ICCJ. Decizia nr. 5780/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5780/2013
Dosar nr. 76/46/2012
Şedinţa publică de la 18 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 194/F-CONT din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.P.T. SRL în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Argeş şi, în consecinţă, a dispus anularea deciziei nr. 4657 din 09 ianuarie 2012 şi a deciziei nr. 240305 din 28 noiembrie 2011, emise de pârâtă, şi a respins acţiunea formulată faţă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin adresa nr. A1. din 11 august 2011, A.F.P. Piteşti a comunicat reclamantei, măsura înfiinţării popririi asupra disponibilităţilor băneşti pentru sume pretins a fi datorate către SC S.G.E. SRL.
La data de 19 august 2011, reclamanta a răspuns acestei adrese, comunicând că societatea nu datorează sume de bani către debitoare, deoarece la data de 1 iulie 2011 a achitat integral debitul către această societate, împrejurare confirmată de chitanţa eliberată de debitoare, astfel că nu poate avea calitatea de terţ poprit, potrivit art. 150 alin. (1) C. proc. fisc.
Deşi reclamanta a înştiinţat organul de executare silită că nu datorează nici o sumă de bani către debitorul urmărit, A.F.P. Piteşti a expediat o a doua adresă de înfiinţare a popririi nr. P1. din 6 octombrie 2011, pentru acelaşi debitor, în baza aceloraşi înscrisuri pe care le-a avut în vedere şi la emiterea primei adrese.
Ulterior, SC S.G.E. SRL a intrat în procedura insolvenţei, declanşându-se procedura colectivă de recuperare a creanţelor.
Prin decizia nr. 4657 din 9 ianuarie 2012, soluţionând contestaţia formulată de către reclamantă împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 240305 din 28 noiembrie 2011, pârâta A.F.P. Piteşti a respins contestaţia, reţinând că reclamanta SC A.P.T. SRL Bradu nu a respectat dispoziţiile impuse de organul de executare prin adresa de înfiinţare a popririi şi ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 149 alin. (9), (10), (12) şi (15) C. proc. fisc., s-a dispus în mod corect antrenarea răspunderii solidare.
Organul fiscal a reţinut că la data de 30 iunie 2011, SC A.P.T. SRL Bradu mai datora către vânzătoarea SC S.G.E. SRL suma de 2.905.373 RON şi că, în legătură cu această sumă a fost emisă decizia nr. 19 din 22 iulie 2011, decizie de instituire a măsurilor asiguratorii, comunicată reclamantei la data de 16 august 2011. Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii s-a emis faţă de SC S.G.E. SRL, pentru sumele stabilite în sarcina acestei societăţi, reprezentând impozit pe profit, majorări/penalităţi impozit pe profit, TVA, sume datorate către bugetul de stat. Aceste sume au fost stabilite prin procesul verbal de control din 3 iunie 2011, întocmit de Garda Financiară Dâmboviţa, proces-verbal în care era analizată situaţia contabilă a SC S.G.E. SRL, pentru perioada 16 decembrie 2010 - 18 mai 2011.
În decizia contestată, s-a arătat de către organul fiscal, că măsura dispusă împotriva SC S.G.E. SRL, prin decizia nr. 19 din 22 iulie 2011, nu a fost contestată de această societate, singura care ar fi avut calitatea de a ataca în justiţie decizia respectivă, dar această împrejurare nu are niciun efect asupra situaţiei societăţii-reclamante. Sumele stabilite în sarcina SC S.G.E. SRL, nu aveau legătură cu sumele datorate de reclamantă, către SC S.G.E. SRL. Procesul verbal de control care a vizat activitatea SC S.G.E. SRL şi decizia de instituire a măsurilor asiguratorii aveau în vedere situaţia încasărilor şi plăţilor anterioare datei de 3 iunie 2011.
Curtea a mai reţinut că, în decizia contestată, organul fiscal şi-a exprimat îndoiala cu privire la realitatea plăţii din 1 iulie 2011, după ce a constatat că în evidenţele fiscale ale SC S.G.E. SRL, creanţa datorată de reclamantă apărea ca neîncasată, apreciind însă că reclamanta nu este în culpă de modul în care SC S.G.E. SRL a evidenţiat încasările.
Instanţa fondului a arătat că, prin chitanţa eliberată de această societate se atestă că SC A.P.T. SRL şi-a îndeplinit obligaţia de plată, împrejurare ce rezultă şi din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, care concluzionează că la data de 11 august 2011, data înfiinţării popririi, reclamanta nu datora nicio sumă de bani către SC S.G.E. SRL, ultima plată către aceasta fiind făcută la data de 1 iulie 2011, conform chitanţei seria CC. nr. C1., chitanţă înregistrată în contabilitatea reclamantei, în ordine cronologică.
Astfel, nu se poate reţine nerespectarea disp. art. 149 alin. (9), (10), (12) şi (15) C. proc. fisc., care să atragă aplicarea disp. art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc.
A mai arătat prima instanţă că acţiunea reclamantei va fi respinsă faţă de pârâta D.G.F.P. Argeş, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia, actele contestate nefiind emise de această pârâtă.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 194/F-CONT din 27 aprilie 2012 a formulat recurs pârâta A.F.P. Argeş, prin D.G.F.P. Argeş, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, s-a argumentat, în esenţă, reiterându-se situaţia de fapt, că reclamanta-intimată a avut o poziţie contradictorie referitor la existenţa debitului faţă de SC S.G.E. SRL, aspect nereţinut de către instanţa de fond; că în mod corect a procedat recurenta la aplicarea prevederilor art. 149 din O.G. nr. 92/2003 şi în mod corect au procedat executorii fiscali la executarea silită prin poprire a reclamantei-intimate; că aceasta nu s-a conformat măsurilor de executare silită; că documentul de plată - chitanţa seria CC. nr. C1. a fost emis ulterior întocmirii deciziilor şi actelor de executare contestate, existând îndoieli cu privire la realitatea acestui document; că intimata nu a respectat dispoziţiile Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism şi a Regulamentului nr. 5 din 25 iunie 2008, sens în care instituţia fiscală a adresat o sesizare către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor; că adresele de înfiinţare a măsurilor asigurătorii şi de atragere a răspunderii solidare sunt emise mult anterior deschiderii procedurii insolvenţei SC S.G.E. SRL.
Prin concluziile scrise depuse în cauză, recurenta a mai arătat că documentul de plată - chitanţa seria CC. nr. C1., prin care intimata ar fi achitat, la data de 01 iulie 2011, către SC S.G.E. SRL, suma datorată, a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 şi art. 6 din O.G. nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, care instituie un plafon maxim al plăţilor către o singură persoană juridică la 5.000 RON.
3. Soluţia instanţei de recurs
Analizând criticile aduse hotărârii instanţei de fond de recurentă, actele şi lucrările dosarului ca şi prevederile legale aplicabile, inclusiv art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena fie modificarea, fie casarea hotărârii primei instanţe astfel că urmează a fi respins recursul declarat, pe temeiurile şi pentru considerentele în continuare arătate.
Astfel, prin decizia nr. 249305 din 28 noiembrie 2011, recurenta A.F.P. a municipiului Piteşti a comunicat intimatei SC A.P.T. SRL faptul că, pentru nerespectarea prevederilor art. 149 alin. (9) din O.G. nr. 92/2003, aceasta este obligată, în solidar, la plata unor obligaţii fiscale, neachitate la scadenţă, de către debitorul SC S.G.E. SRL, în cuantum de 1.593.051 RON.
În decizie se arată că organul fiscal a reţinut că SC A.P.T. SRL ar fi datorat debitoarei SC S.G.E. SRL suma de 2.729.743 RON şi că în legătură cu această sumă a fost emisă, la data de 22 iulie 2011, decizia nr. 19 de instituire a măsurilor asiguratorii, comunicată reclamantei la data de 16 august 2011 şi necontestată, şi că prin adresele nr. A1. din 11 august 2011 şi nr. P1. din 06 octombrie 2011 a fost înfiinţată poprirea asupra veniturilor debitorului, adrese comunicate SC A.P.T. SRL în calitate de terţ poprit.
Mai arată decizia că, din documentele depuse de SC A.P.T. SRL rezultă faptul că aceasta ar fi efectuat plăţi către SC S.G.E. SRL în perioada 17 august 2011 şi 25 noiembrie 2011, decizia fiind emisă în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003.
Ulterior, prin decizia nr. 4657 din 09 ianuarie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de către SC A.P.T. SRL împotriva deciziei nr. 249305 din 28 noiembrie 2011.
În motivarea acestei decizii, organul fiscal a reţinut că prin adresele nr. A1. din 11 august 2010 şi A2. din 06 octombrie 2011, comunicate contestatoarei la 16 august 2011, respectiv 25 noiembrie 2011, organul de executare a înfiinţat poprire asupra sumelor datorate SC S.G.E. SRL de către terţi, că aceasta era obligată să plătească de îndată organului fiscal suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat; s-a evocat decizia nr. 19 din 22 iulie 2011 prin care s-a constatat existenţa unor obligaţii neachitate a SC A.P.T. SRL către SC S.G.E. SRL, în cuantum de 2.729.743 RON, decizie comunicată contestatoarei şi necontestată de aceasta.
A mai arătat organul fiscal că la data de 17 august 2011 SC A.P.T. SRL figura în fişa analitică de partener faţă de SC S.G.E. SRL cu un sold de 2.905.373 RON şi că, deşi aceasta avea obligaţia de indisponibiliza sumele datorate, aceasta a comunicat organului fiscal o Fişă partener cu sold 0, justificată de chitanţa nr. C1. din data de 01 iulie 2011, emisă de SC S.G.E. SRL pentru suma de 2.905.373 RON, chitanţă care nu a fost însă declarată organelor de inspecţie fiscală sau organului de executare silită până la data de 19 august 2011.
Autoritatea emitentă conchide că actul contestat a fost emis la data de 28 noiembrie 2011 şi comunicat contribuabilului la 05 decembrie 2011, având termen de plată 05 ianuarie 2012 şi arată că, în consecinţă, contestaţia este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, „r ăspund solidar cu debitorul următoarele persoane (…) terţii popriţi, în situaţiile prevăzute la art. 149 alin. (9), (10), (12) şi (15), în limita sumelor sustrase indisponibilizării”, în speţă fiind invocată, de către organul fiscal, incidenţa dispoziţiilor art. 149 alin. (9) din acelaşi act normativ care ar fi obligat intimata să „plătească, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare.”
Aceste dispoziţii trebuie însă interpretate prin prisma art. 149 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 care arată că „sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în RON şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.”
Din acest text rezultă faptul că incidenţa art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 raportat la art. 149 alin. (9) din acelaşi act normativ este justificată de existenţa unui debit, al unui terţ, faţă de persoana juridică urmărită, la data luării măsurilor de executare silită.
Or, în speţă, organul de executare a înfiinţat poprire asupra sumelor datorate SC S.G.E. SRL de către terţi prin adresele nr. A1. din 11 august 2010 şi A2. din 06 octombrie 2011, comunicate contestatoarei la 16 august 2011, respectiv 25 noiembrie 2011, evocându-se decizia nr. 19 din 22 iulie 2011 prin care s-a constatat existenţa unor obligaţii neachitate a SC A.P.T. SRL către SC S.G.E. SRL, în cuantum de 2.729.743 RON, decizie comunicată contestatoarei şi necontestată de aceasta.
La rândul său, contestatoarea a susţinut că debitul datorat SC S.G.E. SRL a fost stins la data de 01 iulie 2011, ataşând, în acest sens, chitanţa seria CC. nr. C1., prin care intimata ar fi achitat, la data de 01 iulie 2011, către SC S.G.E. SRL, suma de 2.905.373 RON, înregistrând, astfel, la data luării măsurilor, debit 0 faţă de societatea urmărită.
Înalta Curte constată că documentul sus-menţionat prezintă elementele prevăzute de lege, neexistând indicii convingătoare cu privire la faptul că acesta ar fi fals sau nu ar fi real.
Deşi autoritatea recurentă a făcu susţineri în acest sens, aceasta nu a prezentat probe concludente în sprijinul acestor argumente, şi nici în ceea ce priveşte plăţile efectuate de către SC A.P.T. SRL către SC S.G.E. SRL în perioada 17 august 2011 şi 25 noiembrie 2011.
Mai mult, în procesul-verbal nr. V1. din 12 martie 2012, reprezentanţii D.G.F.P. Argeş menţionează faptul că, potrivit documentelor contabile, SC A.P.T. SRL a încasat, în baza dispoziţiei de încasare din 01 iulie 2011 suma de 2.905.373 RON de la administratorul D.G., a înregistrat-o în registrul de casă cu nota contabilă din 01 iulie 2011 şi în aceeaşi zi a predat-o SC S.G.E. SRL, suma respectivă reprezentând marfă, fără a contesta realitatea operaţiunilor astfel înregistrate sau a documentelor menţionate, ci numai încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 privind raportarea operaţiunii către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
Aspectele privind nerespectarea dispoziţiilor art. 5 şi art. 6 din O.G. nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare sau ale Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism şi a Regulamentului din 25 iunie 2008 sunt, eventual, de natură a antrena răspunderea penală sau contravenţională a persoanelor implicate, dar nu a afecta, în mod direct, valabilitatea documentului de consemnare a operaţiunii.
Adresa din 18 august 2011, emisă de SC A.P.T. SRL, şi invocată de către recurentă pentru a susţine o atitudine contradictorie a intimatei cu privire la existenţa debitului către SC S.G.E. SRL se referă la situaţia evidenţelor contabile din data de 30 iunie 2011, deci anterior emiterii, respectiv înregistrării chitanţei seria CC. nr. C1. din 01 iulie 2011 prin care a fost stins debitul.
În aceste condiţii, actele administrativ-fiscale contestate apar ca nelegal emise.
Pentru aceste motive, apreciindu-se că nu există motive de reformare a sentinţei instanţei de fond, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.F.P. Piteşti împotriva sentinţei civile nr. 194/F-CONT din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5776/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5785/2013. Contencios → |
|---|
