ICCJ. Decizia nr. 5956/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5956/2013
Dosar nr. 2347/54/2012
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 25 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 29 iunie 2012, sub nr. 9193/95/2012, reclamantele B.C. (C.), P.C.C şi S.D. (I.), astfel cum a fost precizată şi completată, în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S., au solicitat obligarea pârâtei Universitatea S.H. la eliberarea diplomelor de licenţă şi a suplimentelor de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei, la plata sumei de 8000 RON reprezentând prejudiciul creat în perioada 2009-2011 pentru fiecare petentă şi obligarea pârâtului M.E.C.T.S. la recunoaşterea diplomelor de licenţă.
În motivarea cererii s-a arătat că S.D. (I.), conform adeverinţei eliberate de către Universitatea S.H. din 23 iulie 2009, a susţinut şi promovat examenul de licenţă promoţia 2009 studii universitare Sistem Bologna, Facultatea de Psihologie, specializarea psihologie, sesiunea iulie 2009, adeverinţă prin care se făcea trimitere la art. 60 alin. (1) din Legea Învăţământului nr. 84/1995, în baza căruia, având în vedere faptul că Universitatea S.H. având învăţământ de zi autorizat sau acreditat, poate organiza învăţământ la distanţă şi cu frecvenţă redusă, iar conform art. 60 alin. (3) din Legea Învăţământului nr. 84/1995 republicată „diplomele şi certificatele de studii eliberate de instituţiile de învăţământ superior în condiţiile legii pentru aceiaşi specializare sunt echivalente indiferent de forma de învăţământ absolvită”.
În acelaşi mod s-a eliberat adeverinţa din 23 iulie 2009 numitei P.C.C., specializarea psihologie cât şi numitei B.C. (C.), adeverinţă cu nr. RR din data de 23 iulie 2009 eliberată de către Facultatea de Management Braşov - specializarea Management.
Au învederat că întrucât adeverinţele menţionate mai sus aveau un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20 alin. (1) din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, la împlinirea termenului respectiv s-a solicitat decanului facultăţii eliberarea diplomei de licenţă.
Au arătat că din momentul înscrierii la facultate şi până la absolvirea acesteia şi-au îndeplinit obligaţiile ce le reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta cât şi cu Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor, în sensul că şi-au plătit taxele de studii, au promovat toate examenele, inclusiv examenul de licenţă.
În aceste condiţii, potrivit Metodologiei organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor emise de pârâtă, precum şi art. 20 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, pârâta era obligată să elibereze reclamantelor actele de studii completate.
Pârâta Universitatea „S.H.” a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a M.E.C.T.S. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă pentru reclamanţi sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 300 RON/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată pe cale separata.
Legal citat M.E.C.T.S. în calitate de chemat în garanţie, în condiţiile prevăzute de disp. art. 115 C. proc. civ., a formulat întâmpinare, prin care a invocat: excepţia inadmisibilităţii chemării în garanţie a M.E.C.T.S. de către reclamantă; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.C.T.S.; excepţia lipsei obiectului cererii de chemare în judecată; excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată a M.E.C.T.S. formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 5198/2012 din 02 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, s-a admis excepţia de necompetenţă a Tribunalului Gorj şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantele B.C. (C.), P.C.C. şi S.D. (I.) în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S. în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantele au chemat în judecată pârâtele Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S., solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei Universitatea S.H. la eliberarea diplomelor de licenţă şi a suplimentelor de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei, la plata sumei de 8.000 RON reprezentând prejudiciul creat în perioada 2009-2011 pentru fiecare petentă şi obligarea pârâtului M.E.C.T.S. la recunoaşterea diplomelor de licenţă, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile <LLNK 12004 554 10 202 art. 10 alin. (1) teza a II - a din Legea nr. 554/2004 care dispune că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Cum pârâtul M.E.C.T.S. este organ al administraţiei publice centrale, tribunalul reţine că aparţine curţii de apel competenţa de soluţionare a prezentei cauze.
Pe rolul Curţii de Apel Craiova, acţiunea a fost înregistrata la data de 07 decembrie 2012, sub nr. 2347/54/2012, iar la termenul din 25 ianuarie 2012 a invocat din oficiu excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Craiova in judecarea cauzei în prima instanţă.
2.2. Prin sentinţa nr. 33/2013 din data de 25 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2347/54/2012 s-a admis excepţia necompetenţei materiale; s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamantele B.C., P.C.C. şi S.D. şi pârâta Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S. - chemat în garanţie în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că Universitatea S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, în condiţiile în care niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuţie.
S-a apreciat in speţă, că o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale, astfel că tribunalul este competent a soluţiona cauza.
Cu privire la cererea de chemare in garanţie a M.E.C.T.S., s-a susţinut că potrivit art. 17 din C. proc. civ., cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală, astfel că va fi soluţionată de către tribunal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Aşa cum s-a arătat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal, obligarea unei instituţii de învăţământ superior să elibereze diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă.
Pârâta Universitatea „S.H.” este o autoritate publică, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004.
Universitatea „S.H.” a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Totodată, potrivit art. 121 din Legea nr. 1/2011, Ministerul Educaţiei Naţionale (M.E.C.T.S.) este autoritate publică şi este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea şi respectarea reglementărilor legale în domeniul învăţământului superior, de asemenea, controlează modul în care universităţile îşi exercită autonomia universitară, îşi asumă misiunea generală şi pe cea proprie şi îşi exercită răspunderea publică.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ pe acelaşi palier cu Ministerul Educaţiei Naţionale, neavând aceleaşi competenţe şi responsabilităţi ca instituţie publică, responsabilă de fundamentarea şi aplicarea strategiei globale a învăţământului.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.
În speţă, Universitatea „S.H.” nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În mod evident, Universitatea „S.H.” este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.
În alţi termeni, Universitatea „S.H.” nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conţine o asemenea dispoziţie cu privire la universitatea pârâtă.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorităţi publice locale.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanţei competente material, două criterii, şi anume: (i) rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice; (ii) criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat, astfel că, raportat la rangul local al autorităţii publice pârâte - Universitatea „S.H.” - competenţa de soluţionare a litigiului revine tribunalului.
De asemenea, se cuvine a observa dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Or, în litigiul de faţă, este evident faptul că cererea de chemare în garanţie este o cerere incidentală care va fi soluţionată de către instanţa competentă să soluţioneze cererea principală.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe B.C. (C.), P.C.C., S.D. (I.), Universitatea S.H. şi Ministerul Educaţiei Naţionale (fost M.E.C.T.S.) în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5955/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5958/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
