ICCJ. Decizia nr. 6106/2013. Contencios

R O M A N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 6106/2013

Dosar nr. 3449/54/2010

Şedinţa publică de la 11 septembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei:

1. Procedura în faţa primei instanţe:

Prin acţiunea înregistrată la 20 decembrie 2010, reclamanta SC B.C. SRL Drobeta Turnu – Severin a solicitat anularea deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală din 17 ianuarie 2007 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală din 6 decembrie 2006 întocmit de D.G.F.P. a Judeţului Mehedinţi - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi anularea deciziei din 18 iunie 2010 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, în mod nelegal a fost obligată la plata sumei de 612.121 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA şi majorări de întârziere aferente.

Cu privire la impozitul pe profit suplimentar, s-a arătat că acesta nu este datorat, întrucât sunt deductibile fiscal următoarele cheltuieli:

- cheltuielile cu energia electrică facturate în baza unui contract încheiat cu SC E. SA;

- cheltuielile cu materialele în scopul modernizării spaţiului închiriat, prin subînchirierea acestuia către SC C6. SA;

- cheltuielile cu chiria autoturismului facturate în anul 2005 pentru servicii prestate în anul 2004;

- cheltuielile poştale aferente anului 2005, respectiv 2006, care se referă la servicii telefonice prestate de SC A.T.C. SA Timişoara;

- cheltuielile cu amortizarea în sumă de 28.845 în anul 2005 şi în sumă de 11.540 RON în anul 2004;

- cheltuieli cu obiectele de inventar constând în achiziţionarea de telefoane mobile.

Cu privire la TVA suplimentară, s-a arătat de asemenea că nu este datorată, întrucât societatea are dreptul la deducerea TVA aferentă următoarelor operaţiuni:

- achiziţia unei construcţii metalice, aflată pe un teren închiriat de societate unei persane fizice şi a unei bare metalice, dezmembrată parţial şi sustrasă de persoane necunoscute;

- achiziţiile efectuate în baza facturilor emise de SC C. SA, SC R.M. SRL;

- achiziţia unei macarale în scopul revânzării, înregistrată în contabilitate la valoarea de 58.823,50 RON.

Cu privire la suma de 182.786 RON stabilită ca diferenţă între fişa fiscală şi evidentă, reclamanta a susţinut că a fost stabilită greşit de organele de control, prin excluderea de la deducere a sumelor neacceptate. De asemenea, reclamanta a arătat că, în mod nejustificat a fost stabilită şi obligaţia de plată a sumei de 5.879 RON, aferentă perioadei mai - august 2006, în condiţiile în care nu se deţin documente în acest sens şi nu s-au restituit sume.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 136 din 15 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, - secţia de contencios administrativ şi fiscal, a anulat acţiunea ca netimbrată, dar această sentinţă a fost casată prin decizia nr. 5.529 din 22 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a admiterii recursului declarat de societatea reclamantă.

Instanţa de recurs a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că reclamanta se află în procedura insolvenţei, motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, conform cărora, toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea acestei legi, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru.

În fond după casare, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 368 din 12 aprilie 2012, prin care a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că reclamanta datorează obligaţiile de plată suplimentare stabilite prin actele administrativ - fiscale atacate, respectiv suma de 612.121 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA şi majorările de întârziere aferente.

Referitor la impozitul pe profit, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (3) lit. m) din C. fisc. nu sunt justificate prin obţinerea de venituri şi din acest motiv, nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal următoarele cheltuieli:

- cheltuielile cu energia electrică, pentru că, deşi s-a încheiat un contract de prestări servicii cu SC E. SA , reclamanta nu a prezentat acte din care să rezulte că la adresele specificate în facturi, la data emiterii lor, aceasta desfăşura activitate conform obiectului său de activitate;

- cheltuielile cu materiale de construcţii, cu materiale nestocate, cu prestările de servicii, cu obiectele de inventar şi cu alte materiale, pentru care s-au emis facturi fiscale, dar care nu îndeplinesc condiţiile legale de deducere, pentru că societatea nu deţine spaţiu de desfăşurare a activităţii şi nu a dovedit obţinerea de venituri în urma efectuării cheltuielilor respective;

- cheltuielile cu amenajarea unui spaţiu închiriat, în condiţiile în care, prin contractul încheiat s-a prevăzut ca preţul închirierii să fie compensat cu achitarea de către chiriaş a tuturor obligaţiilor fiscale aferente acestuia;

- cheltuielile cu chiria autoturismului, deoarece se referă la servicii prestate în anul 2004, care însă au fost facturate în anul 2005, încălcându-se astfel principiul independenţei exerciţiului prevăzut în cap. 2, secţiunea 6 din reglementările contabile aprobate prin OMFP nr. 1752/2005, potrivit căruia trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării şi plăţii acestor venituri şi cheltuieli;

- cheltuielile poştale aferente anilor 2005 şi 2006 în sumă de 38.374 RON şi respectiv, 17.686 RON, reprezentând servicii telefonice prestate de SC A.T.C. SA Timişoara, deoarece reclamanta nu a dovedit efectuarea lor în scopul realizării de venituri impozabile;

- cheltuielile privind amortizarea în sumă de 28.845 RON în anul 2005 şi de 11.540 RON în anul 2006, pentru că facturile nu au fost emise pe formulare valabile, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din OMFP nr. 989/2002 şi nu pot fi considerate documente justificative, care să facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, potrivit prevederilor art. 21 alin. (4) lit. j) din C. fisc.;

- cheltuielile de achiziţionare a 9 telefoane mobile în anul 2005, deoarece societatea are doar 2 angajaţi şi a realizat venituri impozabile numai pe o perioadă de 3 luni în anul respectiv.

Instanţa de fond a constatat că reclamanta nu are dreptul de deducere a TVA aferentă următoarelor operaţiuni:

- achiziţia unei construcţii metalice, a unei barăci metalice dezmembrată parţial şi a unei clădiri preluată abuziv de o altă persoană, pentru că reclamanta nu a dovedit că are un drept de proprietate asupra acestora şi implicit, nu s-a realizat livrarea de bunuri, astfel cum este definită în art. 3 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea nr. 345/2002.

- cheltuielile pentru bunuri şi servicii în valoare de 625.456 în baza facturilor emise de SC C. SA şi SC R.M.M. SRL, deoarece facturile nu au fost executate pe hârtie autocopiativă cu elemente de securitate specială, conform art. 1 alin. (1) şi art. 4 din OMFP nr. 989/2002, nefiind documente justificative pentru operaţiunile taxabile, în sensul dispoziţiilor art. 145 alin. (3) lit. a) şi art. 145 alin. (8) lit. a) din C. fisc.;

- cheltuielile pentru achiziţionarea unei macarale, dat fiind că, nu s-a dovedit realitatea tranzacţiei comerciale şi implicit, scopul economic al acesteia pentru dreptul de deducere a TVA.

Instanţa de fond a reţinut ca fiind legal datorate şi TVA în sumă de 182.786 RON, ca urmare a necompletării corecte a deconturilor de TVA depuse de societate, precum şi TVA în sumă de 5.879 RON, în condiţiile în care nu s-a dovedit pentru deconturile depuse că au avut loc operaţiuni care au generat TVA de recuperat.

3.Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta SC B.C. SRL, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării actelor administrativ - fiscale întocmite de autorităţile pârâte.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond a judecat în mod greşit cauza fără a dispune ataşarea Dosarului nr. 2265/54/2007 al Curţii de Apel Craiova, soluţionat irevocabil prin sentinţa nr. 246 din 9 octombrie 2008, prin care au fost anulate obligaţiile fiscale suplimentare de plată în sumă de 612.121 RON.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Instanţa de fond a soluţionat prezenta pricină pe baza tuturor probelor utile şi concludente pentru stabilirea elementelor de fapt necesare verificării legalităţii actelor administrativ - fiscale contestate în privinţa obligaţiilor de plată suplimentare în sumă de 612.121 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA şi majorări de întârziere aferente.

În mod judicios, judecătorul fondului a considerat că nu se impune ataşarea Dosarului nr. 2264/54/2007 al Curţii de Apel Craiova, judecat prin sentinţa nr. 246 din 9 octombrie 2008, irevocabilă prin decizia nr. 2454 din 8 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie , întrucât acest prim litigiu a avut ca obiect anularea deciziei nr. 210 din 20 iulie 2007, prin care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a respins ca tardivă contestaţia administrativă formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 14 / din 17 ianuarie 2007 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală din 6 decembrie 2006 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Mehedinţi pentru obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 612.121 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA şi majorări de întârziere.

Prin hotărârea judecătorească menţionată anterior a fost anulată numai decizia din 20 iulie 2007, considerându-se că a fost respectat termenul legal de contestare în procedura administrativă şi urmare acestei soluţii, intimata - pârâtă emis o nouă decizie cu nr. 20 din 18 iunie 2010, prin care s-a pronunţat asupra fondului contestaţiei formulată de recurenta - reclamantă.

În consecinţă, litigiul indicat în prezentul recurs nu a vizat fondul pricinii şi din acest motiv, nu poate avea putere de lucru judecat în privinţa cererii de anulare a deciziei de impunere nr. 14 din 17 ianuarie 2007 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală din 6 decembrie 2006, pentru care instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost sesizată numai în prezenta cauză, după finalizarea procedurii administrative, prin soluţionarea fondului contestaţiei în decizia din 18 iunie 2010 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

Susţinerea recurentei cu privire la existenţa autorităţii de lucru judecat este lipsită de orice temei şi este rezultatul unei confuzii în privinţa obiectului cererilor de chemare în judecată din cele două dosare aflate pe rolul Curţii de Apel Craiova cu privire la obligaţiile de plată suplimentare în sumă de 612.121 RON.

În atare situaţie, critica adusă hotărârii atacate este nefondată şi se va dispune respingerea recursului ca nefondat.

2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii instanţei de fond , Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC B.C. SRL prin Lichidator Judiciar Cabinet Individual de insolvenţă P.E. împotriva sentinţei nr. 368 din 12 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2013.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6106/2013. Contencios