ICCJ. Decizia nr. 5798/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5798/2013
Dosar nr. 3720/40/2012
Şedinţa publică de la 18 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea SH - Facultatea de Drept şi Administraţie Publică Bucureşti, obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licenţă, la plata de daune cominatorii în sumă de 100 de RON pe zi din momentul introducerii acţiunii până la eliberarea diplomei, precum şi la plata de despăgubiri în cuantum de 10.000 RON şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că a urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică din cadrul Universităţii SH Bucureşti, specializarea Drept, că a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea februarie 2010, obţinând Titlul de Licenţiat în Drept, fiindu-i eliberată Adeverinţa nr. 426 şi că, în aceste condiţii, are dreptul la eliberarea diplomei de licenţă, diplomă pe care pârâta a refuzat să i-o elibereze până la momentul introducerii acţiunii.
Prin Sentinţa nr. 3360 din 19 septembrie 2012, Tribunalul Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale şi, în consecinţă, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluţionare, către Curtea de Apel Suceava.
În motivarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că în speţă se contestă refuzul unei autorităţi publice centrale de a emite un act administrativ, referindu-se şi la faptul că în cauză s-a formulat şi o cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, condiţii în care sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competenţa curţii de apel.
La rândul său, prin Sentinţa nr. 10 din 11 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Botoşani.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a apreciat, în esenţă, că Universitatea SH se încadrează în ipoteza unei autorităţi publice locale, reprezentând o instituţie de drept privat acreditată/autorizată să presteze un serviciu public local, iar cererea de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are natura unei cereri accesorii a cărei soluţionare depinde de rezolvarea cererii principale, condiţii în care sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competenţa tribunalului.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Suceava a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, în principal, la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomei de licenţă, către reclamant, absolvent al unui examen de licenţă.
Pârâta poate fi încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiţie orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Universitatea „SH” din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
În mod evident, Universitatea „SH” din Bucureşti este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.
Pentru a aprecia astfel, se are în vedere şi soluţia de principiu adoptată de plenul Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 februarie 2012, în sensul că instituţiile de învăţământ superior pot fi asimilate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, unei autorităţi publice locale, aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Suceava.
În speţa de faţă, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menţionează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.”
Pentru stabilirea competenţei materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu sus-menţionat, iar, având în vedere rangul instituţiei pârâte, de autoritate publică locală, aşa cum s-a statuat anterior, tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul P.I.I. în contradictoriu cu pârâta Universitatea SH Bucureşti - Facultatea de Drept şi Administraţie Publică în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5790/2013. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5811/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
