ICCJ. Decizia nr. 5683/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5683/2013
Dosar nr. 894/42/2012
Şedinţa publică din 11 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4540/120/2011, reclamanţii U.A.T. Pucioasa, reprezentată legal prin primar şi Primarul oraşului Pucioasa - D.B., au chemat în judecată pârâta A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmboviţa, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună comunicarea Hotărârii A.D.I. nr. 37/2011, Proiectului hotărârii în cauză, documentelor de fundamentare, procesului verbal al Adunării Generale a A.D.I. din data de 22 februarie 2011 şi anularea în totalitate a Hotărârii nr. 37/2011.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că temeiul legal al Hotărârii A.D.I. nr. 37/2011 este unul nelegal, fiind prevederi neconforme cu H.G. nr. 855/2008 şi Legea nr. 51/2006. Au mai susţinut reclamanţii, că au fost încălcate prevederile art. 81 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 24/2000, deoarece A.D.I. (autoritate publică) a adoptat Hotărârea A.D.I. nr. 37/2011 cu nerespectarea dispoziţiilor legale superioare în vigoare.
S-a susţinut că în cuprinsul Hotărârii nr. 37/2011 nu sunt prevăzute: procedura de comunicare, termenele, căile de atac, instanţa competentă, temeiul juridic al posibilei contestări. Hotărârea A.D.I. nr. 37/2011, nu este numerotată conform Legii nr. 24/2000, art. 46 alin. (4), au fost încălcate prevederile H.G. nr. 855/2008 privitoare la cvorum şi vot favorabil, hotărârea nefiind votată de Primarul oraşului Pucioasa, care de altfel, nu a fost prezent la Adunarea Generală a A.D.I. din 22 februarie 2011. Mai precizează reclamanţii că pârâta nu a comunicat Hotărârea A.D.I. nr. 37/2011 şi Procesul - verbal al şedinţei A.D.I. din 22 februarie 2011, C.L. Pucioasa, conform art. 19 alin. (6) din anexa 2 la HG nr. 855/2008.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dâmboviţa, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, hotărârea fiind adoptată în temeiul actelor normative aplicabile în domeniu, într-un cadru legal, cu cvorum necesar pentru adoptarea unor asemenea acte normative, astfel cum este reglementat prin Actul constitutiv şi Statutul Asociaţiei.
Prin Sentinţa nr. 2552 din 18 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dâmboviţa, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă este întemeiată, având in vedere natura raportului juridic care a generat litigiul dintre părţile în proces.
Astfel, tribunalul, analizând prevederile H.G. nr. 855 din 13 august 2008, pentru aprobarea actului constitutiv-cadru şi a statutului-cadru ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, a apreciat că A.D.I. sunt constituite şi funcţionează pe baza O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, reclamanta fiind membru asociat al A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmboviţa, conform înscrisurilor aflate la dosar.
În atare situaţie şi cum legea specială a asociaţiilor şi fundaţiilor, respectiv O.G. nr. 26 din 30 ianuarie 2000 prevede în mod expres la art. 23 alin. (3) că "cererea de anulare a hotărârii A.G.A. a asociaţiei se soluţionează în Camera de Consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul", tribunalul a apreciat că excepţia ridicată este fondată.
Judecătoria Târgovişte prin sentinţa civilă nr. 4319 din 26 septembrie 2012, pronunţată in Dosarul nr. 4540/120/2011 a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa şi constatând că în cauză a intervenit un conflict negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Ploieşti, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizat de către reclamanţi, este constituit dintr-o obligaţie de a face vizând solicitarea de a obliga pârâta la comunicarea către reclamanţii a Hotărârii A.D.I. nr. 37/2011, a proiectului hotărârii, a documentelor de fundamentare şi a procesului verbal al Adunării Generale a A.D.I. din data de 22 februarie 2011, şi o acţiune în anularea Hotărârii A.D.I. nr. 37/2011.
Instanţa a reţinut că Hotărârea A.D.I. nr. 37/2011 are ca obiect aprobarea modificării organigramei asociaţiei şi a statului de funcţii, iar pârâta a fost înfiinţată şi funcţionează nu doar potrivit O.G. nr. 26/2000, act normativ ce constituie reglementarea cu caracter general în ceea ce priveşte asociaţiile şi fundaţiile, ci mai ales potrivit dispoziţiilor speciale incluse în prevederile art. 1, alin. (2) lit. c) şi art. 11 Și 13 din Legea nr. 215/2001, a administraţiei publice locale, în art. 10 din Legea nr. 51/2006, vizând serviciile comunitare de utilităţi publice, în art. 6 alin. (3) din Legea nr. 101/2006, vizând serviciul de salubrizare al localităţilor şi în H.G. nr. 855/2008, vizând stabilirea formei actului constitutiv - cadru cât şi statutului-cadru al unei astfel de asociaţii.
Prin urmare instanţa a constatat incidenţa în cauză a unor dispoziţii exprese imperative în ceea ce priveşte înfiinţarea şi funcţionarea unei astfel de asociaţii de dezvoltare intercomunitară, dispoziţii care, prin derogare de la dispoziţiile de drept comun reprezentate de prevederile O.G. nr. 26/2000, atribuie instanţei de contencios administrativ competenţa de a soluţiona litigiul promovat de reclamanţii în cauză pentru anularea Hotărârii nr. 37/2011 adoptată de pârâtă.
S-au reţinut in acest sens, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 10 alin. (2) Și (5) din Legea nr. 51/2006.
S-a reţinut că potrivit acestor prevederi legale speciale, hotărârile adoptate de o astfel de asociaţie cu statut special au un evident caracter de act administrativ, acestea fiind luate în cadrul asociaţiei, fie în temeiul mandatului direct primit de la membrii asociaţii, respectiv de la unităţile administrative-teritoriale prin autorităţile deliberative ale acestora, fie ca urmare a votului exprimat în limitele mandatului primit de la aceleaşi autorităţi deliberative, de către fiecare reprezentant al unităţilor administrativ - teritoriale astfel asociate, prin exercitarea în acest mod în comun a autorităţii publice a fiecăreia dintre autorităţile publice asociate, iar obiectul acţiunii se circumscrie prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea recurată.
Prin Sentinţa nr. 65 C.C. din 28 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată din Dosarul nr. 894/42/2012, s-a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii U.A.T. Oraşul Pucioasa reprezentată legal prin primar şi Primarul oraşului Pucioasa – D.B., în contradictoriu cu pârâta A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmboviţa, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a constatat incidenţa unor dispoziţii exprese imperative în legile speciale care atribuie instanţei de contencios administrativ competenţa de a soluţiona litigiul promovat pentru anularea Hotărârii nr. 37 din 22 februarie 2011, litigiul fiind supus, de drept, regulilor instituite de Legea nr. 554/2004.
Instanţa, coroborând dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 8 al Legii nr. 554/2004, art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006 a constatat că Hotărârea A.D.I. este un act administrativ în sensul legii şi, pe cale de consecinţă este atrasă competenţa tribunalului şi nu a judecătoriei, raţionamentul Tribunalului Dâmboviţa potrivit căruia în cauză sunt incidente dispoziţiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, fiind eronat, întrucât Hotărârea nr. 37 din 22 februarie 2011, privind aprobarea modificării organigramei şi statului de funcţii ale asociaţiei, a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 51/2006, privind serviciile comunitare de utilităţi publice, precum şi a prevederilor H.G. nr. 855/2008, pentru aprobarea actului constitutiv - cadru şi a statutului cadru al asociaţilor de dezvoltare intracomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice.
Concluzionând, Curtea de Apel a constatat că in speţă competenţa de soluţionare revine Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmboviţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9, raportat la art. 3041 C. proc. civ., s-a arătat că instanţa a aplicat in mod greşit legea, considerând că obiectul acţiunii este definit de art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât Hotărârea nr. 37/2011 adoptată de A.G.A. priveşte modificarea organigramei şi a statului de funcţii.
În raport de această împrejurare s-a arătat că textul de lege prevăzut in art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006 nu-şi găseşte aplicabilitatea întrucât în speţă nu este vorba de un litigiu între asociaţie şi operatori în legătură cu un contract administrativ
Astfel, a apreciat că este competentă a soluţiona litigiul judecătoria TârgoviȘte.
Procedura în fața instanței de recurs.
Intimaţii – reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că A.D.I. este asimilată unei autorităţi publice, iar actele emise de către aceasta sunt acte administrative, competenţa de soluţionare a litigiului aparţinând tribunalului.
Considerentele Și soluția instanței de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În fapt, Reclamanţii U.A.T. Oraşul Pucioasa – prin primar şi Primarul Oraşului Pucioasa – D.B. au chemat în judecată pe pârâta A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmboviţa, solicitând anularea Hotărârii nr. A.D.I. nr. 37 din 22 februarie 2011, obligarea pârâtei la comunicarea hotărârii A.D.I nr. 37 din 22 februarie 2011, a proiectului hotărârii în cauză şi a documentelor de fundamentare şi a procesului verbal al şedinţei A.D.I. din 22 februarie 2011, a C.L. Pucioasa şi anularea Hotărârii nr. 37/2011.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 şi următoarele din Legea nr. 554/2004.
Recurenta – pârâtă A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmboviţa, este potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 215/2001 „personalitate juridică, de drept privat şi de utilitate publică”.
Totodată, acelaşi articol prevede că „Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul prezentei legi, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii”.
În lumina acestor reglementări, aprecierea Tribunalului Dâmbovița cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26 din 30 ianuarie 2000 apare ca nefondată.
Cererea dedusă judecăţii de către reclamanţi reprezintă o acţiune în materie de contencios administrativ, obiectul acesteia încadrându-se în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi nu în dispoziţiile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, ca urmare reglementărilor legale speciale derogatoare de la dreptul comun, reglementări care vizează modul de înfiinţare şi funcţionare al pârâtei în cauză.
Actul dedus judecăţii, respectiv Hotărârea nr. 37 din 22 februarie 2011 privind aprobarea modificării organigramei şi statului de funţii ale A.D.I., este emis, astfel cum rezultă din chiar preambulul său, in temeiul Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice şi a H.G. nr. 855/2008, fiind un „act administrativ” in accepţiunea legii.
De asemenea, se reţine că art. 51 alin. (31 ) din Legea nr. 51/2006 potrivit căruia „Soluţionarea litigiilor dintre unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Cererea se introduce la secţia de contencios administrativ, a tribunalului în a cărui competenţă teritorială se află sediul operatorului”, instituie expres printr-o normă specială competenţa instanţei de contencios administrativ in soluţionarea acţiunii.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti in regulatorul de competenţă este legală şi temeinică, astfel că în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmboviţa împotriva Sentinţei nr. 65/ CC din 28 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 568/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 5684/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
