ICCJ. Decizia nr. 6186/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6186/2013
Dosar nr. 5823/102/2012/a1
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
La data de 15 noiembrie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost sesizată de către Tribunalul Mureş, secţia civilă, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la HG nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, invocată de reclamanţii F.R., I.A.M., K.A., P.M., F.D., H.M.P., M.S., S.M., O.A. şi Ş.D. reprezentanţi de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar M.
În motivarea excepţiei s-a arătat că prin art. 3 din anexa la HG nr. 453/2007, hotărâre dată în executarea Legii nr. 315/2006, s-a stabilit ca până la data de 1 noiembrie trebuie depuse cererile pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului următor, ceea ce în opinia reclamanţilor adaugă la lege, în condiţiile în care, prin art. 1 şi 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul legal pentru acordarea ajutorului financiar de 100 euro, fără a se stabili un termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic. A arătat autorul excepţie că trebuie aplicate regulile generale de drept, astfel că cererea poate fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripţie.
S-a apreciat că prin normele metodologice a fost depăşit scopul acestora, de a organiza aplicarea legii şi s-a adăugat la lege.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General a invocat excepţia inadmisibilităţii, arătând că excepţia de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu şi pe cele cu caracter normativ.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 2 din 8 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului; s-a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamanţii F.R. ş.a., reprezentaţi de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar M. S-a constatat că dispoziţiile cuprinse în art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar , sunt nelegale.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut in ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocată că este neîntemeiată, întrucât, potrivit soluţiei de unificare a practicii judiciare adoptate în plenul judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pot fi cenzurate, pe calea excepţiei de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual, întrucât ambele categorii aparţin sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt şi dispoziţiile art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul excepţiei de nelegalitate, s-a reţinut că, in analiza condiţiilor de legalitate ale art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007, raportat la prevederile Legii nr. 315/2006, în vigoare la data emiterii actului administrativ arătat, că cerinţa potrivit căreia beneficiarul trebuie să solicite, prin cerere, acordarea acestora, doar până la 1 noiembrie pentru anul următor, este nelegală.
În acest sens s-a avut in vedere că aceste prevederi reprezintă o veritabilă adăugare la lege, în condiţiile în care textul art. 2 din Legea nr. 315/2006 prevăd expres că a jutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice.
A apreciat judecătorul fondului că introducerea în cadrul dispoziţiilor din Norme a termenului imperativ până la care pot fi depuse cereri pentru acordarea stimulentelor, limitează sfera persoanelor îndreptăţite la beneficiul acestora doar la cei care s-au conformat conduitei prescrise in Norme.
A constatat Curtea de Apel o reală discriminare între categoria persoanelor îndreptăţite să beneficieze de prevederile Legii nr. 315/2006, care au depus cerere pentru acordarea stimulentelor, cu respectare termenului impus de art. 3 din H.G. nr. 453/2007; şi categoria celor care nu au formulat.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii Guvernul României şi Ministerul Educaţiei Naţionale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurentul - pârât Guvernul României a arătat în esenţă că dispoziţiile art. 3 din HG nr. 453/2007 reprezintă o punere in executare a prevederilor generale din Legea nr. 315/2006, stabilind un termen limită de depunere a cererilor in considerarea caracterului previzional al bugetului public şi a anualităţii acestuia, fiind evident că sumele de bani necesare ajutorului pentru achiziţionarea de cărţi trebuie a fi determinate in mod clar, din timp, pentru a fi cuprinse in buget.
S-a mai arătat că la elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, proiectul fiind avizat favorabil de către Consiliul Legislativ.
S-a mai susţinut că in mod eronat s-a constatat existenţa unui caz de discriminare, in fapt fiind vorba despre parcurgerea unei proceduri simple pentru primirea acestui ajutor.
Prin recursul formulat, recurentul - pârât Ministerul Educaţiei Naţionale a criticat sentinţa atacată prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., in mod greşit instanţa considerând că dispoziţiile art. 3 din anexa la HG nr. 453/2007 reprezintă o adăugare la lege, aceasta fiind singura modalitate legală de organizare a punerii in executare a Legii nr. 315/2006.
De asemenea, a fost invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. in ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, apreciind că actul normativ este exceptat de la procedură prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Recurentul Ministerul Educaţiei Naţionale a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului declarat de recurentul - pârât Guvernul României.
Intimatul reclamant Sindicatul Învăţământului Preuniversitar M. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea sentinţei atacate, apreciată ca fiind legală şi temeinică.
Intimatul - pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursurilor.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează:
Înalta Curte a fost investită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 453/2007 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar care arată că:
(1) Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învăţământ la care beneficiarul exercită funcţia de bază, iar plăţile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
(2) Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la unitatea de învăţământ la care beneficiarii exercită funcţia de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data înregistrării cererii.
În ceea ce priveşte soluţia adoptată cu privire la excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, motiv de recurs invocat de recurentul - pârât Ministerul Educaţiei Naţionale, se reţine că jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este in sensul că art. 4 alin. (1) se aplică în egală măsură şi actelor administrative unilaterale individuale cât şi celor cu caracter normativ, in mod judicios fiind respinsă de către prima instanţă.
Astfel, actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în cadrul procedurii excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, modificarea având rolul de a include în sfera actelor şi pe cele individuale, iar nu de a le exclude pe cele normative, principiul coerenţei legislative impunând soluţia admisibilităţii excepţiei de nelegalitate atât pentru actele individuale cât şi pentru cele normative, pentru ca acest mijloc de apărare să nu îşi piardă funcţia pentru care a fost creat.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 453/2007, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că aceste dispoziţii adaugă la lege, considerând termenul de depunere a cererii până la data de 1 noiembrie pentru anul următor, ca fiind nerezonabil, astfel creându-se o discriminare intre categoria persoanelor îndreptăţite să beneficieze de prevederile Legii nr. 315/2006 care au respectat termenul impus şi categoria celor care au nu au formulat astfel de cereri in interiorul termenului.
Reţine instanţa de control judiciar că prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii didactice a învăţământului preuniversitar.
Nu se poate susţine că prin stabilirea unui termen pentru solicitarea ajutorului de către beneficiar, în vederea punerii în executare, în concret a legii, s-ar adăuga la lege.
Constată Înalta Curte că, stabilind cadrul legal pentru punerea în executare a legii în baza căreia a fost adoptată, art. 3 din H.G. nr. 453/2007 este în consens cu scopul normelor metodologice de a facilita aplicarea legii, de a identifica instituţiile şi organele cărora le revin diferitele atribuţii din lege, de a determina un circuit practic al documentelor, de la formularea cererii şi până la soluţionarea acesteia.
Este întemeiată susţinerea potrivit căreia stabilirea momentului până la care se puteau depune cererile pentru acordarea ajutorului s-a făcut pentru a se şti în timp util care este necesarul de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele necesare plăţii ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare aprobate anual.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Faţă de cele reţinute mai sus, apreciind că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de reclamant şi că normele vizate de excepţia de nelegalitate nu adaugă la lege, în consecinţă, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa sentinţa atacată în sensul că va respinge excepţia de nelegalitate ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi de Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei nr. 2 din 8 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 din H.G nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 invocată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar M. in numele şi pentru membrii de sindicat, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6185/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6213/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
