ICCJ. Decizia nr. 5627/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5627/2013
Dosar nr. 11314/107/2012
Şedinţa de la 6 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamantul Municipiul Alba Iulia reprezentat prin M.H. - Primarul municipiului Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală, Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, a solicitat anularea Deciziei nr. 162 din 1 octombrie 2012 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Comisia de soluţionare a contestaţiei, a titlului de creanţă CA 58445 din 7 august 2012 privind proiectul cod SMIS 6888 cu titlul "Lucrări de intervenţie la obiectivul DN 1, Sebeş - Alba Iulia, km 378 + 0.20, pasaj superior peste calea ferată la Alba Iulia", beneficiar U.A.T. Municipiul Alba Iulia, emisă de către Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, precum şi exonerarea Municipiului Alba Iulia de la plata tuturor sumelor stabilite conform Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 58445 din 7 august 2012.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa nr. 12270 din 12 decembrie 2012, Tribunalul Alba a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Alba a reţinut, în esenţă, că sumele pe care reclamantul a fost obligat să le restituie prin nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 58445 din 7 august 2012 nu reprezintă taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale, iar potrivit disp. art. 21 pct. 19 din O.U.G. nr. 66/2011 "Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Tribunalul a mai reţinut că sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora sunt creanţe bugetare, însă nu au natura unor contribuţii, aşa cum sunt acestea reglementate de Codul fiscal.
Prin urmare, a apreciat tribunalul, creanţele bugetare stabilite prin titluri de creanţă încheiate în baza disp. art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011 nu pot fi asimilate contribuţiilor prevăzute de Codul fiscal, în condiţiile în care prin O.U.G. nr. 66/2011 se stipulează în mod clar faptul că aceste titluri de creanţă sunt acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004, au propriul regim de contestare, iar neachitarea la scadenţă generează plata unor dobânzi calculate la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României şi nu penalităţi sau majorări conform O.G. nr. 92/2003.
În acest context, tribunalul a constatat că deşi procedura de executare silită a acestei creanţe este cea stabilită prin disp. C. proc. fisc., totuşi acest fapt nu poate imprima creanţei natura de contribuţie fiscală, prin urmare actul administrativ fiind emis de către o autoritate publică centrală, competenţa materială de soluţionare a litigiului în primă instanţă revine curţii de apel.
Prin Sentinţa nr. 92 din 6 martie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Alba.
Curtea de Apel a reţinut că prin Nota de constatare, ce constituie titlu de creanţă, a fost aplicată sancţiunea de către pârât, valoarea creanţei ce este fiind stabilită la suma de 2.577,98 RON.
Având în vedere că, în cauză, creanţa bugetară este asimilată creanţelor fiscale, în sensul Codului de procedură fiscală, Curtea a constatat că în aprecierea competenţei materiale de soluţionare a cauzei se aplică doua criterii, şi anume, poziţionarea autorităţii publice emitente a actului în sistemul administraţiei publice şi criteriul valoric.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Alba Iulia a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 162 din 1 octombrie 2012 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Comisia de soluţionare a contestaţiei prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de către reclamant împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 58445 din 7 august 2012, prin care reclamantul a fost obligat să returneze suma de 2.577,98 RON ca urmare a aplicării unei corecţii de 5% la valoarea Contractului de servicii nr. 14817 din 23 februarie 2011.
Actul contestat a fost emis în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă.
De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanţe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat şi sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Însuşi actul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare, constituie titlu de creanţă şi înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă, în favoarea Tribunalului Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Alba Iulia prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (reorganizat ca Minister al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative) - Direcţia Generală, Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5626/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5628/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
