ICCJ. Decizia nr. 5785/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5785/2013
Dosar nr. 783/42/2012*
Şedinţa publică de la 18 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamanţii UAT Oraşul Pucioasa - prin primar şi Primarul Oraşului Pucioasa - D.B. au chemat în judecată pe pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în Judeţul Dâmboviţa (ADI), solicitând anularea hotărârii ADI nr. 2 din 26 ianuarie 2010 şi obligarea pârâtei la comunicarea acestei hotărâri, a documentelor de fundamentare, precum şi a procesului verbal al şedinţei AGA a ADI din 26 ianuarie 2010.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin hotărârea susmenţionată a fost aprobat Regulamentul de funcţionare a serviciului de salubrizare Dâmboviţa.
Reclamanţii au criticat, în esenţă, hotărârea pentru vicii de fond şi de formă, arătând că aceasta este lipsită de fundamentare, nefiind indicat temeiul legal al adoptării acesteia, încălcându-se astfel dispoziţii ale Legii nr. 24/2000, H.G. nr. 855/2008, Legii nr. 51/2006 şi Legii nr. 101/2006.
2. Primul declinator de competenţă
Prin Sentinţa nr. 2224 din 26 septembrie 2011, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că asociaţia pârâtă este constituită şi funcţionează în baza O.G. nr. 26/2000 şi întrucât obiectul cererii o reprezintă anularea unui act administrativ, hotărâre AGA, a acesteia, competenţa de soluţionare revine, potrivit art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, judecătoriei unde asociaţia îşi are sediul, în speţă Judecătoria Târgovişte.
3. A doua hotărâre declinatoare de competenţă
La rândul său, prin Sentinţa nr. 4200 din 19 septembrie 2012, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocate de către reclamanţi, şi a declinat în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia contencios administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006, potrivit cărora litigiile având acest obiect se soluţionează de către tribunalul în a cărui arie de competenţă teritorială se află sediul operatorului.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 21 C. proc. civ., Judecătoria Târgovişte a suspendat din oficiu orice altă procedură, înaintând cauza către Curtea de Apel Ploieşti, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
4. Regulatorul de competenţă
Prin Sentinţa nr. 63 CC din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Târgovişte şi Tribunalul Dâmboviţa, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmboviţa.
Pentru a hotărî astfel, coroborând dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 4 lit. m) din Anexa 1 a Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice nr. 109/2007 şi prevederile art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006, Curtea a ajuns la concluzia că Hotărârea ADI este un act administrativ în sensul legii şi, pe cale de consecinţă, este atrasă competenţa Tribunalului şi nu a judecătoriei, raţionamentul Tribunalului Dâmboviţa potrivit căruia în cauză sunt incidente dispoziţiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, fiind eronat, întrucât cererea cu care a fost învestită a fost întemeiată pe prevederile art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006.
5. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 63/CC/2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a formulat recurs pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară ”Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în judeţul Dâmboviţa” solicitând modificarea acesteia în sensul constatării competenţei Judecătoriei Târgovişte, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta a susţinut, în esenţă, în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 şi art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006, care stabilesc competenţa în favoarea secţiilor de contencios administrativ de la nivelul tribunalelor, întrucât hotărârea contestată nu priveşte un contract administrativ încheiat cu operatorul.
6. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin acţiunea formulată în cauză, reclamanţii unitatea administrativ teritorială Oraşul Pucioasa, prin Primar, şi Primarul Oraşului Pucioasa, B.D., au chemat în judecată pe pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară “Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în Judeţul Dâmboviţa”(ADI), solicitând anularea Hotărârii nr. 2 din 26 ianuarie 2010, emisă de pârâtă, obligarea acesteia la comunicarea actului contestat, a proiectului acestuia şi a documentelor de fundamentare, precum şi a procesului verbal al A.G. al A.D.I din 26 ianuarie 2010.
Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 ”Două sau mai multe unităţi administrativ teritoriale au dreptul ca, în limitele competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, să coopereze şi să se asocieze, în condiţiile legii, formând asociaţii de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat şi de utilitate publică. Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul prezentei legi, prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005”.
Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate autorităţilor publice în sensul legii menţionate, persoanele de drept privat care, potrivit legii, au statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Faţă de împrejurarea că pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară este o autoritate publică şi, totodată, emitentă a actului administrativ contestat, respectiv Hotărârea nr. 2 din 26 ianuarie 2010 privind aprobarea Regulamentului de funcţionare a serviciului de salubrizare Dâmboviţa, Curtea de Apel Ploieşti a stabilit în mod corect competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Acţiunea formulată de reclamanţi se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită, din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege.
Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de dispoziţiile legale citate, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligaţia corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
În speţă actul administrativ contestat priveşte Regulamentul de funcţionare a serviciului de salubrizare Dâmboviţa, principii şi condiţii de funcţionare, organizarea şi funcţionarea serviciului de salubritate, neintrând, deci, în categoria actelor prin care se stabilesc taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale sau accesorii ale acestora, în sensul dispoziţiilor legale citate.
Pe cale de consecinţă, cum emitentul actului este o autoritate publică de nivel local, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului ca instanţă de contencios administrativ, cum corect s-a stabilit prin sentinţa recurată.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară - Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în judeţul Dâmboviţa împotriva Sentinţei civile nr. 63CC din 28 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5780/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5790/2013. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
