ICCJ. Decizia nr. 5781/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5781/2013
Dosar nr. 2096/54/2011
Şedinţa publică de la 18 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Logreşti a formulat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj, contestaţie împotriva Încheierii nr. 1868 din 10 octombrie 2011 pronunţată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Camerei de Conturi Gorj, precum şi împotriva măsurii dispuse la pct. II lit. a) din Decizia nr. 1597 din 16 august 2011 a Camerei de Conturi Gorj, solicitând admiterea contestaţiei sale şi modificarea Încheierii nr. 1868 din 10 octombrie 2011 în sensul anulării parţiale a Deciziei nr. 1597 din 16 august 2011 privind măsura dispusă la pct. II lit. a) din decizie.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma examinării Raportului de audit financiar nr. 2764 din 27 iunie 2011 încheiat la finalul misiunii de audit financiar asupra contului anual de execuţie bugetară în anul 2010 la Unitatea Administrativ-Teritorială a Comunei Logreşti, Camera de Conturi Gorj, a dispus prin Decizia nr. 1597 din 16 august 2011 la pct. II lit. a) măsura stabilirii întinderii prejudiciului şi dispunerii măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea plăţilor nelegale efectuate în perioada 2008 - 2010 (inclusiv a foloaselor nerealizate) reprezentând spor de conducere în procent de 25% din salariul de încadrare, spor de stres şi fidelitate în procent de 25% din salariul de bază (vechime + salariu de încadrare), spor de confidenţialitate în procent de 10% din salariu de bază, spor de calculator (condiţii vătămătoare) în procent de 10% din salariul de bază pentru personalul contractual şi premiu anual.
Contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestei măsuri a fost respinsă de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Camerei de Conturi Gorj prin Încheierea nr. 1868 din 10 octombrie 2011.
Reclamanta a criticat actele contestate ca nelegale, arătând, în esenţă, că existau atât baza legală cât şi resursele financiare necesare acordării acestor sporuri, ce au fost aprobate prin bugetul local, iar deciziile ordonatorului de credite care le-a acordat nu au fost contestate, primind viza de legalitate a Prefecturii Gorj, existând, pe de altă parte, şi hotărâri judecătoreşti executorii privind acordarea acestor sporuri.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 134 din 2 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia reclamantei Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Logreşti ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a apreciat, în esenţă, examinând cadrul legal incident, că nu a existat baza legală pentru acordarea sporurilor imputate prin Decizia nr. 1597 din 16 august 2011 a Camerei de Conturi Gorj la pct. II lit. a).
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 134 din 2 martie 2012 a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Logreşti, solicitând modificarea în întregime a acesteia în sensul admiterii cererii sale.
Recurenta a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care dispoziţiile privind sporul de dispozitiv au fost emise anterior Deciziei nr. 37/2009 pronunţată de ICCJ în recurs în interesul legii; în care sporurile au fost acordate prin dispoziţii menţinute ca legale de către Prefectul judeţului Gorj şi nedesfiinţate de către nici o instanţă judecătorească, reluând şi argumentele privind netemeinicia actelor contestate, expuse instanţei de fond.
4. Soluţia instanţei de control judiciar.
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidenţa motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., şi anume „când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe”, faţă de care va admite recursul şi va casa sentinţa instanţei de fond.
Situaţia de fapt supusă analizei instanţei de contencios administrativ în prezenta cauză, potrivit susţinerilor reclamantei şi înscrisurilor aflate la dosar, poate fi rezumată astfel:
1. În urma efectuării acţiunii de audit de către organele competente ale autorităţii publice pârâte, privind contul anual de execuţie bugetară pentru anul 2010 la Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Logreşti, au fost constatate, prin Procesul-verbal de constatare nr. 2764 din 27 iunie 2011, o serie de abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea de prejudicii;
2. În baza acestui proces-verbal şi a Raportului de audit Financiar, Camera de Conturi a Judeţului Gorj a emis Decizia nr. 1597 din 16 august 2011, în care s-a dispus, printre altele, la pct. II lit. a), măsura stabilirii întinderii prejudiciului şi dispunerii măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea plăţilor nelegale efectuate în perioada 2008 - 2010 (inclusiv a foloaselor nerealizate) reprezentând spor de conducere în procent de 25% din salariul de încadrare, spor de stres şi fidelitate în procent de 25% din salariul de bază (vechime + salariu de încadrare), spor de confidenţialitate în procent de 10% din salariu de bază, spor de calculator (condiţii vătămătoare) în procent de 10% din salariul de bază pentru personalul contractual şi premiu anual.
3. Prin Contestaţia înregistrată sub nr. 1691 din 2 septembrie 2011, Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Logreşti a contestat Decizia nr. 1597 din 16 august 2011 emisă de Camera de Conturi Gorj;
4. Prin Încheierea nr. 1868 din 10 octombrie 2011, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj a respins contestaţia formulată de către reclamantă.
5. În continuare, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Logreşti a solicitat instanţei de contencios administrativ admiterea contestaţiei sale şi modificarea Încheierii nr. 1868 din 10 octombrie 2011 în sensul anulării parţiale a Deciziei nr. 1597 din 16 august 2011 privind măsura dispusă la pct. II lit. a) din decizie.
Atât petitul cererii reclamantei, cât şi criticile formulate de aceasta, faţă de succesiunea actelor emise în speţă, îndreptăţesc concluzia că ceea ce se contestă, în cadrul prezentei acţiuni în contencios administrativ este, în esenţă, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speţă Decizia nr. 1597 din 16 august 2011 emisă de Camera de Conturi Gorj, act circumscris prevederilor art. 37 raportat la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.
Se mai constată că, de asemenea, Încheierea nr. 1868 din 10 octombrie 2011 a fost emisă de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor constituită în cadrul Camerei de Conturi Gorj.
În conformitate cu prevederile art. 37 „În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuţiei bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 şi 24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33”.
Art. 33 alin. (3) prevede - „În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii audiate”.
Actele emise în temeiul acestor dispoziţii legale sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, procedura de contestare a acestora fiind cea prevăzută de Legea nr. 94/1992 coroborată cu Legea nr. 554/2004.
Legea nr. 94/1992 nu conţine norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ: a) criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 RON - valoarea impozitului, taxei, contribuţiei datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat).
Cum în speţa de faţă nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor, impozitelor, contribuţiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a autorităţii emitente a actelor al căror conţinut se contestă, şi anume Camera de Conturi Gorj.
În aceste condiţii, competenţa soluţionării acţiunii reclamantei, vizând anularea actelor administrative emise de Camera de Conturi Gorj, revine tribunalului, iar nu curţii de apel.
În ceea ce priveşte determinarea instanţei de contencios administrativ competente teritorial, Înalta Curte constată că atât reclamanta, cât şi pârâta au sediile în judeţul Gorj, ca urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Gorj.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei competente, Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Logreşti prin Primar împotriva Sentinţei civile nr. 134 din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată. Trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5753/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 5804/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
