ICCJ. Decizia nr. 6034/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6034/2013
Dosar nr. 7981/2/2009*
Şedinţa publică de la 28 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâţii F.R.F. şi K.C.A. solicitând obligarea Comitetului Executiv al Federaţiei Române de Fotbal la inserarea instituirii revizuirii hotărârilor, în regulamentele de procedură a comisiilor pârâtei şi obligarea Comisiei competente din cadrul F.R.F. la revizuirea hotărârii nr. 11 din 16 decembrie 2003 pronunţată de C.C.S.R. din cadrul F.R.F. în litigiul reclamantului cu pârâtul K.C.A., sub sancţiunea achitării sumei de 2.000 RON reprezentând daune cominatorii, achitate pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este agent de jucători, la data de 03 decembrie 2001 încheind cu jucătorul K.C.A. un contract de reprezentare, iar pe parcursul derulării contractului jucătorul a încălcat clauzele contractului, încheind un contract cu FC N.A., îndreptăţindu-l să solicite obligarea acestuia la plata clauzei de penalitate din contract, iar prin hotărârea nr. 11 din 16 decembrie 2003 pronunţată de C.C.S.R. din cadrul F.R.F. ia fost respinsă această cerere, cu motivarea că între FC N.A. şi jucătorul K.C.A. nu s-a semnat nici un contract.
La data de 05 ianuarie 2010 reclamantul a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că solicită anularea hotărârii din data de 03 noiembrie 2009 a Comitetului Executiv al F.R.F., inserarea instituţiei revizuirii hotărârilor şi revizuirea hotărârii din 16 decembrie 2003, ataşând cererii înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta F.R.F. a invocat excepţia de inadmisibilitate, iar pârâtul K.C.A. excepţia lipsei calităţii procesuale active şi pasive.
Prin încheierea din data de 20 aprilie 2010, Curtea de Apel a respins excepţia de inadmisibilitate, argumentată pe lipsa calităţii de autoritate publică a pârâtei F.R.F. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 7140 din 29 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul, în calitate de agent de jucători, având în vedere contractul de reprezentare încheiat la data de 03 decembrie 2001 cu pârâtul K.C.A., înregistrat la F.R.F. din 10 decembrie 2001, la data de 22 octombrie 2003 s-a adresat Comisiei de Contracte Statute şi Regulamente din cadrul F.R.F., solicitând să se constate că pe parcursul derulării contractului jucătorul a încălcat clauzele contractului, încheind un contract cu FC N.A., şi obligarea acestuia la plata clauzei de penalitate prevăzută la pct. 4 din contract, în sumă de 500.000 dolari S.U.A.
Prin hotărârea nr. 11 din 16 decembrie 2003 pronunţată de C.C.S.R. din cadrul F.R.F. a fost respinsă această cerere, reţinându-se că între FC N.A. şi clubul jucătorului K.C.A., FC Oradea, s-a încheiat contractul din data de 23 iulie 2003, supus unor condiţii rezolutorii, iar, dată fiind neîndeplinirea acelor condiţii, contractul a fost desfiinţat retroactiv şi nu a produs niciodată efecte juridice, nefiind aplicabilă clauza penală prevăzută la pct. 4 din contract.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat contestaţie, iar prin adresa din 11 februarie 2004 a fost respinsă această contestaţie.
Prin cererile înregistrate la F.R.F. din 08 iulie 2009, reclamantul a solicitat inserarea instituţiei revizuirii în regulamentele de organizare şi funcţionare ale instanţelor de judecată F.R.F., aşa cum este prevăzută în art. 322 şi urm. din C. proc. civ. şi revizuirea Hotărârii nr. 11 din 16 decembrie 2003, invocând în esenţă că la data soluţionării cererii contractul de muncă a fost deţinut de jucător, care a susţinut în faţa instanţelor F.R.F., cu rea-credinţă, că nu s-a încheiat un contract de muncă cu FC N.A., iar de acest contract de muncă a aflat din Dosarul nr. 41754/3/2006 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, când a fost depus în şedinţa de 30 iunie 2009.
Contractul nu a fost depus de jucător la comisiile în cauză, iar din conţinutul acestuia rezultă o altă situaţie de fapt decât cea susţinută de jucător la data pronunţării hotărârii nr. 11 din 16 decembrie 2003.
Prin Hotărârea Comitetului Executiv al Federaţiei Române de Fotbal nr. 12 din 03 noiembrie 2009 a fost respinsă această solicitare, pentru motivul că în Preambulul R.S.T.J.F. pct. 6 se prevede că în cazul în care prevederile prezentului regulament sunt neîndestulătoare se vor aplica, în mod corespunzător, reglementările FIFA/UEFA.
Statutul F.R.F. şi R.S.T.J.F. permit a se apela la jurisdicţia Tribunalului Arbitral al Sportului împotriva hotărârilor interne definitive şi executorii, ceea ce implică faptul că există prevăzută o ultimă cale de atac ordinară ce exclude revizuirea. Mai mult decât atât, Codul Tribunalului Arbitral al Sportului nu prevede revizuirea hotărârilor pronunţate de această instanţă.
De asemenea, se mai menţionează că părţile în cauzele supuse judecăţii organelor jurisdicţionale ale F.R.F./L.P.F. sau A.J.F. sunt exclusiv cele menţionate în art. 571 din Statutul Federaţiei Române de Fotbal, iar înscrisurile ce constituie mijloc de probă sunt emanate de la aceasta sau de la instituţiile precizate, fără existenţa vreunor elemente de extraneitate.
Chiar dacă ar fi introdusă calea de atac extraordinară a revizuirii în regulamente, ea nu-şi produce efectele decât în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate după data intrării ei în vigoare, care este cel mai devreme data modificării regulamentelor de către Comitetul Executiv, conform art. 12 din Regulamentul de aplicare a Statutului F.R.F. sau la o dată ulterioară stabilită de Comitetul Executiv.
Curtea de Apel a apreciat că ceea ce reclamantul supune analizei instanţei de contencios administrativ este refuzul nejustificat al F.R.F. de a soluţiona favorabil cererea sa, manifestat explicit prin Hotărârea nr. 12 din 03 noiembrie 2009 a Comitetului Executiv al F.R.F., de a proceda la modificarea regulamentelor sale în ceea ce priveşte funcţionarea comisiilor administrativ-jurisdicţionale, prin introducerea unei căi extraordinare de atac, respectiv revizuirea, astfel cum este prevăzută de art. 322 şi urm. C. proc. civ.
Federaţiile sportive naţionale se organizează şi funcţionează în baza statutului propriu elaborat în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu statutele federaţiilor internaţionale corespondente.
Statutul Federaţiei Române de Fotbal, la art. 57 “litigii” , prevede că, litigiile izvorâte din sau în legătură cu activitatea fotbalistică din România, în care sunt angrenate cluburi afiliate şi oficiali ai acestora, oficiali ai F.R.F./L.P.F./A.J.F./A.M.F.B., jucători, agenţi de jucători sau agenţi de meciuri urmează a fi soluţionate exclusiv de comisiile cu atribuţii jurisdicţionale ale F.R.F.
Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausane este competent să soluţioneze orice litigiu dintre FIFA, UEFA, confederaţii regionale, federaţii naţionale, ligi cluburi jucători oficiali, agenţi de jucători sau agenţi de meciuri licenţiaţi, dacă statutele FIFA/UEFA/F.R.F. nu prevăd altfel, recursul trebuind înaintat în termen de 21 de zile de la comunicarea Deciziei.
Acest termen se coroborează cu prevederea art. R49 din Codul TAS, care prevede că o hotărâre intră în puterea lucrului judecat care nu a fost contestată în termen de 21 de zile.
De asemenea, Codul TAS mai prevede, la art. R46 şi R59, că sentinţa comunicată de grefa TAS soluţionează definitiv litigiul şi nu este supusă niciunui fel de recurs.
Dispoziţiile art. 62 alin. (6) din Statutul U.E.F.A. prevăd în mod expres posibilitatea contestaţiei la TAS, precizând că TAS nu ţine cont de fapte sau de mijloace de probă pe care recurentul a omis să le prezinte sau a ales să nu le prezinte în faţa unei instanţe interne deşi avea posibilitatea să o facă dacă ar fi depus diligenţele impuse de împrejurările cauzei.
Şi pct. 6 din Preambulul Regulamentului privind Statutul şi Transferul Jucătorilor de Fotbal, prevede că în cazul în care dispoziţiile prezentului regulament sunt neîndestulătoare se vor aplica, în mod corespunzător, reglementările FIFA/UEFA în materie.
Prin urmare, modalitatea de reglementare a regulamentelor FIFA/UEFA/FRF nu permit introducerea unei căi extraordinare de atac de tipul revizuirii în procedurile jurisdicţionale ale F.R.F., astfel încât nu se poate reţine un refuz nejustificat al pârâtei de a soluţiona favorabil cererea reclamantului.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul M.M. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. se va pronunţa asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii reclamantului, pe care o constată întemeiată şi o va admite ca atare, respingând cererea reclamantului, ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”.
Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.
Însă, nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice, sunt acte administrative ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.
În cauza de faţă actele de care este nemulţumit recurentul –reclamant nu sunt acte administrative.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
Deci, este inadmisibilă acţiunea care nu are ca obiect un act administrativ aşa cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de textele de lege sus citate, activitatea reclamantului neputând fi cenzurată de instanţa de contencios administrativ în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimata F.R.F.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge cererea reclamantului, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva sentinţei nr. 7140 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea reclamantului ca inadmisibilă.
Obligă recurentul la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimata F.R.F., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6018/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6045/2013. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
