ICCJ. Decizia nr. 6118/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6118/2013
Dosar nr. 23692/3/2012
Şedinţa publică de la 11 septembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 22 iunie 2012 reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială a Oraşului Pantelimon prin Primar I.M., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Ilfov a solicitat anularea în totalitate a încheierii din 25 mai 2012 emisă de prima pârâtă, admiterea contestaţiei formulate împotriva deciziei emisă de cea de-a doua pârâtă şi, pe cale de consecinţă, anularea parţială a deciziei în sensul anulării măsurilor dispuse la pct. 1.1 lit. a), b), c) şi a celor de la pct. 11.1 lit. b) şi c), cu cheltuieli de judecată.
2.Hotărârea Tribunalului
A. Prin sentinţa nr. 4418 din 8 noiembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a litigiului dintre reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială a Oraşului Pantelimon prin Primar I.M., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Ilfov în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii de faţă îl constituie anularea în totalitate a încheierii din 25 mai 2012 emisă de Curtea de Conturi a României şi admiterea contestaţiei formulate împotriva deciziei emisă de Camera de Conturi Ilfov.
Potrivit dispoziţiilor pct. 228 din Hotărârea Plenului Curţii de Conturi, în vigoare, „Competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile legii contenciosului administrativ.”
Instanţa a reţinut că entitatea verificată este Unitatea Administrativ-Teritorială a Oraşului Pantelimon , iar sediul său se află în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, astfel că, în temeiul art. 10 alin. ( 1 ) teza II din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, competenţa aparţine acestei Curţi.
3. Hotărârea Curţii de Apel
A. Prin sentinţa nr. 622 din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a fost înaintat dosarul la Î.C.C.J., pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că practica I.C.C.J. este în sensul că actul administrativ care produce efecte juridice şi care este supus obligaţiei de executare este decizia emisă de Camera de conturi judeţeană, care este o autoritate publică de nivel local, astfel încât competenţa de soluţionare a litigiului a fost stabilită în favoarea tribunalului, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
II. Decizia pronunţată de Înalta Curte
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, a deciziei Camerei de Conturi a Judeţului Ilfov, precum şi a hotărârii emise în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei arătate, respectiv a încheierii din 25 mai 2012 a Curţii de Conturi a României.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile din regulamentul Curţii de Conturi nu pot fi aplicate cu prioritate faţă de Legea contenciosului administrativ aplicabilă.
Dispoziţiile pct. 228 şi pct. 229 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi modificarea actelor rezultate din aceste activităţi aprobat prin hotărârea din 4 noiembrie 2010 publicat în M. Of. la data de 13 decembrie 2010, prevăd: competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul unităţii verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile Legii contenciosului administrativ. Cauzele aflate pe rolul instanţelor la data publicării prezentului Regulament în M. Of. al României, Partea I , vor continua să se judece potrivit regulamentului aplicabil în momentul sesizării instanţei.
Înalta Curte constată că „Regulamentul” a fost adoptat în vederea organizării executării Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) şi art. 33 alin. (1) din lege, iar prevederile pct. 228, 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 nu pot înfrânge dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ şi la care însuşi Regulamentul face trimitere.
Referindu-se la competenţa instanţelor de contencios administrativ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, se soluţionează, în fond, de Tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv decizia emisă de Camera de Conturi a Judeţului Ilfov, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială a oraşului Pantelimon prin primar I.M. şi pârâţii Curtea de Conturi a României şi Camera de conturi Ilfov în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6087/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 6125/2013. Contencios → |
|---|
