ICCJ. Decizia nr. 5643/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5643/2013
Dosar nr. 4014/231/2010
Ședința publică din 7 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă.
Prin cererea înregistrată iniţial sub nr. 4014/231/2010 pe rolul Judecătoriei Focşani, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată pe pârâta D.A.D.R. Vrancea, solicitând ca în baza probelor ce se vor administra în cauză să se pronunţe o hotărâre prin care aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 10.008 lei despăgubiri civile reactualizate cu rata inflaţiei precum şi dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat ca obiectul principal de activitate al societăţii îl constituie distribuirea de carburanţi, iar în perioada august - decembrie 2008, în baza H.G. nr. 804/2008 şi a Ordinului nr. 485/2008 a distribuit diferite cantităţi de motorină subvenţionată către mai mulţi beneficiari, urmând ca pârâta să achite contravaloarea acesteia.
Reclamanta a arătat că din preţul total al carburanţilor subvenţionaţi, distribuiţi persoanelor fizice îndreptăţite, pârâta a achitat doar o parte, rămânând un rest neachitat în suma de 10.008 lei, motiv pentru care a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Prin aceeaşi cerere, reclamanta a solicitat instituirea unui sechestru asigurător, considerând că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 907 şi 908 C. com., cerere asupra căreia nu a insistat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998 Și 999 C. civ. şi art. 907 şi 908 C. com.
În urma administrării probei cu interogatoriu, pârâta a recunoscut că reclamanta a distribuit în anul 2008 motorină subvenţionată agricultorilor din comuna M., G. şi altor beneficiari din Jud. Vrancea pentru care s-a depus la 27 noiembrie 2008 decontul justificativ nr. 502, din care a rămas o restanţă de plată de 10.008 lei, care însă nu figurează în evidenţele contabile ale pârâtei.
De asemenea, pârâta a declarat că nu este de acord să achite suma amintită, întrucât nu a fost alocată de M.A.D.R., precizând că în art. 6 lit. d) din O.M. nr. 485/2008 se prevede că Direcţiile Agricole transmit M.A.D.R. până la data de 20 ale fiecărei luni situaţia centralizatoare a sumelor necesare decontării adeverinţelor pentru motorină, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În cauză, Judecătoria Focşani a pronunţat Sentinţa nr. 1953 din 17 decembrie 2010, care a fost recurată, iar prin Decizia nr. 175/2011, Tribunalul Vrancea, secţia comercială a admis recursul pârâtei D.A.D.R. Vrancea a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând în considerente faptul că prima instanţă a soluţionat cauza fără a cerceta fondul, aplicând în mod greşit legea.
În rejudecare, Dosarul a fost înregistrat sub nr. 4014/231/2010 şi s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a M.A.D.R., care a invocat prin întâmpinare excepţiile de necompetenţă materială a Judecătoriei Focşani, a inadmisibilităţii acţiunii, a tardivităţii dreptului la acţiune şi a lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.D.R.
Prin Sentinţa nr. 861/2012, Judecătoria Focşani a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, luând în considerare rangul central al M.A.D.R. şi prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea Curţii de apel.
Învestită cu soluţionarea cererii, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 421 din 27 septembrie 2012:
- a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R. SRL, în contradictoriu cu pârâţii D.A.D.R. Vrancea, şi M.A.D.R.;
- a obligat pârâta D.A.D.R. Vrancea să plătească reclamantei SC R. SRL suma de 10.008 lei indexată cu rata inflaţiei de la data plăţi şi suma de 1.712 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta SC R. SRL are ca obiect principal de activitate, potrivit C.A.E.N. nr. 4730 „comerţul cu amănuntul al carburanţilor – pentru autovehicule în magazine specializate", aşa cum rezultă din procesul – verbal de control din 15 ianuarie 2009.
În perioada noiembrie 2008, acesta a livrat diferite cantităţi de motorină cu accize reduse, adică subvenţionată de stat către 10 beneficiari,în baza adeverinţelor eliberate de D.A.D.R. Vrancea.
Din facturile şi adeverinţele aflate la filele 20 - 25 din dosar rezultă că, din luna noiembrie 2008, reclamanta a livrat diferite cantităţi de motorină diverşilor beneficiari pe baza adeverinţelor eliberate de pârâtă, în valoare totală de 10.008 lei, potrivit decontului justificativ întocmit de reclamantă şi înaintat spre decontare pârâtei, înregistrat sub nr. 6578 din 27 noiembrie 2008.
Potrivit art. 6 lit. d) din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 485/2008, D.A.D.R. Vrancea avea obligaţia de a transmite M.A.D.R. Bucureşti, D.G.B.F. şi fonduri europene, până la 20 ale fiecărei luni, necesarul volumului sprijinului - financiar pentru motorina estimată a fi utilizată în luna următoare şi situaţia centralizatoare a sumelor necesare decontării adeverinţelor pentru motorină, conform anexelor 7 şi 8.
În opinia primei instanţe, pârâta nu şi-a respectat această obligaţie, motiv pentru care din culpa sa exclusivă nu s-au alocat fonduri la timp pentru plata contravalorii cantităţilor de motorină subvenţionată pe care reclamanta a livrat-o diverşilor beneficiari în baza adeverinţelor eliberate de pârâtă, cauzând reclamantei un prejudiciu în valoare de 10.008 lei contravaloarea carburanţilor livraţi la care se adaugă contravaloarea ratei inflaţiei şi dobânda legală.
3. Recursul exercitat în cauză.
Pârâta Direcţia Agricolă Jud. Vrancea a atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond nu a analizat în mod temeinic probatoriul administrat în cauză şi astfel a pronunţat o soluţie greşită, pentru că din răspunsurile la interogatoriu şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 6 lit. d) din Ordinul M.A.P.D.R. nr 485/2008, transmiţând până la data de 20 ale lunii (15 decembrie 2008) necesarul volumului sprijinului financiar pentru motorina estimată a fi utilizată în luna următoare şi situaţia centralizatoare a sumelor necesare decontării adeverinţelor pentru motorină conform anexelor 7 şi 8.
Potrivit art. 2 din H.G. nr 277/2008 modificată prin H.G. nr. 1154/2008 valoarea totală a sprijinului financiar prevăzut la art. 1 este de 131.040 mii lei şi se asigură bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate de M.A.D.R. pe anul 2008.
A susţinut că a înaintat documentaţia, aşa cum reiese chiar din susţinerile intimatei pe data de 12 decembrie 2008, însă la acea dată creditele bugetare erau deja epuizate, iar decontul justificativ nr 502 din 27 noiembrie 2008 a fost depus tardiv de către SC R. SRL.
4. Apărările intimaţilor.
Prin întâmpinarea depusă a dosar, M.A.D.R. a făcut o expunere rezumativă a principalelor prevederi legale şi norme administrative aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, cuprinse în O.U.G. nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului (în vigoare la acea dată), H.G. nr. 277/2008 privind aprobarea activităţii pentru care se acordă sprijin financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal în anul 2008, a cuantumului sprijinului financiar şi a sumei totale alocate acestei activităţi şi Legea nr. 500 privind finanţele publice şi a arătat că documentaţia a fost transmisă de Direcţia pentru Agricultură a Jud. Vrancea abia la data de 15 decembrie 2008, după epuizarea plafonului, motivul refuzului efectuării stabilit plăţilor constând în lipsa disponibilităţilor financiare alocate potrivit destinaţiei bugetare respective.
A menţionat, de asemenea, că intimata-reclamantă a depus tardiv decontul justificativ nr. 502 din 27 noiembrie 2008, iar p otrivit prevederilor art. 6 lit. d) din O.M. nr. 485/2008, D.A.D.R. judeţene au obligaţia de a transmite M.A.D.R., D.G.B.F. şi fonduri europene, până la data de 20 a fiecărei luni, necesarul volumului sprijinului financiar pentru motorina estimată a fi utilizată în luna următoare şi situaţia centralizatoare a sumelor necesare decontării adeverinţelor pentru motorină, conform anexelor nr. 7şi 8.
În fine, intimatul-pârât a arătat că începând cu anul 2010, O.U.G. nr. 123/2006 şi H.G. nr. 277/2007 sunt lipsite de efecte juridice, deoarece prin Regulamentul nr. 1857/2006 de aplicare a art. 87 şi 88 din Tratat şi de modificare a Regulamentului (C.E.) nr. 70/2001 şi a Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier, se impune obligativitatea reconsiderării ajutoarelor de stat în concordanţă cu normele comunitare arătate.
Intimata - reclamantă a formulat şi ea întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esenţă, că recurenta avea obligaţia legală să transmită documentele justificative decontării sumelor către M.A.D.R. într-un anumit termen, însă deşi societatea a depus acest decont justificativ în data de 27 noiembrie 2008, recurenta a transmis solicitarea prin fax către Minister în data de 15 decembrie 2008, la aproximativ 18 zile după primirea documentelor, motiv pentru care, aşa cum a constatat şi Curtea de Apel Galaţi, recurenta a fost în culpă, întrucât din culpa sa exclusivă nu s-au mai alocat fonduri la timp pentru plata contravalorii cantităţilor de motorină subvenţionată, fapt de natură să răspundă de procedura prejudiciului creat societăţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimaţilor, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei refuzul plăţii sumei de 10.008 lei, stabilite potrivit decontului justificativ nr. 502 din 27 noiembrie 2008, privind cantităţile de motorină livrate în condiţiile Ordinului M.A.D.R. nr. 485/2008 privind volumul sprijinului financiar acordat producătorilor agricoli din sectorul vegetal aferent lunii noiembrie 2008.
În esenţă, refuzul autorităţilor pârâte de a rezolva cererea reclamantei a fost motivat pe lipsa disponibilităţilor băneşti, urmare a epuizării resurselor bugetare alocate în acest scop prin H.G. nr. 277/2008 şi pe înregistrarea documentaţiei la ministerul de resort după data limită stabilită pentru încadrarea în plafonul stabilit prin H.G. nr. 277/2008.
Aceste motive i-au fost comunicate intimatei-reclamante prin Adresa nr. 152646 din 25 iunie 2009, a M.A.P.D.R., D.G.B.F.F.E. Mai exact, s-a menţionat că documentaţia întocmită de intimata-reclamantă a fost înaintată cu adresa D.A.a Jud. Vrancea nr. 6998 din 12 decembrie 2008, transmisă prin fax la data de 15 decembrie 2008, ora 13 şi 48 minute, şi nu a mai putut fi onorată întrucât nu mai existau resurse de finanţare.
În acest context factual, instanţa de control judiciar împărtăşeşte concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, în sensul că acţiunea reclamantei este întemeiată.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că toate livrările de motorină au fost făcute către beneficiari în baza unor adeverinţe eliberate cu D.A.D.R. Vrancea, în care era consemnată inclusiv cantitatea de motorină subvenţionată pe care are dreptul să o achiziţioneze fiecare dintre ei, iar potrivit art. 6, lit. d), din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 485/2008 D.A.D.R. Vrancea avea obligaţia de a transmite M.A.D.R. Bucureşti, D.G.B.F.F.E. până la 20 ale fiecărei luni, necesarul volumului sprijinului financiar pentru motorina estimata a fi utilizata in luna următoare şi situaţia centralizatoare a sumelor necesare decontării adeverinţelor pentru motorină conform anexelor 7 şi 8.
Ceea ce a reţinut greşit prima instanţă este culpa exclusivă a direcţiei judeţene, în condiţiile în care ministerul de resort a refuzat aprobarea decontării şi virarea sumei motivat de depăşirea unei date limită (9 decembrie 2008, conform întâmpinării, 10 decembrie 2008, conform Adresei nr. 152646 din 25 iunie 2009, menţionate anterior) care nu era prevăzută în legislaţia primară sau secundară aplicabilă cauzei, stabilită într-un mod total netransparent şi lipsit de previzibilitate pentru agenţii economici care au furnizat motorina.
De vreme ce toate operaţiunile s-au făcut sub controlul şi în temeiul unor documente întocmite sau avizate de autoritatea competentă, M.A.D.A. a Jud. Vrancea aveau obligaţia, impusă de exigenţele bunei administrări, de a organiza în aşa fel executarea legii şi de a face estimări de necesar cât mai corecte, încât să nu se ajungă la soluţii vătămătoare, profund inechitabile pentru subiectele de drept privat implicate în livrarea motorinei, ca parte a sprijinului financiar acordat producătorilor agricoli, care au procedat conform prevederilor normative în măsura în care acestea le-au fost accesibile şi previzibile.
În cazul intimatei-reclamante, inexistenţa oricăror abateri de la normele legale a fost constatată şi prin procesul - verbal de control nr. 625 din 15 ianuarie 2009, întocmit de D.R.A.O.V. Galaţi - D.J.A.O.V. Vrancea.
Ţinând seama de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că refuzul rezolvării cererii intimatei-reclamante este nejustificat, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, ambele autorităţi publice pârâte manifestând un exces de putere, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeaşi lege.
Apărările privind noua realitate juridică în materia ajutoarelor de stat generată ca urmare a aderării României la U.E., după expirarea perioadei de tranziţie şi consacrată normativ începând cu anul 2010, nu pot fi reţinute, pentru că, în speţă, caracterul nejustificat al refuzului este analizat în raport cu prevederile legale în vigoare la data exprimării lui.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa, în sensul obligării ambilor pârâţi la plata sumei solicitate, indexate cu rata inflaţiei la data plăţii, şi a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.A.a Jud. Vrancea împotriva Sentinţei nr. 421din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că obligă ambii pârâţi, M.A.D.R. şi D.A. a Jud. Vrancea, să plătească reclamantei suma de 10.008 lei, indexată cu rata inflaţiei la data plăţii şi suma de 1.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 5610/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5669/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
