ICCJ. Decizia nr. 565/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 565/2013
Dosar nr. 12757/2/2010
Şedinţa publică de la 5 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24 decembrie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat a se aprecia asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul M.D..
A motivat reclamantul că, prin cererea din 10 noiembrie 2006, adresată C.N.S.A.S. de către Universitatea „L.B.” din Sibiu, s-a solicitat, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, verificarea în ceea ce îl priveşte pe pârât, în calitate de şef al catedrei de Sociologie din cadrul Facultăţii de Ştiinţe, Universitatea „L.B.” din Sibiu, cerere care este legală, ţinând cont de faptul că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, verificările prevăzute de lege demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1) şi a art. 3 lit. s) din O.U.G. nr. 24/2008.
A mai arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare din 16 februarie 2010, pârâtul M.D. a fost recrutat, în anul 1977, pentru încadrarea informativă a bibliotecii A., unde activa în calitate de bibliotecar. A avut numele conspirativ „R./V.R.”. „Ulterior a devenit membru P.C.R., fapt pentru care din anul 1983 este folosit în calitate de sursă cu aprobare”. Pentru această perioadă de colaborare a primit numele conspirativ „M./V.M.”.
Astfel, faţă de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, reclamantul a considerat că pârâtul are calitatea de colaborator al Securităţii astfel cum rezultă din analiza materialelor reţinute în Nota de Constatare din 16 februarie 2010.
Pârâtul M.D. a formulat întâmpinare pentru termenul din 05 aprilie 2011, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
A arătat că, din cuprinsul înscrisului „Raport” întocmit de Serviciul Român de Informaţii-Secţia de Informaţii Sibiu la data de 13 decembrie 1990 rezultă că recrutarea s-a făcut la data de 31 martie 1983, şi nu în anul 1977. Astfel, susţinerea din Nota de constatare că ar fi colaborat sub numele conspirativ „R./V.R.” în perioada 1977-1979 reprezintă o simplă alegaţie.
Motivează că raportul întocmit de S.R.I. este cel mai credibil dintre înscrisurile depuse de reclamant, iar Nota de constatare a Direcţiei de Investigaţii a C.N.S.A.S. nu constituie un mijloc de probă pentru acţiunile în constatare. Nu există nicio dovadă printre înscrisurile exhibate de instituţia reclamantă că „R./V.R. V” sau „R./V.R.” ar fi fost „M.D.”.
În nota informativă din 02 aprilie 1977, atribuită sursei „R./V.R.” şi care a fost reprodusă parţial în acţiune, se comentează că „Între alţii, la discuţie au mai participat şi V.C., M.D. şi tov. I. de la Controlul financiar”. Astfel, ar fi ridicol să se considere că informatorul „R./V.R.” se „turna” pe el însuşi.
De asemenea, niciun raport, referat de analiză sau orice alt înscris nu explică pentru ce informatorul R./V.R. şi-a încetat activitatea în 1979 pentru a o relua în anul 1983.
Mai arată pârâtul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de legislaţia deconspirării, pentru că nu orice relaţie cu Securitatea şi nu orice furnizare de informaţii către ofiţerii acesteia nu atrage automat atribuirea calificativului de „colaborator” în înţelesul legislaţiei deconspirării.
Selectându-se înscrisurile ce însoţesc, prin acţiunea introductivă se reţin ca întrunind condiţiile deconspirării doar două note informative, una din 02 aprilie 1977, aparţinând informatorului R./V.R., care nu este M.D., şi altă notă din 26 iulie 1983. Niciuna dintre cele două note nu conţin informaţii care să aibă cele două caracteristici prevăzute de lege drept condiţii cumulative ale deconspirării.
Prin sentinţa civilă nr. 7785 din 20 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.D. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
- Apărările pârâtului privind actele semnate sub numele conspirativ „R./V.R.” nu pot fi primite, din raportul din 24 iunie 1988, întocmit de I.J. Sibiu-Securitate rezultând că pârâtul a fost recrutat ca informator în 1977, pentru încadrarea informativă a bibliotecii „A.”, unde lucra ca bibliotecar. Ulterior a devenit membru P.C.R., fapt pentru care din anul 1983 „este folosit în calitate de sursă cu aprobare”.
- Faptul că pârâtul s-a referit în nota din 02 aprilie 1977 la el însuşi folosind persoana a III-a nu poate fundamenta altă concluzie, având în vedere că informatorii îşi ascundeau adevărata identitate, semnând notele de relaţii sub nume conspirative. Faptul că pârâtul a menţionat prezenţa sa la o discuţie între persoanele despre care declară nu înseamnă că este exclus ca M.D. să fie aceeaşi persoană cu cea care a semnat nota sub numele „R./V.R.”.
- Notele de relaţii semnate „R./V.R.” şi „M.” au aceeaşi grafie. Pârâtul nu a declanşat procedura falsului cu privire la notele scrise şi semnate „R./V.R.”.
- În nota informativă datată 02 aprilie 1977 (dosarul instanţei), se relatează următoarele: „Într-una din primele zile ale lunii martie, într-o discuţie, d-l D.L.C. a prezentat discuţiile de la postul de radio E. despre înmormântarea unui filozof ceh. Cu acest prilej d-l D. a informat şi despre G.P.. Între alţii, la discuţie au mai participat şi V.C, M.D. şi tov. I. de la Controlul financiar. S-a discutat în special despre faptul că lui G.P. nu-i pot face nimic tocmai datorită publicităţii pe care E. a făcut-o în jurul cazului”.
- Ascultarea emisiunilor postului de Radio „E.” şi colportarea celor auzite au fost considerate în mod constant ca atitudini potrivnice regimului comunist, informarea organelor de securitate despre aceste activităţi încadrându-se în rigorile legii.
-Având în vedere dispoziţiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, conform cărora prin „colaborator al Securităţii” se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”, apreciind că informaţiile furnizate de pârât prin nota sus menţionată fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist, vizând îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului- dreptul la viaţă privată, Curtea de apel a apreciat întemeiată.
- În ce priveşte Nota informativă datată 26 iulie 1983, în care se relatează: „M V. S. - scriitor, originar din judeţul Sibiu. A lucrat o vreme la revista A. din Braşov, apoi după apariţia romanului „AAAA” a fost scos (după propriile afirmaţii fără a i se da vreo explicaţie) mutat la Biblioteca judeţeană Braşov, actualmente lucrează la serviciul bibliografic. Romanul lui, „AAAA”, (comentat favorabil la postul de radio E.) s-a vândut imediat. Acum are un alt roman, care, refuzat de câteva edituri, se pare - potrivit afirmaţiilor sale - că va apare la editura C.. În luna august 1983 doreşte să întreprindă o călătorie în străinătate (Occident).”, prima instanţă a reţinut că împrejurarea că persoana vizată doreşte să întreprindă în luna august o călătorie în occident nu relevă o atitudine potrivnică regimului comunist, de vreme ce nu sunt date care să indice intenţia de a emigra.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.D. pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Recurentul invocă trei aspecte de nelegalitate privind soluţia recurată prin care s-a admis omisiunea formulată de C.N.S.A.S. şi s-a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului-recurent.
Primul aspect de nelegalitate priveşte încălcarea de către instanţa de fond a preeminenţei dreptului, în condiţiile în care împrejurările reţinute de prima instanţă ca justificări pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii sunt minore şi nesemnificative.
Instanţa de fond nu a analizat în concret relaţia recurentului cu Securitatea şi nu a ţinut cont de funcţia Securităţii inclusiv într-o societate democratică.
Al doilea aspect de nelegalitate constă în faptul că hotărârea recurată contravine art. 53 din Constituţia României şi art. 17 şi art. 18 din CEDO.
Se arată faptul că prin atribuirea calificativului de „colaborator” al Securităţii s-a operat o lezare a reputaţiei şi a dreptului fundamental la imagine, la viaţa privată şi a statutului de cetăţean.
Iar în raport de dispoziţiile art. 53 din Constituţia României restrângerea se poate aplica numai dacă este necesară pentru apărarea unor valori superioare şi numai dacă este proporţională şi reformabilă într-o societate democratică.
Al treilea aspect de nelegalitate priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce-l priveşte pe recurentul-pârât.
Se arată că notele informative reţinute de instanţa de fond semnate sub numele conspirativ „R./V.R.” nu au fost recunoscute de recurentul-pârât, iar înscrisurile reţinute de prima instanţă din 26 iulie 1983 şi respectiv 2 aprilie 1977 nu îndeplinesc condiţiile pentru a proba, pe situaţia de fapt colaborarea cu Securitatea.
Se arată că în cauză nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că cele două informaţii reţinute de instanţa de fond nu sunt de natură a încălc.a sau îngrădi drepturile şi libertăţilor fundamentale ale omului, nefiind încălcat drepturi şi libertăţi prevăzute de norma naţională sau de reglementările internaţionale.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii în constatare ca neîntemeiată.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Aspectele de nelegalitate invocate de recurentul-pârât nu sunt întemeiate în cauză sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de situaţia concretă a recurentului-pârât şi faţă de notele informative date organelor de Securitate.
În mod concret instanţa de fond a constatat îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008 şi anume furnizarea de informaţii organelor de Securitate care să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi aceste informaţii să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Sub aspectul îndeplinirii acestor două condiţii cumulative, motivele de nelegalitate invocate nu pot fi reţinute.
Nu pot fi reţinute încălcarea invocată a principiului preeminenţei dreptului pe motiv că instanţa de fond nu a analizat fiecare notă informativă şi nu a verificat în concret gravitatea informaţiilor furnizate în contextul în care audiţia unor posturi radio nu era interzisă iar în cauză nu exista o interdicţie legală.
În cauză, prima instanţă a analizat corect notele de relaţii semnate „R./V.R.” şi „M.” şi a apreciat corect, în raport de nota din data de 2 aprilie 1997 că anterior anului 1989 ascultarea postului de radio „E.” reprezintă o atitudine potrivnică regimului comunist, deoarece era cunoscută activitatea distinctă a lui G.P. şi faptul că organele de Securitate aveau în atenţie pe cei care îi susţineau distinct sau indirect.
Iar în ceea ce priveşte nota din 26 iulie 1983, informaţiile furnizate au fost verificate operativ prin transmiterea spre exploatare a Direcţiei şi Inspectoratului Judeţean Braşov.
În cauză nu poate fi reţinut faptul că hotărârea contestată contravine art. 53 din Constituţia României şi art. 17 şi 18 din CEDO.
Constatarea calităţii de colaborator al Securităţii privind p recurent s-a realizat în raport de dispoziţiile art. 1 şi art. 3 lit. s) din O.U.G. nr. 24/2008 avându-se în vedere scopul acestui act normativ şi faptul că nu se poate reţine în cauză îngrădirea unor drepturi fundamentale, iar dispoziţiile art. 17 şi 18 din CEDO nu sunt aplicabile.
În ceea ce priveşte verificarea recurentului-pârât de către C.N.S.A.S. aceasta a fost legală în baza art. 3 lit. s) şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 la solicitarea Universităţii „L.B.” din Sibiu avându-se în vedere calitatea recurentului de şef al catedrei de Sociologie din cadrul Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii „L.B.”.
Al treilea aspect de neegalitate privind aprecierea probelor administrate şi verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este fondat.
Deşi recurentul nu a recunoscut decât nota informativă din 26 iulie 1983 în mod corect şi motivat prima instanţă a verificat toate notele semnalate sub numele de „M.” şi „V.R./V.R.” şi a concluzionat că notele care probează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt furnizate Securităţii de către recurentul-pârât.
Aceste note au acelaşi scris iar schimbarea denumirii conspirative este justificată de cele două perioade distincte de colaborare. Astfel pentru perioada 1977-1979 recurentul-pârât a avut numele conspirativ R./V.R./V.R./V.R., iar pentru perioada 1983-1990 a avut numele conspirativ de colaborator de M. sau V.M..
Prima instanţă a verificat în concret notele informative şi a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.D. împotriva sentinţei civile nr. 7785 din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 564/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 574/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
