ICCJ. Decizia nr. 5750/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5750/2013
Dosar nr. 926/42/2012
Şedinţa publică de la 14 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 68 din 3 decembrie 2012 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii Unitatea Administrativ-Teritorială - Oraşul Pucioasa prin Primar şi Primarul Oraşului Pucioasa, în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în Judeţul Dâmboviţa, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că obiectul cauzei îl reprezintă obligarea pârâtei Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în Judeţul Dâmboviţa la comunicarea Hotărârii nr. 3/2010 şi a documentelor de fundamentare, a Procesului-verbal al Adunării Generale din data de 26 ianuarie 2010, precum şi anularea Hotărârii nr. 3/2010, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Curtea de Apel a constatat că hotărârea a cărei anulare şi comunicare se solicită a fost adoptată de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în Judeţul Dâmboviţa, care a fost înfiinţată şi funcţionează în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, Legii nr. 51/2006, vizând serviciile comunitare de utilităţi publice, Legii nr. 101/2006 vizând serviciul de salubrizare al localităţilor, H.G. nr. 855/2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru şi a statutului-cadru ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice.
Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, raportat la statutul juridic prevăzut de lege al pârâtei Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în Judeţul Dâmboviţa, asociaţie de utilitate publică, prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, ce acţionează în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, conform mandatului încredinţat de acestea, curtea de apel a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 23, alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în Judeţul Dâmboviţa” a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că aplicând greşit legea, Curtea de Apel a constatat că instanţa de contencios administrativ este cea competentă să soluţioneze litigiul promovat de U.A.T Pucioasa.
Recurenta susţine că se invocă ca temei juridic Legea 215/2001, acesta neavând legătură cu cauza.
Se mai susţine că s-a trecut cu uşurinţă peste Încheierea nr. 1/A din 17 ianuarie 2001 pronunţată de Judecătoria Târgovişte în Dosarul nr. 645/2001 care prevede că, Asociaţia a fost înfiinţată în baza O.G. nr. 26/2000, Statutul şi Actul Constitutiv fiind conform prevederilor acestui act normativ. În baza art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 „Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către Judecătoria în circumscripţia căreia Asociaţia îşi are sediul. Hotărârea instanţei este supusă numai recursului".
Având în vedere aceste motive, recurenta consideră că, în cauză, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Târgovişte, fiind aplicabile prevederile art. 23 alin. (3) din O.G. 26/2004, Asociaţia fiind înfiinţată în baza acestui act normativ.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Conform prevederilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 „Soluţionarea litigiilor patrimoniale şi nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum şi a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi fiscal şi se face, cu precădere, în procedură de urgenţă”.
În cauza de faţă, este atacată Hotărârea nr. 3 din 26 ianuarie 2010 emisă de A.D.I. prin care:
- Se împuterniceşte Consiliului Judeţean Dâmboviţa să organizeze, reglementeze, exploateze, monitorizeze şi gestioneze Serviciului de Salubrizare Dâmboviţa, pe structura Serviciului Public Judeţean de Alimentare cu Apă şi Canalizare Dâmboviţa.
- Se împuterniceşte Consiliului Judeţean Dâmboviţa să aprobe Regulamentul de organizare şi funcţionare al Serviciului de Salubrizare Dâmboviţa.
- Cu aducerea la îndeplinire a prezentei hotărâri se obligă fiecare membru al Asociaţiei.
Prin urmare, obiectul cauzei este circumscris prevederilor art. 51 din Legea nr. 51/2006 pentru că obiectul hotărârii atacate priveşte executarea contractelor reglementate de această lege, iar soluţionarea litigiilor este de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Înalta Curte apreciază că susţinerea recurentei-pârâte potrivit căreia în cauză sunt incidente prevederile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii este neîntemeiată.
Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 - art. 11 din Legea nr. 215/2001, iar persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică (cum este A.D.I.) sunt asimilate autorităţilor publice, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Faţă de împrejurarea că pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară este o autoritate publică şi, totodată, emitentă a actului administrativ contestat, Curtea de apel a aplicat în mod corect regula prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, stabilind competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de apel a apreciat că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze pricina de faţă.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deşeurilor Solide în Judeţul Dâmboviţa” împotriva Sentinţei nr. 68 din 3 decembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5746/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5751/2013. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
