ICCJ. Decizia nr. 6087/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6087/2013
Dosar nr. 1230/2/2012*
Şedinţa publică de la 10 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti la data de 4 decembrie 2012, C.G. a solicitat legalizarea şi învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 3776 din 5 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1230/2/2012.
2.Hotărârea instanţei de fond
A. Prin încheierea din 6 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă cererea petentului C.G. de învestire cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 3776 din 5 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1230/2/2012.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că hotărârea ce se solicită a fi învestită cu formulă executorie a fost atacată cu recurs de Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi la data de 29 octombrie 2012, neîndeplinind cerinţa prevăzută de dispoziţiile legale.
3. Recursul formulat de C.G.
Prin motivele de recurs formulate a fost criticată hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătându-se că în procedura iniţiată de petent instanţa poate verifica doar existenţa unei sentinţe definitive ca urmare a judecării cauzei pe fond. S-a arătat că orice excepţii, apărări ori vicii ale naturii executorii ale unei sentinţe definitive, pot fi invocate doar pe calea contestaţiei la executare, aşa cum este reglementată de lege.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 376 alin. (1) C. proc. civ. se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege, iar dispoziţiile art. 377 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. arată care sunt hotărârile definitive şi irevocabile.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că în mod corect instanţa de executare a dispus respingerea cererii de învestire cu formulă executorie, în primul rând, întrucât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevăd faptul că recursul suspendă executarea, iar, în al doilea rând, hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele de contencios administrativ constituie titluri executorii, nefiind necesară învestirea acestora cu formulă executorie, prevăzută de dispoziţiile art. 269 alin. (1) C. proc. civ.
În cauza de faţă, în urma promovării cererii de recurs, hotărârea atacată nu mai poate fi pusă în executare pe durata soluţionării acestei căi extraordinare de atac. În ipoteza în care sentinţa rămâne irevocabilă, aceasta este executorie de drept.
Pentru toate aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de C.G. împotriva încheierii din 6 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6071/2013. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 6118/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
