ICCJ. Decizia nr. 6213/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6213/2013
Dosar nr. 29121/200/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 17 septembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 22 decembrie 2011 sub nr. 29121/200/2011, petenta SC E.C. SRL in contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică Cestrin, a contestat procesul - verbal de contravenţie din 14 aprilie 2011 emis de intimată.
În motivarea plângerii a arătat că autoturismul cu numărul de înmatriculare XXX avea rovinietă valabilă, iar procesul verbal a fost încheiat fără respectarea dispoziţiilor legale şi fără a cuprinde menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 2380 din data de 20 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Buzău in Dosarul nr. 29121/200/2011 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Buzău şi s-a dispus declinarea competenţei in favoarea Judecătoriei Brezoi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut in vedere că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 modificată şi completată, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, fiind instituită o competenţă teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta, conform art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
De asemenea, s-a avut in vedere că O.G. nr. 15/2002 nu conţine dispoziţii contrare faţă de O.G. nr. 2/2001, dreptul comun în materie contravenţională, care statuează că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.
În condiţiile in care localitatea în care a fost săvârşită contravenţia se află în raza de competenţă a Judecătoriei Brezoi, judeţul Vîlcea, s-a apreciat că acestei instanţe urmează a i se înainta cauza.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 1943 din data de 10 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Brezoi in Dosarul nr. 2272/198/2012, s-a admis excepţia privind necompetenţa teritorială a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare in favoarea Judecătoriei Buzău, judeţul Buzău.
Pentru a pronunţa această soluţie, au fost invocate dispoziţiile art. 10 1 din OG nr. 15/2002 potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria in a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, dispoziţii procedurale care sunt de imediată aplicare, reţinându-se că sediul contravenientului este in municipiul Buzău.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
În fapt, se reţine că la data de 14 aprilie 2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică Cestrin procesul verbal de contravenţie din 14 aprilie 2011, prin care s-a reţinut săvârşirea de către contestator a contravenţiei constând în aceea că a circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXX pe DN7 Km 188+900m S. Jud. Vîlcea, fără a deţine rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat petentului amendă contravenţională în cuantum de 250,00 RON în baza art. 8, alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 şi o despăgubire de 28 EURO, respectiv 114,78 RON în baza art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 22 decembrie 2011, anterior intrării in vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziţii potrivit dispoziţiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia in vigoare.
Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea de către Judecătoria Brezoi a dispoziţiilor art. 101 introdus prin art. 3 din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria in a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.".
În acest sens, se reţine că dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora (1) Procesele in prima instanţa, precum şi căile de atac in materia contenciosului administrativ şi fiscal, in curs de judecata la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competentei instanţelor legal investite se judeca de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, in sensul că se aplică numai situaţiilor expres reglementate in acest articol.
Astfel, textul de lege expus anterior menţionează că modificarea de competenţă se aplică doar proceselor in primă instanţă, precum şi căilor de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte şi litigiile din materie contravenţională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincţie clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conţinutul acesteia legi, din denumirea secţiunii a 2-a, intitulată „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile alin. (1) - (4) ale art. 23 din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, intre acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar in ceea ce priveşte litigiile aflate in fond la curţile de apel şi in recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, in materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competenţă realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza OG nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanţa competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, şi anume de judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei.
Cum din procesul verbal de contravenţie aflat la Judecătoria Buzău rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este pe DN7 Km 188+900m S. Jud. Vîlcea, instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Brezoi, secţia sivilă, judeţul Valcea.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC E.C. SRL Buzău şi C.N.A.D.N.R. S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică Cestrin în favoarea Judecătoriei Brezoi, secţia civilă, Judeţul Valcea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6186/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6219/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
