ICCJ. Decizia nr. 6184/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6184/2013
Dosar nr. 5722/102/2012/a1
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
La data de 8 noiembrie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost sesizată de către Tribunalul Mureş, secţia civilă, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 din Anexa la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, invocată de reclamanţii B.P. s.a. reprezentanţi de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar M.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 254 din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului; s-a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamanţii B.P. s.a., reprezentaţi de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar M., în Dosarul nr. 5722/102/2012 al Tribunalului Mureş şi s-a constatat că dispoziţiile cuprinse în art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar, este nelegală.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Guvernul României, că potrivit soluţiei de unificare a practicii judiciare adoptate în plenul judecătorilor, secţiei de contencios administrativ şi fiscal, din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pot fi cenzurate, pe calea excepţiei de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual.
Pe fondul excepţiei, a reţinut judecătorul fondului că potrivit art. 1 şi 2 din Legea nr. 315/2006, se acordă anual un ajutor financiar cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar, în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, la solicitarea cadrelor didactice, ajutor ce reprezintă echivalentul în RON a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii.
S-a mai reţinut că prin Normele metodologice de aplicare a Legii 315/2006, aprobate prin H.G. 453/2007, s-a prevăzut că ajutorul financiar se acordă de unitatea de învăţământ preuniversitar la care cadrul didactic îşi desfăşoară activitatea (art. 2), pe bază de cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învăţământ la care beneficiarul exercită funcţia de bază, iar plăţile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor (art. 3).
În analizarea condiţiilor de legalitate ale art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007, raportat la prevederile Legii nr. 315/2006, în vigoare la data emiterii actului administrativ arătat, Curtea de Apel a apreciat că cerinţa de a solicita acordarea drepturilor doar până la 1 noiembrie pentru anul următor, reprezintă o veritabilă adăugare la lege, in condiţiile in care din interpretarea art. 2 din Legea nr. 315/2006 rezultă ar fi posibilă depunerea cererilor şi în afara acestui termen.
A constatat judecătorul fondului o reală discriminare între categoria persoanelor îndreptăţite să beneficieze de prevederile Legii nr. 315/2006, care au depus cerere pentru acordarea stimulentelor cu respectare termenului impus de art. 3 din H.G. nr. 453/2007 şi categoria celor care nu au formulat acestea cereri în interiorul termenului.
S-a mai arătat in considerentele sentinţei atacate că sunt astfel încălcate drepturile consfinţite de art. 1 alin. (2) lit. i) din O.G. nr. 137/2000, introducerea termenului în cuprinsul H.G. nr. 453/2007, fiind o stare de fapt circumscrisă noţiunii de discriminare aşa cum aceasta este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000.
Recursul Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii Guvernul României şi Ministerul Educaţiei Naţionale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurentul - pârât Guvernul României a arătat în esenţă că dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 453/2007 reprezintă o punere in executare a prevederilor generale din Legea nr. 315/2006, stabilind un termen limită de depunere a cererilor in considerarea caracterului previzional al bugetului public şi a anualităţii acestuia, fiind evident că sumele de bani necesare ajutorului pentru achiziţionarea de cărţi trebuie a fi determinate in mod clar, din timp, pentru a fi cuprinse in buget.
S-a mai arătat că Guvernul este abilitat in baza art. 5 din Legea nr. 315/2006 de a emite norme metodologice in sensul de a facilita aplicarea legii.
S-a mai susţinut că in mod eronat s-a constatat existenţa unui caz de discriminare intre persoanele care au depus cerere şi cele care nu au formulat această cerere in interiorul termenului, in fapt fiind vorba despre parcurgerea unei proceduri simple pentru primirea acestui ajutor.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin recursul formulat, recurentul - pârât Ministerul Educaţiei Naţionale a criticat sentinţa atacată prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., apreciind că in mod greşit instanţa a considerat că dispoziţiile art. 3 din anexa la HG nr. 453/2007 reprezintă o adăugare la lege, aceasta fiind singura modalitate legală de organizare a punerii in executare a Legii nr. 315/2006.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Recurentul Ministerul Educaţiei Naţionale a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului declarat de recurentul - pârât Guvernul României.
Intimatul reclamant Sindicatul Învăţământului Preuniversitar M. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea sentinţei atacate, apreciată ca fiind legală şi temeinică.
Intimatul - pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursurilor.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează:
Înalta Curte a fost investită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 453/2007 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar care arată că:
(1) Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învăţământ la care beneficiarul exercită funcţia de bază, iar plăţile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
(2) Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la unitatea de învăţământ la care beneficiarii exercită funcţia de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data înregistrării cererii.
Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile sus citate adaugă la lege, considerând termenul de depunere a cererii până la data de 1 noiembrie pentru anul următor, ca fiind nerezonabil, astfel creându-se o discriminare intre categoria persoanelor îndreptăţite să beneficieze de prevederile Legii nr. 315/2006 care au respectat termenul impus şi categoria celor care au nu au formulat astfel de cereri in interiorul termenului.
Reţine instanţa de control judiciar că prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii didactice a învăţământului preuniversitar.
Nu se poate susţine că prin stabilirea unui termen pentru solicitarea ajutorului de către beneficiar, în vederea punerii în executare, în concret a legii, s-ar adăuga la lege.
Constată Înalta Curte că, stabilind cadrul legal pentru punerea în executare a legii în baza căreia a fost adoptată, art. 3 din H.G. nr. 453/2007 este în consens cu scopul normelor metodologice de a facilita aplicarea legii, de a identifica instituţiile şi organele cărora le revin diferitele atribuţii din lege, de a determina un circuit practic al documentelor, de la formularea cererii şi până la soluţionarea acesteia.
Este întemeiată susţinerea potrivit căreia stabilirea momentului până la care se puteau depune cererile pentru acordarea ajutorului s-a făcut pentru a se şti în timp util care este necesarul de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele necesare plăţii ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare aprobate anual.
În ceea ce priveşte soluţia adoptată cu privire la excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, reiterată prin întâmpinarea formulată de Ministerul Educaţiei Naţionale, se reţine că jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este in sensul că art. 4 alin. (1) se aplică în egală măsură şi actele administrative unilaterale individuale cât şi celor cu caracter normativ, in mod judicios fiind respinsă de către prima instanţă.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Faţă de cele reţinute mai sus, apreciind că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de reclamant şi că normele vizate de excepţia de nelegalitate nu adaugă la lege, în consecinţă, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa sentinţa atacată în sensul că va respinge excepţia de nelegalitate ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi de Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva Sentinţei nr. 254 din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 din H.G nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 invocată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar M. in numele şi pentru membrii de sindicat, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6140/2013. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 6185/2013. Contencios → |
|---|
