ICCJ. Decizia nr. 564/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 564/2013
Dosar nr. 11786/2/2009
Şedinţa publică de la 5 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S., a solicitat constatarea calităţii de colaborator al securităţii în ce-l priveşte pe pârâtul B.C..
S-a arătat că prin cererea din 25 ianuarie 2007 adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999 modificată şi completată, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul B.C., deţinător al titlului de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
S-a mai susţinut că, aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare din 07 ianuarie 2009, pârâtul a fost recrutat în anul 1966, pentru încadrarea informativă „a numiţilor R.N., V.I., E.E. şi alţii, toţi elevi la Grupul Şc. „I.R.”. A avut numele conspirativ de colaborator „P.A.”.
Disponibilitatea informativă a pârâtului rezultă din chiar Raportul privind modul cum a decurs recrutarea: „Despre elementele cunoscute în evidenţele noastre candidatul a furnizat informaţii ce prezintă interes operativ pentru organele de securitate şi îndeosebi despre R. N., urmărit de noi prin verificare prealabilă pentru manifestări duşmănoase şi cosmopolite. Despre sus-numitul a arătat că ori de câte ori se discută probleme legate de dezvoltarea tehnicii mondiale acesta susţine superioritatea statelor capitaliste în special a SUA şi Franţei. De asemenea candidatul a arătat că elevul M. N. susţine pe R. N. în manifestările sale având aceleaşi concepţii.”
Învederează reclamantul că, potrivit documentelor din dosarul fond reţea (cotă C.N.S.A.S.) al cărui titular este pârâtul B.C., nu există Angajament semnat de către acesta, subliniind că acest fapt este lipsit de importanţă deoarece legiuitorul a înţeles să condiţioneze constatarea calităţii de colaborator de stricta furnizare de date şi informaţii organelor de Securitate şi nu de existenţa unui astfel de angajament scris.
În concluzie, solicită instanţei a se constata existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât, analizând relevanţa, în lumina prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, a materialelor furnizate de acesta în perioada colaborării cu organele de securitate. Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiţii pentru a se putea reţine calitatea invocată: 1. Informaţiile furnizate Securităţii, indiferent sub ce formă, să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, şi 2. Informaţiile furnizate la primul punct să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conchide reclamantul că informaţiile furnizate de pârât au îngrădit - dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; - dreptul la liberă circulaţie, prevăzut de art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; - dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Pârâtul a formulat întâmpinare, la data de 14 mai 2010. Arată că a fost forţat de organele statului să relateze informaţiile respective, având de ales între a se conforma cerinţelor statului sau a suporta rigorile acestuia în caz contrar. A fost obligat să relateze discuţiile doar datorită faptului că urma să lucreze în cadrul Televiziunii R..
Pe fond, arată că lasă la aprecierea instanţei cererea, însă solicită a se avea în vedere faptul că nu a fost agent activ al Securităţii şi că la acea dată avea 20 de ani şi că doar pentru că nu le-a fost util nu l-au forţat să semneze vreun angajament.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 5804 din 11 octombrie 2011, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.C. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- În cauză nu s-a făcut dovada faptului că pârâtul a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea, iar notele informative depuse la dosar sunt dactilografiate şi semnate de ofiţerul de securitate.
- Singurul înscris olograf pretins ca aparţinând pârâtului este cel aflat la dosar - nota de legături”. Acest înscris a fost contestat de pârât, declarând că scrisul şi semnătura nu îi aparţin, iar reclamantul a arătat că renunţă la folosirea acestui act ca mijloc de probă.
- A constatat instanţa că pârâtul nu a avut o poziţie fermă de respingere a susţinerilor din acţiune ce se bazează pe notele consemnate în scris de ofiţerul de securitate, arătând prin întâmpinare şi în şedinţă publică că a avut discuţii cu organele de securitate, fiind forţat să relateze discuţiile pe care le avea cu colegii săi.
A concluzionat prim a instanţă că informaţiile transmise de pârât organelor de securitate prin notele sus menţionate, referitoare la comentariile negative ale colegilor săi privind nivelul de trai, condiţiile socio-economice din România, comparativ cu cele din ţările capitaliste, fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist, vizând îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; dreptul la liberă circulaţie, prevăzut de art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul B.C., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs, în esenţă pârâtul B.C. a arătat următoarele:
- A arătat pârâtul că la vârsta de 20 de ani, fiind elev la Grupul Şcolar I.R., a fost racolat de Securitate şi forţat să recunoască discuţiile pe care le avea cu colegii săi despre situaţia economică a ţării. Aceste informaţii existau deja în dosarele colegilor, organele de securitate încercau să-l determine să dea declaraţii care să se suprapună informaţiilor din dosarele de urmărire ale colegilor săi. Pârâtul a arătat că rămânând fără rezultat solicitările agenţilor fostei securităţi, nu a mai fost abordat.
- Pârâtul a arătat că înscrisurile pe care le-a arătat C.N.S.A.S. în acţiunea sa s-au dovedit a fi inexistente (angajament, nota de legătură) iar înscrisul despre care se susţine că este semnat olograf de către pârât a fost retras din dosar.
- De asemenea a mai arătat recurentul-pârât că nici instanţa şi nici reclamantul nu au demonstrat că prin prisma presupuselor declaraţii ale pârâtului, s-a adus vreun prejudiciu, întrucât era vorba de informaţii deja cunoscute şi consemnate de fosta securitate, ofiţerii de securitate au constatat „poziţia rezervată faţă de elementele urmărite” concluzionând în raportul din data de 11 octombrie 1967 că „nu le este util, având agentură suficientă”.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Se reţine că potrivit art. 1169 C. civ. cel ce face o propunere înaintea judecăţii, trebuie să o dovedească.
Din acest punct de vedere se constată că instanţa de fond deşi a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că pârâtul a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea şi că singurul înscris olograf pretins ca aparţinând pârâtului a fost retras de către reclamantul C.N.S.A.S., a reţinut notele informative consemnate de lucrători de securitate.
- Este adevărat că legiuitorul a înţeles să condiţioneze constatarea calităţii de colaborator de furnizarea de date şi informaţii organelor de Securitate şi nu de existenţa unui angajament scris. Însă trebuie dovedită identitatea pârâtului cu cea a persoanei, care a furnizat informaţiile consemnate de ofiţerii de Securitate, ceea ce în cauză nu s-a făcut deoarece, reclamantul C.N.S.A.S. şi-a retras înscrisul olograf pretins ca aparţinând pârâtului, atunci când acesta a solicitat efectuarea unei expertize olografe, rămânând ca probatorii doar relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
-Este de asemenea adevărat că în jurisprudenţa constatată de până acum, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asemenea probatorii erau suficiente pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 însă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 672/2012 s-a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt neconstituţionale.
În considerentele deciziei Curţii Constituţionale amintite mai sus se arată că, „asemenea documente nu pot fi apreciate şi administrate, individual ca probe unice”, „aceste documente nu pot avea forţă probantă decât în măsura în care sunt coroborate cu informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea unui alt mijloc de probă”.
A mai reţinut instanţa constituţională că „în cazul unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al acesteia, realizarea justiţiei presupune şi verificarea obiectivă a veridicităţii actelor şi faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic şi istoric al ţării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate”.
În raport de aceste aprecieri ale Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că în cauză probele nu au fost verosimile, instanţa bazându-se exclusiv pe relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
Referitor la aplicabilitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 672/2012 în prezenta cauză
Potrivit art. 147 alin. (4) - Constituţia României „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în M. Of. de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.”
Înalta Curte reţine că dacă pe parcursul judecăţii prezentei cauze a intervenit Decizia nr. 672/2012, instanţa de judecată trebuie să ţină cont de această schimbare vizând soluţia juridică pe care o poate da, ca urmare a exercitării unui mecanism de control normal într-un stat democratic. În acest sens, în cauza Unedic c. Franţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului aminteşte faptul că şi cerinţele securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime a justiţiabililor nu consacră un drept legitim la o jurisprudenţă constantă.
O altă raţiune pentru a considera Decizia nr. 672/2012 pe deplin aplicabilă este faptul că după ce prevederea legală a fost declarată neconstituţională, instanţa de judecată este obligată să se conformeze deciziilor Curţii Constituţionale şi să nu dea eficienţă unor prevederi legale declarate neconstituţionale, judecătorul nu poate continua să aplice o normă de drept inexistentă din punct de vedere juridic (ale cărei efecte au încetat). Consecinţele declarării caracterului neconstituţional sunt similare celor produse de abrogare, în sensul că actul normativ încetează să mai aibă existenţă juridică şi deci să mai constituie temei legal al pretenţiilor în justiţie (cauza Nastaca Dolca c.României).
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că în conformitate cu prevederile art. 312 alin. C. proc. civ., va admite recursul, va modifica sentinţa recurată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantului C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.C., împotriva sentinţei civile nr. 5804 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 544/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 565/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
