalului, chiar dacă actul a fost emis de o autoritate publică centrală.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Timişoara a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde ROL, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde ROL, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor citate, în mod constant în jurisprudenţă s-a reţinut că prevederile respective stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei competente, după cum actul administrativ contestat are sau nu are caracter fiscal.
În cazul actului administrativ nefiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, litigiul urmând să fie soluţionat de tribunal, când actul atacat este emis de o autoritate publică locală, respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.
Dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ-fiscal, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în mod exclusiv pe baza criteriului valoric, după cum actul contestat priveşte o valoare mai mică sau egală ori mai mare de 500.000 RON.
În cauză, în privinţa actelor ce formează obiectul acţiunii în contencios administrativ se constată următoarele:
Astfel cum a reţinut şi Curtea de apel, în cauză se contestă doar pct. 1 din Decizia nr. 372 din 21 decembrie 2010 emisă de MFP, ANAF, Direcţia Generală de Soluţionare a contestaţiilor referitor la suma de 106.534 RON reprezentând impozit pe profit aferente lunii iulie 2009, întrucât conform precizărilor reclamantei, aceasta apreciază drept corectă soluţia pârâtei cu privire la suspendarea soluţionării contestaţiei referitoare la suma de 41.950.874 ROL reprezentând impozit pe profit, TVA, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit şi taxei pe valoarea adăugată.
Prin urmare, având în vedere faptul că actul contestat în prezenta cauză este un act administrativ fiscal, precum şi faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât cuantumul sumei ce formează obiectul actului contestat este mai mic de 500.000 RON, competenţa de soluţionare în fond a litigiului aparţine Tribunalului Timiş, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC M.A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor în favoarea Tribunalului Timiş, secţia a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5623/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5625/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
