ICCJ. Decizia nr. 5804/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5804/2013
Dosar nr. 10626/2/2009
Şedinţa publică de la 19 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 3 octombrie 2007, reclamantul A.Ş. a chemat în judecată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, solicitând anularea Hotărârii nr. 2 din 5 septembrie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local al Oraşului Otopeni.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin actul sus-menţionat s-a dispus exproprierea suprafeţei de 41,9 mp din terenul proprietatea sa, situat în Otopeni, Calea B. nr. X, în vederea realizării obiectivului „Fluidizarea traficului pe DN km 11+938 - km 17+165 sector Băneasa - Otopeni”.
Reclamantul a mai arătat că Hotărârea nr. 2/2007 a fost emisă cu nerespectarea Legii nr. 198/2004 şi a H.G. nr. 941/2004, fără informarea şi consultarea sa prealabilă, motiv pentru care nu este de acord cu exproprierea, măsură care îl pune în imposibilitate de a utiliza întreaga suprafaţă de teren proprietatea sa.
Prin Sentinţa civilă nr. 1385 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - a cărei competenţă de soluţionare a fost stabilită prin regulatorul pronunţat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 3954 din 29 septembrie 2009) - a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că măsura exproprierii a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în vigoare, fiind justificată de o cauză de utilitate publică, respectiv amplasarea unei staţii de autobuz.
S-a constatat de asemenea, că accesul reclamantului la proprietatea sa nu este îngrădit, putându-se realiza pe calea de acces desprinsă din DN 1, astfel cum a stabilit expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că pârâta, emiţând hotărârea în litigiu, şi-a încălcat obligaţia prevăzută de Legea nr. 198/2004 de a-l informa în prealabil referitor la lucrarea ce urma a fi amplasată pe teren şi, de asemenea, documentaţia cadastrală a fost întocmită în baza unei alte hotărâri de guvern decât cea de expropriere, respectiv în temeiul H.G. nr. 755/2005, în loc de H.G. nr. 688/2007.
Reclamantul a precizat şi faptul că, ulterior, locaţia staţiei de autobuz a fost mutată şi finalizată nemaijustificându-se măsura exproprierii, iar pe terenul în discuţie realizându-se o spălătorie auto, autorizată încă din anul 2008.
Prin cererea depusă la 18 aprilie 2013, pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de Decizia nr. 5414/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I-a civilă prin care s-a respins în mod irevocabil acţiunea prin care A.I. şi G.A. solicitau anularea Hotărârii nr. 1 din 15 septembrie 2007 privind acordarea de despăgubiri pentru exproprierea suprafeţei de 28,56 mp teren situat în Otopeni, operaţiune necesară aceleiaşi lucrări, de fluidizare a traficului pe acelaşi sector de drum menţionat şi în Hotărârea nr. 2 din 5 septembrie 2007.
Nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1201 C. civ. privind identitatea de părţi, obiect şi cauză, Curtea a respins excepţia invocată de pârâtă ca nefondată.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, prin H.G. nr. 755/2005 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional „Fluidizare trafic DN 1 km 11+938 - km 17+165 sector Băneasa - Otopeni”, precum şi declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate în acea zonă, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, în calitatea sa de expropriator în numele Statului Român, anexa 2, conţinând tabelul acelor imobile, fiind ulterior completată prin anexa la H.G. nr. 688/2007, în care se regăseşte şi proprietatea reclamantului în suprafaţă de 41,93 mp.
Aceste hotărâri de guvern au fost emise în baza Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, în vigoare atât în 2005, cât şi în 2007.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea, actul prin care s-a declarat utilitatea publică de interes naţional se aduce la cunoştinţa publică prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi prin publicare în M. Of., cerinţe îndeplinite în cauză, proprietarii imobilelor în discuţie urmând a fi notificaţi şi având dreptul de a formula întâmpinări, a căror soluţionare cade în sarcina comisiei constituite potrivit art. 15 din lege, prin hotărâre a guvernului.
Acelaşi act normativ prevede la art. 20 dreptul de contestare a hotărârilor emise de comisie la curtea de apel în raza căruia este situat imobilul, în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
Or, în cauză, reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994, prin prezenta acţiune contestându-se actul emis de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 oraş Otopeni constituită în cadrul companiei pârâte care, prin Hotărârea nr. 2 din 5 septembrie 2007 s-a pronunţat exclusiv asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite, stabilind suma de 25.700 RON pentru suprafaţa expropriată de 41,93 mp proprietatea reclamantului.
În prezentul litigiu reclamantul contestă de fapt însăşi măsura exproprierii terenului proprietatea sa, deşi dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 limitează dreptul de a formula contestaţie pe cale judiciară doar la cuantumul despăgubirilor, or, nici acţiunea şi nici motivele de recurs nu se referă la acest aspect.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că soluţia de respingere a acţiunii este legală şi temeinică, urmând a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.Ş. împotriva Sentinţei civile nr. 1385 din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5781/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 5846/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
