ICCJ. Decizia nr. 5610/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5610/2013
Dosar nr. 510/45/2012
Şedinţa publică din 6 iunie 2013
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 311 din 15 octombrie 2012, Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea introdusă de reclamanta R. (fostă N.) M.C., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. şi a obligate pârâta să elibereze actul de studii cu regim special, denumit „Diplomă de licenţă”, însoţit de Suplimentul de Diplomă, prin care să ateste că reclamanta a susţinut şi promovat examenul de licenţă, în specialitatea urmată, obţinând „Titlul de Licenţiat”.
Curtea de apel a respins acţiunea introdusă de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S. şi a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta - reclamantă Universitatea S.H. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul - chemat în garanţie M.E.C.T.S., obligând pârâtul-chemat în garanţie să aprobe tipărirea, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a formularelor tipizate, constând în Diploma de Licenţă şi Suplimentul de Diplomă, într-un număr care să asigure dreptul reclamantei de a i se elibera documentul oficial de stat cu regim special, prin care se confirmă studiile de învăţământ superior absolvite de cea în cauză, în cadrul Universităţii S.H. Bucureşti.
Totodată, Curtea a respins, ca prematură, cererea pârâtei-reclamante de a se obliga M.E.C.T.S., la plata de despăgubiri, în cuantum de 50 lei/zi întârziere, obligând pârâta Universitatea S.H. Bucureşti să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată, iar pe chematul în garanţie M.E.C.T.S. să plătească pârâtei - reclamante Universitatea S.H. Bucureşti suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul M.E.N., fără a depune, însă, şi dovada plăţii taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului, mai înainte de a cerceta motivele invocate, a constatat că nu s-a achitat taxa de timbru, deşi recurentul a fost citat cu menţiunea achitării taxei de timbru ( fila 20 din dosarul de recurs).
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior – deşi a fost citat cu menţiunea timbrării – devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de M.E.C.T.S., în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative ) împotriva Sentinţei civile nr. 311 din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 561/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5643/2013. Contencios → |
|---|
